au chemat în judecata pe pârâtii Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Pitesti,
Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii si Casa Judeteana de
Pensii Vâlcea, solicitând sa se recunoasca a reclamantelor în
raport de alte categorii de personal auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti
si al parchetelor de pe lânga acestea, salarizat în baza prevederilor O.G.
nr.8/2007, discriminare instituita prin dispozitiile art.93 din Legea nr.567/2994
privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti
si al parchetelor de pe lânga acestea, cu modificarile si completarile ulterioare;
sa li se recunoasca perioada de timp în care fiecare dintre reclamante au fost
angajate la alte institutii în functii de natura celor prevazute de art.93 din Legea
nr.567/2004, cu modificarile ulterioare, ca vechime în functie de personal
auxiliar de specialitate; sa fie înscrise aceste perioade, în mod corespunzator,
în carnetele de munca, în fiecare caz în parte, ca urmare a recunoasterii
vechimii în specialitate – care sa fie luata în calcul la stabilirea pensiei de
serviciu si a celorlalte drepturi de asigurari sociale.
În motivarea actiunii, reclamantele au aratat, în fapt, ca sunt angajate, în
calitate de personal auxiliar de specialitate, în cadrul Judecatoriei Horezu,
Judecatoriei Râmnicu Vâlcea, Parchetului de pe lânga Judecatoria Horezu si
Parchetului de pe lânga Tribunalul Vâlcea.
Anterior ocuparii acestor functii, fiecare dintre reclamante au fost angajate la
alte unitati, unde au îndeplinit functii de natura celor prezentate de art.93 din
alte unitati, unde au îndeplinit functii de natura celor prezentate de art.93 din
Legea nr.567/2004 (secretar, dactilograf, telexist, secretar dactilograf, etc.), iar
Legea nr.567/2004 (secretar, dactilograf, telexist, secretar dactilograf, etc.), iar
la încadrarea acestora în functia actuala de la instanta/parchet, le-a fost
la încadrarea acestora în functia actuala de la instanta/parchet, le-a fost
recunoscuta ca vechime corespunzatoare, întrucât nu au fost angajate ca
recunoscuta ca vechime corespunzatoare, întrucât nu au fost angajate ca
debutant.
Au precizat reclamantele ca, desi la angajarea acestora în sistemul Justitiei,
aceasta vechime în functii anterioare le-a fost recunoscuta ca fiind vechime
asimilata în specialitate, prin prevederile art.93 din Legea nr.567/2004, aceasta
vechime în functiile de specialitate nu le-a fost recunoscuta, ci numai anumitor
categorii de personal (cele care îndeplinisera anterior functia de impiegat,
secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, stenodactilograf, grefier analist
programator, informatician, functionar, judecatoresc, conducator de
carte funciara,etc., la instante si parchetele de pe lânga acestea, la fostele
unitati de procuratura, fostele arbitraje de stat sau departamentale, fostele
notariate de stat, precum si celor car au exercitat functii de aceeasi natura în
cadrul Curtii Constitutionale sau în cadrul fostelor structuri jurisdictionale ale
Curtii de Conturi, iar pentru grefierii informaticieni, se considera vechime în
specialitate orice perioada lucrata în acelasi domeniu în orice unitati).
Considerând ca o asemenea dispozitie legala a creat un regim discriminatoriu
între persoanele care fac parte din acelasi sistem, în raport de criterii care nu
au nicio justificare rezonabila, reclamantele au formulat o petitie catre C.S.M.,
care, prin Hotarârea Plenului nr.609/2008, s-a considerat organ necompetent
sa decida asupra fondului problemelor ridicate, însa, în considerente, s-a
inserat observatia ca, în cazul grefierilor informaticieni, dispozitia legala
analizata (art.92 din Lg.567/2004) a instituit o exceptie, recunoscându-se
acestora vechime în specialitate toata perioada în care acestia au lucrat în
acelasi domeniu, în orice alte unitati.
