Titlul: Drept procesual penal. Plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei procurorului de
neîncepere a urmăririi penale.
Dosar nr. 1074/316/2009
Prin Sentinţa penală nr. 14/14.01.2010, definitiva a Tribunalului Galati, s-a dispus:
Admiterea plângerii in recurs intrucât cercetare penală nu este completă.
Admite recursurile declarate de recurentii G V ( din Bucureşti), si G C( din jud.
Galaţi) împotriva sentinţei penale nr. 142/15.10.2009 a Judecătoriei Tg. Bujor şi extinde
efectele recursului şi cu privire la petenţii G V şi G S.
Casează sentinţa penală recurata si în rejudecare :
Admite plângerea formulată de petenţii G V, G C G V şi G S.
Desfiinţează rezoluţia nr.1727/P/2007 din 15.05.2009 a Parchetului de pe lingă
Judecătoria Tg Bujor si dispune in baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. b cod procedura penala
trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor in vederea începerii
urmăririi penale împotriva numitului D P
Pentru a dispune astfel s-au reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr.142/15.10.2009 a Judecătoriei Tg. Bujor s-a respins ca
nefondată plângerea formulată de petenţii G V, G C, G V şi G S împotriva rezoluţiei
nr.1727/P/2007 din 15.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor.
În motivarea hotărârii s-a arătat că,petenţii au solicitat să se constate vinovăţia
făptuitorului D P şi să fie trimis în judecată pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub
semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de C.Pen. în art. 290 al. 1 şi uz de fals, prevăzută şi
pedepsită de C.Pen. în art. 291.
În motivarea plângerii, petenţii au arătat că făptuitorul a formulat o acţiune civilă în
cadrul căreia a solicitat obligarea petenţilor la plata contravalorii unor îmbunătăţiri efectuate
la locuinţa lor, pe perioada cât a trăit în concubinaj cu petenta G V.
Printre actele doveditoare prezentate instanţei se numără şi factura nr.
172905/10.08.2002, care este emisă cu doi ani înainte ca societatea vânzătoare (E E SRL) să
fie înregistrată la Registrul Comerţului, fiind evident că este falsă.
Petenţii arată că organele de cercetare penală s-au mulţumit să constate doar că
semnătura de la rubrica privind primirea marfii aparţine făptuitorului, fără a se efectua toate
cercetările care se impuneau.
O altă neregularitate a modului în care s-a efectuat cercetarea penală o constituie
faptul că făptuitorul nu a fost audiat în cauză, deoarece este plecat în America, iar în cuprinsul
Rezoluţiei se precizează faptul că făptuitorul a recunoscut că semnătura îi aparţine, petenţii
ridicându-şi întrebarea cum a recunoscut dacă nu a putut fi audiat.
Petenţii au apreciat că organele de poliţie nu au făcut o temeinică şi judicioasă
cercetare a tuturor aspectelor arătate de ei prin plângerea formulată, aducându-se o gravă
vătămare a intereselor lor legitime.
Analizând coroborat probele administrate, instanţa a reţinut că prin rezoluţia nr.
1727/P/2007 din data de 15.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor, s-a
confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de D P
pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 al. 1 şi art. 291 C.Pen, în temeiul art.
228, al. 6, C.P.Pen., raportat la art. 10, lit. d., C.P.Pen., nefiind întrunite elementele
constitutive ale acestor fapte.
S-a arătat că organul de cercetare penală nu doar s-a „mulţumit” să constate doar că
semnătura de la rubrica privind primirea mărfurilor aparţine făptuitorului, administrând în
acest sens o expertiză grafologică, Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică aflându-se la
dosarul de urmărire penală, la filele 116 – 122. din cuprinsul acestei probe, şi nu din declaraţia
făptuitorului, s-a reţinut că semnătura a fost executată în mod clar de către făptuitor, astfel că
aprecierile petenţilor cu referire la această problemă sunt nefondate.
Însă, simpla constatare că semnătura aparţine făptuitorului, nu este suficientă pentru
reţinerea existenţei infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Potrivit dispoziţiilor art. 290 alin. 1 Cod penal, constituie infracţiunea de fals în
înscrisuri sub semnătură privată, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul
din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl
încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice,
respectiv prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod.
