1) – Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Patârlagele sub nr. 482/277/2008 din 18.03.2008, petentul N.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictor cu intimatul I.P.J. să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria PCA nr. 3438226 din 12.03.2008 în baza căruia a fost sancţionat cu 9 puncte amendă în cuantum de 450 lei, aplicându-i-se totodată măsura tehnico-administrativă privind reţinerea permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de conducere autovehicule pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art. 102 alin. 3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006.
În fapt, petentul a invederat că la data de 12.03.2008, în jurul orelor 14:37 se deplasa cu autoturismul B-11-9662 la Institutul Oncologic “ I. Chiricuţă” din Cluj- Napoca în vederea consultării soţiei sale, conform programării, aceasta fiind diagnosticată cu “metastaza-chistică şi spasmofilie”. Pe traseu şi anume la ieşirea din localitatea Patârlagele, soţia a făcut o criză de spasmofilie, motiv pentru care s-a grabit să ajungă la Spitalul din oraşul Nehoiu, localitatea imediat următoare.
Datorită stării tensionate în care se afla nu a conştientizat faptul că a depăşit viteza legal admisă pe segmentul de drum respectiv, care oricum nu putea fi cea înregistrată de cinemometrul utilizat. În raport de starea de necesitate invocată, consideră că se impune anularea procesului verbal de contravenţie.
La termenul de judecată din 3.06.2008, cu prilejul judecării cauzei pe fond, petentul a invocat nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie, sustinând că : actul nu a fost întocmit potrivit modelului prevăzut la anexa 1 D din Regulamentul de aprobare a OUG nr. 195/2002, agentul constatator nu este una şi aceeaşi persoană cu operatorul radar, iar din planşa fotografică prezentată de intimat nu rezultă faptul că s-ar fi efectuat autotestarea.
Intimatul a formulat întâmpinare în temeiul art. 115-118 din Codul de procedură civilă, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât petentul a condus autoturismul B-119662 pe DN2, în localitatea Patârlagele, cu o viteză de 101 Km/h înregistrată cu un cinemometru montat pe autoturismul nr. B-26-JSE.
2) -Prin sentinţa civilă nr. 726/6.06.2008 pronunţată de Judecătoria Patârlagele s-a respins plângerea ca neîntemeiată.
Pentru a hotarî astfel, instanţa fondului a reţinut în baza probatoriului administrat că petentul se face vinovat de săvarşirea contravenţiei prevăzute la art. 102 alin. 3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, constând în conducerea autovehiculului B-119662, la data de 12.03.2008, orele 14:37, pe DN 10, în localitatea Patârlagele, judeţul Buzău cu o viteză de 101 Km/h înregistrată cu un cinemometru verificat metrologic şi declarat corespunzător, astfel cum rezultă din planşa fotografică depusă la dosar.
S-a apreciat că procesul verbal de contravenţie a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale incidente cauzei, în sensul că : planşa fotografică cuprinde toate menţiunile prevăzute de pct. 3.5.1.din Ordinul nr. 301/2005 pentru aprobarea Normei de Metrologie Legală; menţiunile suplimentare prevăzute la anexa 1D din Regulament se regăsesc în consemnările agentului constatator din cuprinsul procesului verbal întocmit; agentul care a încheiat procesul verbal are calitatea de poliţist rutier, fiind abilitat să constate şi să sancţioneze acest gen de contravenţii.
S-au înlăturat aparările formulate de petent sub aspectul pretinsei stări de necesitate, invocată drept cauză de înlăturare a răspunderii contravenţionale conform art. 11 alin. 1 din OG nr. 2/2001, reţinându-se că nu s-au produs dovezi în acest sens.
3) -Împotriva sentinţei, a declarat recurs petentul în termen legal conform art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, criticand-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar.
În expunerea motivelor de recurs petentul a invocat :
• Soluţia instanţei fondului este afectată de nelegalitate şi netemeinicie, întrucât în cauză nu s-a facut dovada aplicării de catre autoritatea competentă a dispoziţiilor punctului 3.1.1. din Ordinul nr. 301/2005 pentru aprobarea Normei de Metrologie Legală NML 021-05 referitoare la eroarea maximă tolerată de + 3 % din valoarea convenţional adevarată pentru viteze egale sau mai mari de 100 Km/h. Or, în cazul în care s-ar fi aplicat prevederile legale menţionate, viteza reală de deplasare a autoturismului ar fi fost de 98 Km/h, iar într-un asemenea caz nu s-ar fi aplicat măsura tehnico administrativă a reţinerii permisului de conducere.
