Indemnizaţia pentru creşterea copiilor proveniţi din sarcini multiple. Indemnizaţii

OUG nr. 148/2005 : art. 1 alin. (1) şi art. 2

Legea nr. 239/2009

Legea nr. 240/2009,

HG nr. 1016/9.09.2009

Momentul acordării dreptului la indemnizaţia pentru creşterea copilului, majorată cu câte 600 lei începând cu cel de-al doilea copil provenind dintr-o sarcină gemelară, trebuie stabilit în raport de dispoziţiile HG nr. 1016/9.09.2009.Neacordarea indemnizaţiei majorate în cazul minorilor ce au împlinit vârsta de 2 ani la data de 18.06.2009.

Secţia de administrativ şi fiscal – Decizia nr.1211/03 noiembrie 2009

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr. 3960/85/2008, reclamanta S. M. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială S. şi Ministerul Economiei şi Finanţelor solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa:

– să se dispună anularea deciziei nr.10000025 din 18.12.2006 emisă de către pârâta 2, în ceea ce priveşte cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copiilor ce i-a fost acordată.

-să fie obligaţi pârâţii de ordinul 1 şi 2 la stabilirea şi plata în favoarea sa a indemnizaţiei lunare pentru creşterea celor doi copii în cuantum lunar de câte 600 lei, începând cu data de 16.10.2006 şi până la data de 21.08.2008, data încetării concediului pentru îngrijirea copilului.

– sa fie obligat pârâtul de ordinul 3 să aloce fondurile necesare plăţii sumelor precizate în favoarea sa.

In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a născut la data de 21.08.2006 doi copii gemeni, dar prin Decizia nr. 10000025 din 18.12.2006 emisă de Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială S. i s-a stabilit o indemnizaţie în cuantum actual de 600 lei/lună, aferentă unui singur copil.

De asemenea, susţine că acordarea unei indemnizaţii pentru un singur copil este discriminatorie pentru celălalt şi contravine flagrant scopului pentru care a fost instituită această măsură de protecţie specială.

In drept s-au invocat dispoziţiile art.1 din Primul Protocol adiţional la CEDO coroborat cu art. 14 din CEDO Protocolul 12 la CEDO, art. 16, art.20 şi art. 49 din României, OG.137/2000, Legea nr.554/2004, Legea nr.500/2002, OG nr.22/2002.

Pârâta, Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială S. prin întâmpinare a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului S. -Secţia Civilă, în temeiul dispoziţiilor art.9 alin.5 din OUG nr. 148/2005 aprobată prin Legea nr. 7/2007.

Pe fond a solicitat respingerea acţiunii apreciind că potrivit art. 6 alin.1, 3 şi 4 din OUG nr. 148/2005 reclamanta nu poate beneficia decât de o singură indemnizaţie.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Sibiu- Secţia Civilă întrucât contestaţiile împotriva deciziilor emise de DMPS S. sunt de comptenta instanţei de contencios administrativ, excepţia inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, calculul şi plata drepturilor invocate de reclamantă făcându-se de către direcţiile teritoriale.

Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată întrucât dispoziţiile OUG nr. 148/2006 aprobate prin HG nr. 1025/2006 stabilesc că se acordă o singură indemnizaţie indiferent de numărul de copiilor rezultaţi dintr-o singură naştere.

Prin întâmpinare, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului S. în numele şi pentru a solicitat respingerea acţiunii ca nelegală întrucât se întemeiază pe existenţa unei obligaţii de despăgubire care nu există în sarcina acestui pârât, obligaţie în raport de care ministerul nu are calitate procesuală pasivă, iar Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare.

Prin Încheierea pronunţată în şedinţa din14 octombrie 2008 Secţia civilă a Tribunalului Sibiu, calificând natura cauzei ca fiind de contencios administrativ a transpus-o in favoarea Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ.

In urma transpunerii cauzei, reclamanta a depus o precizare de acţiune în sensul renunţării la judecata acţiunii fata de pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ministerul Finanţelor Publice.

Prin sentinţa civilă nr. 688/CA/2008, Tribunalul Sibiu a respins acţiunea reclamantei împotriva pârâtei Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Sibiu şi s-a luat act de declaraţia de renunţare la judecată împotriva celorlalţi pârâţi , în considerente reţinându-se că, în temeiul art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005 indiferent câte naşteri au loc în intervalul de doi ani se acordă o singură indemnizaţie de creştere a copiilor, neexistând între cei doi copii care primesc alocaţii fiecare, indemnizaţia fiind un drept al părintelui.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii.

În motivarea recursului se susţine că, în mod greşit, nu a fost reţinut de către prima instanţă caracterul discriminator al deciziei atacate şi că interesul mamei este direct legat de creşterea copiilor, acordarea indemnizaţiei pentru naşterea copiilor indiferent de numărul lor neavând un temei obiectiv.