Au sustinut reclamantele ca în speta sunt aplicabile direct dispozitiile
internationale cuprinse în art.23 din Declaratia universala a Drepturilor Omului
adoptata de Adunarea Generala ONU în anul 1948 si ratificata de România în
1974, precum si art.14 din Conventie, ratificata de România prin Legea
nr.30/1994. Art.14 din Conventie cuprinde o clauza de nediscriminare a carei
aplicare a fost extinsa în jurisprudenta Curtii Europene în asa masura ca a
primit interpretarea unei clauze de nediscriminare generala.
Pârâta Casa Judeteana de Pensii Vâlcea a formulat întâmpinare, prin care a
ridicat exceptia prematuritatii cererii, sustinând ca nici o reclamanta nu are
calitatea de pensionar si nu a formulat vreo cerere de înscriere la pensie,
neexistând în acest moment nici un raport juridic de asigurari sociale între
institutia pârâta si reclamante.
La data de 15 decembrie 2008, au formulat cerere de interventie în interes
propriu intervenientele S.E. s.a., solicitând sa se recunoasca discriminarea
acestora în raport de alte categorii de personal auxiliar din cadrul instantelor
judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, salarizat în baza
prevederilor O.G. nr.8/2007, discriminare instituita prin dispozitiile art.93 din
Legea nr.567/2994 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al
instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, cu modificarile
si completarile ulterioare; sa li se recunoasca perioada de timp în care fiecare
dintre reclamante au fost angajate la alte institutii în functii de natura celor
prevazute de art. 93 din Legea nr.567/2004, cu modificarile ulterioare, ca
vechime în functie de personal auxiliar de specialitate; sa fie înscrise aceste
perioade, în mod corespunzator, în carnetele de munca, în fiecare caz în parte,
ca urmare a recunoasterii vechimii în specialitate – care sa fie luata în calcul la
stabilirea pensiei de serviciu si a celorlalte drepturi de asigurari sociale.
În motivarea cererii, intervenientele au aratat, în fapt, ca sunt angajate, în
calitate de personal auxiliar de specialitate, în cadrul Tribunalului Vâlcea si
respectiv al Judecatoriei Râmnicu Vâlcea.
Anterior ocuparii acestor functii, fiecare dintre interveniente au fost angajate la
debutant, situatie în care, pentru aceleasi motive invocate si în actiunea
reclamantelor, au sustinut admiterea acesteia.
Cererea de interventie principala a fost încuviintata în principiu prin încheierea
de sedinta din data de 17 decembrie 2008 a Curtii de Apel Pitesti.
Initial, actiunea a fost înregistrata pe rolul Curtii de Apel Pitesti, care, prin
încheierea din 21 ianuarie 2009, a dispus, fata de decizia nr.104/20 ianuarie
2009, pronuntata de Curtea Constitutionala, scoaterea cauzei de pe rol si
înaintarea ei catre Tribunalul Vâlcea.
La data de 27 februarie 2009, reclamantele S.M., C.P. si N.V. au formulat
cerere de modificare a actiunii introductive de instanta, prin care au solicitat
introducerea în cauza, în calitate de pârât, a Parchetului de pe lânga Curtea de
Apel Pitesti.
Prin întâmpinare, Casa Judeteana de Pensii Vâlcea a ridicat exceptia lipsei de
calitate procesuala pasiva a sa.
La data de 27 martie 2009 a fost introdus în cauza, în calitate de pârât,
Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, care a formulat cerere
de chemare în garantie a Ministerului Finantelor Publice, pentru ca, în cazul în
care se va admite cererea reclamantelor, sa se ia act de obligativitatea
adoptarii unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul
2009, care sa includa alocarea sumelor ce reprezinta pretentiile acestora.
Ministerul Finantelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat
respingerea cererii de chemare în garantie, ca neîntemeiata.
De asemenea, Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin
întâmpinarea formulata, a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata.
În urma probelor administrate în cauza, Tribunalul Vâlcea, prin sentinta civila
nr.675 din 25 iunie 2009, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si
exceptia prematuritatii introducerii actiunii, invocate de pârâta Casa Judeteana
de Pensii Vâlcea.
S-a respins actiunea principala si cererea de interventie în interes propriu
formulate de reclamante si de interveniente, cât si cererea de chemare în
garantie formulata de Ministerul Public – Parchetul de pe lânga Înalta Curte de
Casatie si Justitie.
