Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 4735 din data de 23.09.2013
Tip: sentință nr. 4735
Ședința din 23.09.2013
Autor: Zoican Dorinel
Domeniu asociat:acte ale autorităților publice
Acte ale autorităților publice
Tribunalul Mehedinți – sentință din 23.09.2013. Decizie de impunere emisă în urma în urma constatării încadrării greșite a terenului în rangul localității. Principiul neretroactivității legii și certitudinii impunerii
Prin cererea adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr. 490/274/2013, la data de 09.05.2013, contestatorul CC a contestat decizia de impunere din data de 27.03.2013, emisă de către intimata UAT Orșova, privind serviciul Impozite și Taxe locale.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că intimata UAT Orșova a emis pe numele său o decizie de impunere privind creanțele datorate bugetului local cu titlu de diferență de impozit pe ultimii trei ani, pentru terenurile extravilan ce le deține și ce au fost trecute în intravilan în urma unui control efectuat de Curtea de Conturi, diferență în sumă de 110,70 lei, plus suma de 97,64 lei, reprezentând creanțe și accesorii aferente acestor chitanțe.
În dovedire a depus înscrisuri (filele 4 – 10).
Legal citată contestatoarea a depus la dosar întâmpinare prin care solicită să se constate excepția de necompetență materială a instanței, iar pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată (fila 13) .
În apărare a depus Decizia nr.27/25.04.2013 (filele 14- 17).
Prin sentința nr. 367 din 03.07.2013, pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr. 490/274/2013 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți – Secția a II a civilă și de administrativ.
La data de 09 iulie 2013 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr. 7754/101/2013.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Astfel cum rezultă inclusiv din cuprinsul întâmpinării pârâtei de la fila 16 a dosarului introdus pe rolul Judecătoriei Orșova dar și din cele reținute prin Decizia cu numărul 27/25.042013 a Curții de Conturi, reclamantului i s-a stabilit un cuantum al impozitelor locale respectiv impozit pe clădiri și impozit pe teren, iar ulterior inclusiv achitării acestor impozite, pârâta a revenit asupra cuantumului impozitelor stabilite, emițând o nouă decizie de impunere.
Emiterea acestei noi decizii de impunere a avut loc în circumstanțele în care organele de control ale Curții de Conturi au reținut în urma verificării situațiilor financiare ale pârâtei că modul în care au fost stabilite cele două impozite locale – cel asupra clădirilor și cel asupra terenurilor nu este unul legal, deoarece aceste imobile supuse impozitării nu s-ar afla în zona D a extravilanului localității, ci în zona A acestui extravilan – fila 14 din dosar care cuprinde motivarea deciziei 27/25.04.2013 a Curții de Conturi – Camera de Conturi Mehedinți.
În ceea ce privește abilitatea organului fiscal competent al pârâtei de a emite o nouă decizie de impunere, instanța constată că dispozițiile legale permit, în mod teoretic, o asemenea posibilitate.
Astfel, conform prevederilor articolului 86 din Codul de procedură fiscală, organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta modifică baza de impunere ca urmare a unei constatări prealabile a organului fiscal sau în baza unei inspecții fiscale.
În temeiul acestor dispoziții legale, organul fiscal poate emite o nouă decizie, însă numai atunci când efectuează el însuși o nouă constatare sau în urma unei inspecții fiscale. Se poate considera în cauza de față că acest organ fiscal a efectuat o constatare prealabilă, chiar în urma unui control al Curții de Conturi.
Însă așa cum se reține prin întâmpinarea pârâtei dar și prin concluziile deciziei Curții de Conturi, încadrarea imobilelor din extravilanul localității Orșova în zona D, încadrare care ca efect stabilirea unui anumit cuantum sau procent de impozitare, a fost efectuată prin hotărâre de consiliu local.
Așadar, pentru a rezuma cele expuse mai sus, decizia de impunere a fost emisă în considerarea unui criteriu stabilit printr-o hotărâre de consiliu local, și anume zona în cadrul localității unde este amplasat imobilul.