De asemenea, s-a invocat exceptia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 si 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005.

In drept, prevederile art. 312 alin. 2 C.pr.civ.

Prin întâmpinare, intimata Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Sibiu a solicitat respingerea recursului apreciind că instanţa a interpretat şi aplicat corect dispoziţia legală prin care se stabileşte că indemnizaţia se acordă o singură dată în cazul în care se suprapun două sau trei situaţii de natură a genera dreptul.

Prin Încheierea pronunţată la 10.03.2009, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus sesizarea Secţiei de Contencios Administrativ si Fiscal a Curţii în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate invocată, suspendând totodată, in temeiul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 judecata recursului.

In dosarul Curţii de Apel Alba Iulia nr. 338/57/2009 a fost constatată prin sentinţa nr. 93/CA/2009 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3751/2009 a ICCJ nelegalitatea dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 si 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 în urma admiterii exceptiei de nelegalitate invocată de reclamanta.

Verificând sentinţa atacată din prisma motivelor invocate raportat şi la dispoziţiile art. 304 ind. 1 C.pr.civ., curtea reţine următoarele:

O.U.G. nr. 148 din 3 noiembrie 2005 ce stabileşte cadru legislativ privind susţinerea familiei in vederea creşterii copilului prevede la art. 1 că începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârsta de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară.

Durata de acordare a concediului prevăzut la art. 1 se prelungeşte corespunzător, în cazul suprapunerii a doua sau trei situaţii de natură a genera acest drept, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) (art.6 al. 3). În cazurile prevăzute la alin. (3) se acordă o singură indemnizaţie, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanţa de urgenţă. (art. 6 al. 4).

Normele Metodologice aprobate prin HG.1025/2006 de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, stabilesc că Chiar dacă dispoziţiile art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 care prevăd că prin naştere se înţelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, au fost constatate ca fiind nelegale, prin modificarea prevederilor art. 2 din OUG nr. 148/2005, aplicabile şi persoanelor care beneficiază de indemnizaţie pentru creşterea copilului şi care au în îngrijire copii proveniţi din sarcini multiple, se reglementează majorarea cuantumului acestei indemnizaţii cu câte 600 lei începând cu cele de-al doilea copil provenind dintr-o sarcină gemelară, iar nu acordarea a mai multor indemnizaţii de acest fel.

De asemenea, prin Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, respinsă în cele din urmă, Curtea Constituţională a stabilit că dreptul la concediu, prevăzut de ordonanţă, este un drept complex format din doua componente indisolubil legate, cea nepatrimonială ce se constituie din perioada de 2, respectiv 3 ani, pe care persoana îndreptăţită o dedica exclusiv creşterii copilului, şi cea patrimonială, reprezentată de indemnizaţia lunară de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade.

Din analiza dispoziţiilor menţionate se desprinde concluzia că în cauză nu există discriminare între persoanele care în urma unei naşteri au un singur copil şi cele care au doi sau mai mulţi copii, deoarece concediul este acordat în considerarea persoanei părintelui care doreşte să rămână acasă şi să se preocupe de creşterea şi îngrijirea copilului, sens în care statul intervine şi acordă această indemnizaţie pentru a sprijini părintele, fiind o formă mixtă de şi asistenţă socială.

În ceea ce priveşte momentul acordării dreptului la indemnizaţia pentru creşterea copilului în cuantumul prevăzut la art. 1 alin. (1) şi art. 2 din ordonanţa de urgenţă, aşa cum a fost acesta modificat prin Legea nr. 239/2009 şi, respectiv, Legea nr. 240/2009, acesta a fost expres stabilit prin HG nr. 1016/9.09.2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 655 din 2 octombrie 2009 ca începând cu data intrării în vigoare a prevederilor acestor legi.

Raportat la dispoziţiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât legile modificatoare sus-menţionate au intrat în vigoare la data de 18.06.2009, curtea apreciază că la acest moment reclamanta nu mai este îndreptăţită să beneficieze de o majorare cu 600 lei a cuantumului indemnizaţiei de creştere a celor doi copii născuţi la data de 21 august 2006, în prezent minorii împlinind vârsta de 2 ani.

Pentru considerentele expuse, apreciind că deşi a fost modificat cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului, la data de 18.06.2009 reclamantei nu-i mai sunt aplicabile prevederile sus-menţionate, actul normativ menţionat neprevăzând aplicarea retroactivă a prevederii modificatoare, în lipsa unui temei legal, motivele invocate de reclamantă nu subzistă, astfel că, în baza art. 312 C.pr.civ. a fost respins recursul ca nefondat.

1

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Indemnizaţia pentru creşterea copiilor proveniţi din sarcini multiple. Indemnizaţii

/**/