S-a retinut de instanta de fond, la pronuntarea acestei sentinte, ca
reclamantele si intervenientele în prezent sunt angajate la Judecatoria
Râmnicu Vâlcea, Judecatoria Horezu, Parchetul de pe lânga Judecatoria
Horezu, respectiv la Parchetul de pe lânga Tribunalul Vâlcea, având functia de
grefier, respectiv de manager economic (reclamanta N.V.).
Anterior ocuparii acestor functii, acestea au fost angajate la alte unitati, unde
au îndeplinit diverse functii, potrivit mentiunilor din cererea de chemare în
judecata.
Dispozitiile art.93 din Legea nr.567/2004 (la care reclamantele si
intervenientele fac trimitere în cererile formulate) stabilesc: „Constituie vechime
în specialitate perioada în care personalul auxiliar al instantelor judecatoresti si
al parchetelor de pe lânga acestea a îndeplinit oricare dintre functiile prevazute
la art.3 (grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentaristi, grefieri arhivari,
grefieri registratori , specialisti IT, agent procedural, aprod si sofer), precum si
perioadele în care a îndeplinit, în cadrul instantelor judecatoresti, parchetelor
perioadele în care a îndeplinit, în cadrul instantelor judecatoresti, parchetelor
de pe lânga acestea, procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale
de pe lânga acestea, procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale
si fostelor notariate de stat, functia de: impiegat, secretar, secretar ajutor,
secretar dactilograf, dactilograf, executor judecatoresc, conducator de carte
funciara, arhivar, registrator, arhivar-registrator, curier, referent,
stenodactilograf, sef de cabinet, functionar, statistician, grefier dactilograf,
grefier analist programator, informatician”.
S-a apreciat astfel ca vechimea în specialitate este recunoscuta numai
categoriilor de personal auxiliar care, anterior, au lucrat la una din institutiile
expres si limitativ prevazute de normele indicate mai sus.
În speta, astfel cum rezulta din carnetele de depuse la dosar, nici una
dintre reclamante sau interveniente nu a fost încadrata anterior la vreuna din
institutiile avute în vedere de textul legal citat.
Nu exista nici un text de lege care sa recunoasca reclamantelor si
intervenientelor vechimea în functia de personal auxiliar de specialitate pentru
perioadele în care au fost încadrate la diverse institutii, altele decât cele
enumerate de textul art. 93 din Legea nr.567/2004.
Raportat la dispozitiile art.16 alin.1 din Constitutie, Curtea Constitutionala a
statuat în mod constant în jurisprudenta sa ca, prin lege, pot fi instituite
tratamente juridice diferite în raport de natura deosebita a raporturilor
reglementate.
În considerarea celor expuse, recunoasterea sau nerecunoasterea vechimii
într-o specialitate este o optiune a legiuitorului si nu poate fi considerata ca
aducând atingere principiului egalitatii în drepturi si nediscriminarii.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantele si intervenientele,
sustinând ca este nelegala si netemeinica, întrucât în mod nejustificat
s-a respins actiunea formulata.
La pronuntarea sentintei instanta de fond nu a avut în vedere niciun argument
întemeiat pe dreptul intern si dreptul european în materie, nu a analizat
discriminarea, practic nu a motivat solutia raportat la argumentele aduse în
sustinerea actiunii.
Nu s-a avut în vedere ca dispozitiile art.4 si 16 din Constitutia României
consacra principiul egalitatii între cetateni, iar normele dreptului intern,
respectiv art.5 si 6 din Codul muncii, interzic discriminarea sub orice forma
bazata pe orice criteriu.
În speta, sunt aplicabile direct dispozitiile internationale cuprinse în art.23 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si art.14 din Conventia
Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale,
care contin o clauza de discriminare a carei aplicare a fost extinsa în
jurisprudenta Curtii Europene în asa masura încât ea a primit interpretarea
unei clauze de nediscriminare generala.
De asemenea, conform Directivei 2000/EC/78, tratamentul diferentiat trebuia
analizat prin prisma unor persoane aflate în situatii comparabile, nu neaparat
similare.