• Făcând o apreciere greşită a probatoriului administrat în cauză, instanţa fondului a reţinut în mod greşit că din planşa fotografică depusă la dosar de către intimat rezultă faptul că ar fi fost efectuată autotestarea conform dispoziţiilor punctului 3.5.1. din Norma de Metrologie Legală incidentă cauzei.
• Instanţa fondului a înlăturat în mod greşit şi nejustificat apărările formulate prin plângerea introductivă în sensul că în cauză operează starea de necesitate, drept motiv de înlăturare a răspunderii contravenţionale , astfel cum a confirmat martorul audiat la propunerea sa.
Prin decizia civilă nr. 345 din 21.04.2009 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis recursul ca întemeiat, modificându-se sentinţa atacată în sensul admiterii plângerii şi anulării procesului verbal de contravenţie contestat.
În acest sens s-a avut în vedere :
4.1) – Referitor la motivul de critică privind eroarea maximă tolerată de + 3% din valoarea convenţional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km /h, prevăzută la punctul 3.1.1. lit.b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005
Prin procesul verbal contestat, petentul a fost sancţionat cu 9 puncte amendă în cuantum de 450 lei, aplicându-i-se totodată măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului în vederea suspendării dreptului de conducere autovehicule pentru pretins comiterea contravenţiei prevazută de art. 102 alin.3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, raportat la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
În fapt, agentul constatator a reţinut că la data de 12.03.2008, orele 14:40, petentul a condus autoturismul înmatriculat sub nr. B-119662, pe DN 2, în localitatea Patârlagele, judeţul Buzău cu o viteză de 101 Km/h, înregistrată cu un cinemometru verificat metrologic şi declarat “admis”, montat pe autoturismul Dacia B-26-JSE.
În susţinerea procesului verbal de contravenţie, intimatul a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr. 0099552 din 28.08.2007 privind cinemometrul utilizat la măsurarea vitezei, planşa fotografică realizată urmare măsurării efectuate, autorizaţia nr. 30843/20.09.2006 privindu-l pe operatorul radar şi dispozitivul zilei de 12.03.2008 care atestă dirijarea operatorului radar pe DN 2 E85 Tronson 3, judeţul Buzău.
Procesul verbal de contravenţie a fost semnat de petent cu obiecţiuni, susţinând că deşi a depăşit viteza legal admisă pe sectorul de drum respectiv, nu a condus autoturismul cu viteza reţinută prin procesul verbal de contravenţie, aspect confirmat şi de martorul I.P., audiat de instanţă în apărare.
Prin motivele de recurs formulate petentul a contestat buletinul de verificare metrologică a cinemometrului utilizat la măsurarea vitezei, invocând în esenţă că din cuprinsul acestuia nu rezultă îndeplinirea cerinţei metrologice privind aplicarea la momentul efectuării verificării a erorii maxime tolerate prevăzute la punctul 3.1.1. lit.b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 /23.11.2005, incidentă cauzei.
Într-adevăr, conform prevederilor art. 121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 , aprobat prin HG nr. 1391/2006 “ Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către poliţiştii rutieri cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic”.
Potrivit dispoziţiilor punctului 1.2 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005, aprobată prin Ordinul nr. 301 din 23.11.2005, pentru a putea fi introduse pe piaţă, puse în funcţiune sau utilizate în măsurările de interes public , cinemometrele trebuie să îndeplinească cerinţele metrologice prevăzute prin Normă, aplicabilitatea acestora rezultând din Tabelul 1, anexă.
Conform prevederilor punctului 3.1.1. lit.b) din Norma invocată, intitulat “Cerinţe metrologice . Erori maxime tolerate” , pentru măsurarea vitezei , în condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează în regim staţionar, eroarea maximă tolerată este de + 3% din valoarea convenţional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km /h.
În raport de motivele de recurs invocate, dar şi de prevederile Normei de Metrologie Legală menţionate, cu adresele nr. 282/277/2008 emise la termenele de judecată din 21.01.2009, 23.02.2009 şi 23.03.2009 instanţa a solicitat Institutului Naţional de Metrologie Legală să comunice :
• dacă la momentul efectuării verificării periodice a cinemometrului utilizat la măsurarea vitezei au fost aplicate prevederile punctului 3.1.1. lit.b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005,
• iar în caz afirmativ să înainteze documentaţia ( fişa tehnică) întocmită în acest sens, în baza căreia a eliberat buletinul de verificare metrologică nr. 0099552 din 28.08.2007 prin care se atestă că aparatul a fost declarat “admis”,
• precizând totodată valoarea convenţional adevărată luată în calcul la momentul efectuării verificării conform normei legale menţionate anterior.