Din conţinutul raportului nu reiese că făptuitorul ar fi scris în întregime conţinutul
facturii, atestând efectuarea unor operaţiuni care nu au fost niciodată efectuate, astfel că sub
aspectul elementelor constitutive ale infracţiunii, acestea nu sunt întrunite.
În al doilea rând, pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii este necesar ca
autorul falsului să utilizeze înscrisul sau să îl încredinţeze altei persoane spre folosire.
Sub aspectul cercetărilor efectuate, în verificarea facturii seria CT VDU nr. 7704666-
01, pentru care petenţii au făcut plângerea, s-a reţinut că aceasta a fost emisă de SC E E SRL
Amzacea, societate care a fost înregistrată la Registrul Comerţului la data de 17.06.2004 şi a
avut drept obiect activitatea de comerţ cu ridicata de cereale, seminţe şi furaje.
Din luna iunie 2006, societatea se găseşte în stare de insolvabilitate, fără bunuri
urmăribile, neavând desemnat nici lichidator (fila 77 D.U.P.)
În ceea ce priveşte înfiinţarea acestei societăţi, în urma cercetărilor efectuate, s-a
stabilit că o persoană rămasă neidentificată a utilizat datele de stare civilă ale numitului C C,
domiciliat în satul D, comuna H, jud. Iaşi, pentru a înfiinţa firma sus menţionată.
SC E E SRL a făcut obiectul mai multor dosare penale, aflate pe rolul unităţilor de
poliţie şi al parchetelor din Mangalia, Turda, Caraş Severin, Tg. Mureş, la dosar (filele 106 –
113).
Fiind audiat în cauză, numitul C C a arătat că nu are nici un fel de legătură cu
societatea SC E E SRL (filele 98 -100), existând şi dovezi în acest sens şi, în consecinţă nu se
poate identifica persoana care ar fi săvârşit infracţiunea de fals.
S-a precizat că pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii nu este necesar numai
ca autorul să utilizeze sau să încredinţeze înscrisul spre folosire altei persoane, este necesar ca
această din urmă persoană să intre în posesia înscrisului falsificat prin încredinţarea de către
autor spre a-l folosi. Din probele administrate nu rezultă în mod obiectiv că făptuitorul ar fi
primit această factură, de la o persoană rămasă neidentificată, tocmai cu scopul de a fi folosită
drept probă în dosarul civil nr. 351/316/2006 al Judecătoriei Tg. Bujor. De altfel, din
cuprinsul hotărârilor judecătoreşti pronunţate la fond, respectiv în căile de atac, se observă că
instanţa a apreciat asupra pretenţiilor ca fiind dovedite IN PARTE cu facturile fiscale şi
chitanţele depuse la dosar, cu declaraţiile martorilor şi recunoaşterile pârâţilor (petenţii din
prezenta cauză) prezenţi la interogatoriu.
S-a apreciat că , luată la modul singular, nu se poate aprecia dacă factura în cauză a
avut sau nu aptitudinea de a produce consecinţe juridice, care reprezintă un element
constitutiv determinant pentru existenţa infracţiunii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenţii G V şi G C arătând că aceasta
este netemeinică şi nelegală.
Recursurile declarate de petenţii G V şi G C sunt fondate.
Examinând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art.
385 6 al. 3 C.pr.pen., tribunalul constată că hotărârea primei instanţe este nelegală pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Susţinerea din rezoluţia nr.1727/P/2007, precum şi din hotărârea recurată, cum că,
luată în mod singular, factura nr.172905/10.08.2002 nu are aptitudinea de a produce
consecinţe juridice şi că nu ar fi fost considerată drept dovadă de către instanţa civilă este
eronată întrucât prin sentinţa civilă nr.529/11.10.2006 a Judecătoriei Tg. Bujor au fost obligaţi
pârâţii G V, G C, G V şi G S, petenţi în prezenta cauză, la plata sumei de 10.790,289 RON
către D P, instanţa reţinând ca fiind dovedită această sumă cu bonurile fiscale, facturile,
chitanţe depuse la dosar, declaraţiile martorilor şi recunoaşterile pârâţilor(fila 65 dosar
urmărire penală) .