Fata de motivele aratate s-a solicitat admiterea recursului si modificarea
sentintei instantei de fond în sensul admiterii actiunii si a cererii de interventie.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozitiile art.304 pct.7 si 9 Cod
procedura civila, precum si pe prevederile art.3041 Cod procedura civila.
Recursul declarat de reclamante a fost respins ca nefondat, iar cel formulat de
interveniente ca tardiv.
Referitor la recursul declarat de interveniente, s-a constatat ca în materia
conflictelor de drepturi, Legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor de
munca, modificata, a stabilit prin dispozitiile art.80 un termen de recurs de 10
zile, mai scurt decât cel de drept comun.
Acest termen curge de la data comunicarii hotarârii pronuntate de instanta de
fond.
În cauza, hotarârea a fost comunicata recurentelor-interveniente la data de
14.07.2009, existând semnatura de primire pe dovezile de comunicare aflate la
dosar.
Cererea de recurs a fost depusa la instanta la data de 31.07.2009, fara a fi
însotita de plicul postei.
Pâna la aceasta data, termenul de recurs de 10 zile, prevazut de norme
imperative a fost depasit, ceea ce atrage decaderea partii din dreptul de a mai
exercita calea de atac.
Pentru aceste considerente, în baza art.103 alin.(1) Cod procedura civila,
recursul intervenientelor a fost respins ca tardiv formulat.
Referitor la recursul declarat de reclamante, s-a retinut ca în mod corect
instanta de fond a respins actiunea formulata de acestea, pentru recunoasterii
vechimii în munca de specialitate a perioadei lucrate în alte domenii.
Anterior ocuparii functiilor de personal auxiliar la instante judecatoresti,
reclamantele au fost angajate la alte unitati unde au îndeplinit diverse functii si
anume: S.M. – lucrator comercial cu atributii de secretar-dactilograf si cu
atributii personal; C.P. a fost angajata dactilograf la alte unitati; O.M. –
secretar-dactilograf; P.Z. – laboranta; M.I.M. – dactilograf II, C.E. – dactilograf
– operator calcul principal, secretar, casier, functionar; D.E. – dactilograf si
operator masini de multiplicat; L.E.D. – telexist; C.M. – secretar-dactilograf;
O.C. – operator masini calcul – dactilograf si desenator tehnic-dactilograf; I.M.
– secretar-dactilograf, T.F. – pregatitor completator si secretar si N.V. –
economist si sef de birou financiar.
Potrivit art.93 din Legea nr.567/2004, art.1, constituie vechime în specialitate
perioada în care personalul auxiliar al instantelor judecatoresti si parchetelor
de pe lânga acestea a îndeplinit oricare dintre functiile prevazute la art.3
(grefieri, grefieri-statisticieni, grefieri-documentaristi, grefieri-arhivari, grefieri-
registratori, specialisti IT, agent procedural, aprod si sofer), precum si
si fostelor notariate de stat, functia de impiegat, secretar, secretar ajutor,
secretar-dactilograf, dactilograf, executor judecatoresc, conducator de carte
funciara, arhivar, registrator, curier, referent, steno-dactilograf, sef de cabinet,
functionar statistician, grefier-dactilograf, grefier analist-programator,
informatician.
S-a precizat la pct.2 ca se retine ca vechime în specialitate si perioada în care
personalul auxiliar de specialitate a îndeplinit functia de executor judecatoresc
pâna la intrarea în vigoare a Legii nr.188/2000, iar la art.3 si perioada în care
acestea au exercitat functii de aceeasi natura în cadrul Curtii Constitutionale
sau în cadrul fostelor structuri jurisdictionale ale Curtii de Conturi.
Curtea a retinut astfel, ca vechimea în specialitate este recunoscuta numai
categoriilor de personal auxiliar care au lucrat anterior încadrarii la instantele
judecatoresti, la una din institutiile expres si limitativ prevazute mai sus.
Cum reclamantele nu au lucrat în aceste functii, în mod corect instanta de fond
le-a respins actiunea formulata.
Reclamantele au invocat si principiul nediscriminarii fata de alte categorii
sociale, care ar fi instituit prin disp.art.93 din Legea nr.567/2004, însa, atâta
vreme cât acest text de lege prevede în mod clar functiile avute în vedere la
stabilirea vechimii în specialitate si cuprinde o sfera larga de asemenea functii,
nu se poate pretinde ca acestea au fost discriminate fata de alte categorii de
salariati.