Cu adresele nr. 0851/2009 şi nr. 2954/2009, Institutul Naţional de Metrologie a comunicat :
“ • La verificarea cinemometrului utilizat la măsurarea vitezei, tip Traffipax Speedophot, având seria modulului de prelucrare – afişare 0429- 001/94, utilizat la măsurarea vitezei s-au aplicat prevederile punctului 3.1.1. lit.b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005;
• Teoretic vorbind, în cazul unei viteze de 101 km/h măsurată de un cinemometru, având în vedere eroarea tolerată prevăzută de norma de metrologie legală, viteza vehiculului se află în intervalul cuprins între 98 km/h şi 104 km/h ;
• La verificarea metrologică iniţială/periodică, datele primare s-au înregistrat pe o fişă, din analiza acestora rezultând că din cele 13 măsurări efectuate eroarea cinemometrului s-a înscris între + 0,7 km/h şi + 0,8 km/h în 4 cazuri şi respectiv între – 1,1 km/h şi – 2,2 km/h în celelalte 9 cazuri ;
• Informaţiile solicitate privind documentaţia (fişa tehnică) prezintă relevanţă exclusiv pentru verificatorul metrolog la momentul efectuării verificării şi nicidecum pentru instanţa judecătorească întrucât ele pot fi interpretate în lumina reglementărilor în vigoare ( legi, norme de metrologie legală, etc. ) numai de către experţi metrologi ;
• Singurele documente pe care instanţa trebuie să le aibă în vedere în astfel de situaţii sunt : certificatul de aprobare de model al cinemometrului şi buletinul de verificare metrologică al acestuia “ .
Sintetizând, tribunalul a constatat că răspunsul comunicat de institut este incomplet, în sensul că a confirmat doar aplicarea erorii maxime tolerate ; celelalte relaţii au fost prezentate pur şi simplu în plan teoretic , exemplificându-se că în cazul unei viteze de 101 km/h măsurată de un cinemometru, viteza vehiculului s-ar plasa la o limită minimă de 98 km/h şi maximă de 104 km/h , cu erorile astfel cum au fost determinate în cadrul a 13 măsurări pretins efectuate .
Mai mult, institutul a refuzat în mod sistematic să comunice fişa tehnică întocmită la momentul verificării, astfel cum se prevede imperativ la punctul 2 al Tabelului 1, anexă la Normă, consemnatorie a calculelor efectuate, ce a fundamentat buletinul de verificare metrologică şi nici nu a precizat valoarea convenţional adevărată luată în calcul, menţionată la pct. 3.1.1. lit.b) din Normă.
În contextul expus, tribunalul a reţinut că în cauză nu s-au produs dovezi de natură să ateste că la data efectuării verificării cinemometrului şi eliberării buletinului de verificare metrologică nr. 0099552/28.08.2007, în baza căruia aparatul a fost declarat “admis” s-a avut în vedere eroarea maximă tolerată de + 3% din valoarea convenţional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km /h, prevăzută la punctul 3.1.1. lit.b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.
S-a apreciat, prin consecinţă, că măsurarea vitezei autoturismului condus de petent face dovada absolută până la limita minimă de la care începe eroarea de măsurare, respectiv de 98 km/h, astfel cum a fost determinată în plan teoretic, prin adresa nr. 0851 din 6.02.2009 emisă de Institutul Naţional de Metrologie .
Ca urmare, raportat la o astfel de viteză, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute la art. 102 alin.3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, constând în depăşirea vitezei legal admisă în localitate de 50 km/h cu mai mult de 50 km/h , pentru care se prevede sancţiunea cu 9 puncte amendă şi reţinerea permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de conducerere ,
Ci , ale contravenţiei prevăzute de art. 102 alin.2 în referire la art. 108 alin. 1 lit. d) pct. 3 din OUG nr. 195 /2002 raportat la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, constând în depăşirea vitezei legal admisă de 50 km/h în localitate cu 41-50 km/h, pentru care se prevede sancţiunea de la 9 la 20 puncte amendă şi 6 puncte penalizare.
Având în vedere, însă , că potrivit dispoziţiilor art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, legiuitorul nu a lăsat la latitudinea instanţei posibilitatea schimbării încadrării juridice şi nici stabilirea altei sancţiuni, instituind numai un control asupra legalităţii şi temeiniciei procesului verbal de contravenţie,
Iar încadrarea mai favorabilă petentului, expusă anterior, nu prevede aplicarea măsurii tehnico – administrative a reţinerii permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de conducere autovehicule, tribunalul a apreciat că primul motiv de recurs este întemeiat.