Din actele aflate la dosar rezultă că suma de 8.090,289 RON (80.902.890 ROL) a fost
dovedită cu bonurile fiscale, facturile, chitanţe depuse la dosar (filele 28-57 dosar urmărire
penală), între care şi factura nr.172905/10.08.2002, iar restul până la 10.790,289 RON cu
declaraţiile martorilor şi recunoaşterile pârâţilor.
În consecinţă, factura nr.172905/10.08.2002 a fost reţinută de instanţă pentru
dovedirea parţială a pretenţiilor numitului D P, aceasta producând consecinţe juridice.
Însă, factura nr.172905/10.08.2002 este falsă întrucât nu putea fi emisă de S.C. E E
S.R.L. la data de 10.08.2002, aceasta fiind înfiinţată abia în anul 2004. Această factură putea
fi întocmită după înfiinţarea S.C. E E S.R.L. şi până la data folosirii de către D P la
Judecătoria Tg. Bujor, respectiv între anii 2004-2006.
Susţinerea din rezoluţia atacată, precum şi din hotărârea recurată, cum că D P nu ar fi
cunoscut caracterul fals al facturii şi că nu ar fi primit-o în scopul de a o folosi ca probă nu
poate fi primită întrucât nu s-au administrat nici un fel de probe în acest sens.
Analizând dosarul de urmărire penală se constată că cercetarea penală nu este
completă.
Astfel, deşi s-a efectuat o constatare grafoscopică prin care s-a stabilit că semnătura de
la rubrica „semnătura de primire” de pe factura nr.172905/10.08.2002 aparţine făptuitorului
D P (filele 118-122 dosar urmărire penală), în cauză nu s-au făcut cercetări cu privire la cine a
completat celelalte date cuprinse în factură, respectiv de la rubricile: denumirea produselor,
cantitatea, preţul, date privind expediţia, date privind cumpărătorul, nr. şi data facturii.
În acest sens trebuia efectuată o expertiză grafoscopică prin care să se stabilească dacă
făptuitorul D P a scris sau nu celelalte menţiuni din factura în cauză.
De asemenea, nu s-a stabilit modul în care a intrat făptuitorul D P în posesia facturii
nr.172905/10.08.2002. În declaraţia olografă (fila 128 dosar urmărire penală) făptuitorul D P
afirmă că a cumpărat tabla înscrisă în factură în anul 2004, fiind însoţit de numitul B P,
împrejurare în care a solicitat şi obţinut factura în cauză.
Pentru a se verifica susţinerile făptuitorului trebuia identificat şi audiat numitul B P.
Din cele arătate rezultă că pentru lămurirea aspectelor arătate mai sus trebuie
administrate noi probe în cauză.
În consecinţă trebuie începută urmărirea şi administrarea de probe, respectiv:
identificare şi audierea în calitate de martor a numitului B P, efectuarea unei expertize
grafoscopice, pentru stabilirea cu exactitate a situaţiei de fapt, respectiv: modul în care a intrat
făptuitorul D P în posesia facturii nr.172905/10.08.2002, dacă făptuitorul D P a scris sau nu
celelalte menţiuni din factura respectivă, dacă a cunoscut caracterul fals al acestei facturi.
Faţă de cele aratate, în baza disp .art. 385 15 al. 1 pct. 2 lit. d C.pr.pen., vor fi admise
recursurile declarate de petenţii G V şi G C, se vor extinde efectele recursurilor şi cu privire
la petenţii G V şi G S şi se va casa sentinţa penală recurată.
În rejudecare, în baza disp. art.2781 al.8 lit.b C.pr.pen. se va admite plângerea
formulată de petenţii G V, G C, G V şi G S, se va desfiinţa rezoluţia nr.1727/P/2007 din
15.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor şi se va dispune trimiterea cauzei
la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor în vederea începerii urmării penale faţă de
numitul D P şi efectuarea actelor arătate mai sus, după care să se dea soluţia legală.
1