În speta, nu se pot aplica prevederile Codului Muncii si altor
acte normative si conventii invocate de reclamante în recurs, atâta vreme cât
nu se pune problema unei discriminari între reclamante si alte categorii de
salariati si cât legea prevede în mod clar functiile pentru care se stabileste
vechimea în specialitate. Prevazând în acest mod functiile respective nu se
creeaza o discriminare între reclamante si alte categorii sociale, deoarece
acestea au îndeplinit alte functii decât cele prevazute de lege a fi avute în
vedere la stabilirea vechimii respective.
Prin stabilirea vechimii în specialitate conform legii nu se poate
pretinde ca s-a aplicat reclamantelor un tratament diferentiat, deoarece ele nu
sunt în situatii nici comparabile si nici similare cu persoanele care lucreaza în
functiile pe care le-au avut anterior încadrarii la instantele judecatoresti, ci
solicita pur si simplu recunoasterea vechimii respective pe alte criterii decât
cele prevazute de lege.
Cum recunoasterea sau nerecunoasterea vechimii într-o
specialitate este o optiune a legiuitorului si nu se poate pretinde ca aduce
atingere principiului egalitatii în drepturi si nediscriminarii, în mod corect
instanta de fond a apreciat ca Legea nr.567/2004 nu recunoaste acestora
vechimea în specialitate pentru perioadele în care au fost încadrate la diverse
institutii.
Constatându-se ca sentinta este legala si temeinica, în baza
art.312 alin.1 Cod procedura civila a fost respins ca nefondat recursul declarat
de reclamante.
11. Dispozitiile art.13 si 47 din Legea nr.138/1999 se aplica si personalului civil
din administratia publica, însa nu tot personalului civil din sectorul bugetar
Art. 13 si 47 din Legea nr.138/1999
Art.13 din Legea nr.138/1999 prevede ca, militarii angajati pe baza de
contract, cadrele militare în activitate si salariatii civili beneficiaza de o
indemnizatie de dispozitiv lunara de 25% din solda de functie, solda de grad,
solda de merit, indemnizatia de comanda si gradatii, respectiv din salariul de
baza, însa potrivit art.1 din Legea nr.138/1999 dispozitiile prezentei legi se
aplica personalului militar si civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale,
Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informatii, Serviciului de
Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de
Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei.
De asemenea, art.47 din acelasi act normativ prevede ca personalul civil din
ministerele si institutiile centrale prevazute la art.1 beneficiaza de drepturile
salariale reglementate în legislatia aplicabila în sectorul bugetar si de unele
drepturi salariale prevazute în prezenta lege, iar art.49 prevede ca personalul
civil din ministerele si institutiile centrale prevazute la art.47, care desfasoara
activitati în conditii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiaza de
primele, sporurile si indemnizatiile acordate acestora, potrivit prevederilor
aplicabile cadrelor militare în activitate.
Potrivit tuturor acestor dispozitii, indemnizatia de dispozitiv se acorda si
personalului civil care îsi desfasoara activitatea în domeniul administratiei
publice, de exemplu serviciul de eliberare si evidenta a pasapoartelor,
permiselor si certificatelor de înmatriculare sau cel de evidenta informatizata a
persoanei, însa prin personal civil, în sensul legii si a normelor metodologice
de aplicare a acesteia, nu se întelege tot personalul bugetar care îsi
desfasoara activitatea în administratia publica, ci doar functionarii publici si
personalul contractual civil din Ministerul Administratiei si Internelor, personal
din care nu fac parte si reclamantii, acestia facând parte dintr-un organ al
administratiei publice locale, autoritate publica autonoma fara nici o
subordonare fata de Ministerul Administratiei si Internelor.
Ca atare, aplicarea Ordinului nr.496/2003 la toate categoriile de personal care
functioneaza în administratia publica nu este corecta, si ar conduce la
modificarea Legii nr.138/1999, ceea ce ar fi nelegal.
(Decizia civila nr.1347/R-CM din 07 octombrie 2009)