Primind motivul de critică astfel cum a fost formulat, tribunalul a reţinut :
În materie contravenţională sunt aplicabile garanţiile procesuale recunoscute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern şi are prioritate, în baza art. 11 alin.2 şi 20 alin.2 din Constituţia României, atunci când există neconcordanţe.
Astfel, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor reglementează etapa judiciară de soluţionare a plângerii formulate împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei la art. 31 – 36.
Din punct de vedere procedural, prin art. 47 s-a stabilit că ordonanţa se completează cu Codul de procedură civilă, dar, având în vedere caracterul autonom al noţiunii de “acuzaţie în materie penală”, prevăzută de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a fost posibil ca unele domenii să fie analizate de Curtea Europeană ca aparţinând sferei penale, deşi în dreptul naţional erau calificate ca având natură civilă sau administrativă.
În jurisprudenţa Curţii Europene, prin decizia Ozturk împotriva Germaniei, din 1984, s-a statuat că şi faptele contravenţionale intră în sfera acuzaţiilor în materie penală, în funcţie de calificarea din dreptul naţional, de natura faptei incriminate, de natura şi gravitatea sancţiunilor.
Nu toate aceste criterii au fost aplicate, însă, cumulativ în jurisprudenţa Curţii, ci , pentru a stabili dacă are incidenţă art. 6 din Convenţie, trebuie ca fapta să fie de natură “penală” din punctul de vedere al Convenţiei, ori făptuitorul să fie expus la o sancţiune care, prin gravitatea sa, aparţine sferei penale (Hotărârea Lutz împotriva Germaniei).
Contravenţiile din Codul rutier, îndepinind aceste criterii pentru a fi considerate acuzaţii în materie penală, contravenientului i se recunoaşte şi prezumţia de nevinovăţie. În consecinţă, sarcina probei nu îi revine petentului, ci organului constatator, iar de o eventuală situaţie îndoielnică beneficiază acuzatul (in dubio pro reo).
4.2 )- Referitor la motivul de critică privind faptul că din planşa fotografică depusă la dosar de intimat nu rezultă că s-ar fi efectuat autotestarea conform 3.2.6.
Potrivit dispoziţiilor pct. 3.5.1. din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005, “Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele : data şi ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, faptul că a fost efectuată autotestarea ( conform 3.2.6.), imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia”.
Or, în cauza dedusă judecăţii, planşa fotografică ( înregistrarea ) depusă la fila 18 dosar fond cuprinde toate menţiunile prevăzute imperativ prin textul de lege invocat, mai puţin faptul că a fost efectuată autotestarea ( conform 3.2.6.).
Prin urmare , tribunalul a reţinut ca fiind întemeiat şi cel de al doilea motiv de recurs .
4.3) – Referitor la motivul de critică privind greşita apreciere de către instanţa fondului a probelor administrate sub aspectul stării de necesitate
Motivul de critică este neîntemeiat.
Tribunalul a reţinut că instanţa fondului a făcut o corectă evaluare a probatoriului administrat în cauză, apreciind motivat că în cauză nu operează starea de necesitate drept motiv de înlăturare a răspunderii contravenţionale.
Deşi martorul audiat la propunerea petentului a confirmat apărările formulate prin plângerea introductivă în sensul că la ieşirea din localitatea Pătârlagele, soţia acestuia a făcut o criză de spasmofilie, în cauză nu s-au produs dovezi cu acte medicale sub acest aspect şi nici că s-ar fi efectuat vreo deplasare la acea dată la Spitalul Nehoiu din zonă, spre a se interveni medical.
NOTA : problema de drept invocată vizând eroarea maximă tolerată prevăzută la pct. 3.1.1. lit. b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 / 23.11.2005 aprobată prin Ordinul nr. 301 din 23.11.2005, în cazul contravenţiilor instituite prin OUG nr. 195 /2002 a fost rezolvată neunitar atât la nivelul judecătoriilor din circumscripţia Tribunalului Buzău cât şi la nivelul Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ din cadrul Tribunalului Buzău, în sensul că în cea de a doua opinie s-a acordat forţă probantă absolută buletinului de verificare metrologică, în lipsa fişei tehnice întocmite la momentul efectuării verificării cinemometrului, care a fundamentat buletinul emis.