Conform prevederilor articolului 251 alineatul 5 din Codul fiscal – legea cu numărul 571/2003, valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcție de rangul localității și zona în care este amplasată clădirea, prin înmulțirea valorii determinate conform alin. (3) cu coeficientul de corecție corespunzător, prevăzut în tabelul următor:
__________________________________________________________
| Zona în cadrul | Rangul localității |
| localității | |
|________________|_________________________________________|
| | 0 | I | II | III | IV | V |
|________________|______|______|______|______|______|______|
|________________|______|______|______|______|______|______|
|________________|______|______|______|______|______|______|
|________________|______|______|______|______|______|______|
|________________|______|______|______|______|______|______|
| A | 2,60 | 2,50 | 2,40 | 2,30 | 1,10 | 1,05 |
| B | 2,50 | 2,40 | 2,30 | 2,20 | 1,05 | 1,00 |
| C | 2,40 | 2,30 | 2,20 | 2,10 | 1,00 | 0,95 |
| D | 2,30 | 2,20 | 2,10 | 2,00 | 0,95 | 0,90 |
De asemenea, conform prevederilor articolului 247 din același act normativ – Codul fiscal, în înțelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) rangul unei localități – rangul atribuit unei localități conform legii;
b) zone din cadrul localității – zone stabilite de consiliul local, în funcție de poziția terenului față de centrul localității, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale, conform documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, registrelor agricole, evidențelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidențe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului.
Prin urmare, textele invocate mai sus sunt acelea care reglementează atât modul în care se datorează impozitele în cauză cât și modul în care se stabilesc acestea. În această de etape, consiliul local este acela care are prima atribuție, și anume aceea de a stabili zona, apoi organul fiscal al unității administrative locale va emite decizia de impunere.
În ceea ce privește cauza de față, instanța constată că emiterea unei noi decizii de impunere în urma unui control financiar al Curții de Conturi este nelegală pentru două motive.
În primul rând, nici o prevedere legală nu stabilește în favoarea Curții de Conturi drepturi de a stabili asupra zonei în cadrul localităților de încadrare a imobilelor.
În articolele 1 și 2 ale Legii cu numărul 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi se stabilește că aceasta exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, iar controlul este definit ca activitatea prin care se verifică și se urmărește modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice.
Prin urmare, Curtea de Conturi nu poate stabili zona în care se încadrează terenul în vederea impozitării în limitele teritoriale ale localității, dar poate într-adevăr verifica modul de stabilire acestui aspect de instituția publică abilitată.
În al doilea rând, în situația în care s-ar reține de către Curtea de Conturi că instituția publică – în speță consiliul local – nu a stabilit în mod corect încadrarea terenului în zonele prevăzute de Codul fiscal, nu se poate imputa această situație de fapt direct contribuabilului. Cu alte cuvinte, ar însemna ca o culpă a organului fiscal, constatată de Curtea de Conturi și asumată de acesta, să fie invocată în sprijinul celui culpabil și împotriva contribuabilului.
Mai mult, ar însemna că se încalcă două principii de rang primordial ale dreptului, și anume neretroactivitatea legii – prevăzut de articolele 15 din Constituția României și 6 din Noul și certitudinea impunerii – stabilit de articolul 3 din Codul fiscal. În cazul primului principiu, atât timp cât a fost emisă o hotărâre de consiliu local, care reprezintă o normă de drept, ea produce efecte asupra tuturor situațiilor juridice pe care le-a reglementat cât timp a fost în vigoare.
Pentru a se produce alte efecte juridice, respectiv pentru a se putea emite decizii de impunere prin încadrarea terenurilor de pe raza administrativă a municipiului Orșova în altă zonă decât în cea în care au fost încadrate prin hotărârea actuală a consiliului local, trebuie emisă o nouă hotărâre, așa cum solicită art. 247 din Codul fiscal, de încadrare în noile zone. A calcula baza de impunere în alt fel decât este stabilită printr-o normă de drept – hotărâre de consiliu local înseamnă a aplica retroactiv noile încadrări, și aceasta dacă ar exista o nouă hotărâre de consiliu local. Așa cum s-a arătat în cadrul primului motiv această hotărâre nici nu există în realitate. Chiar dacă ar exista, ea nu ar putea constitui temei al emiterii de noi decizii pentru o perioadă de 5 ani anterioară, pentru că ar însemna retroactivarea acestei norme, ceea ce nu poate fi primit.
În fine, principiul certitudinii impunerii stabilit de prevederile articolului 3 litera b) din Codul fiscal impune ca impozitele și taxele reglementate de Codul fiscal, printre care și cele din speță, să fie cuprinse în norme clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine.
Ori, în situația de față, care ar mai fi claritatea normelor, stabilirea precisă a sumelor de plată și înțelegea sarcinii fiscale, dacă am admite că organele fiscale pot reveni pe o perioadă anterioară de 5 ani în stabilirea impozitelor, aplicând noi reguli.
Aceasta cu atât mai mult cu cât fiecare contribuabil are în vedere o anumită stabilitate a sarcinilor sale de buget, prin raportare și la impozitele pe care le va achita.
Ca atare, instanța va admite acțiunea și va anula deciziile de impunere emise de pârâtă.
Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva sentinței de mai sus.
