Prin decizia penala nr. 121/2.05.2009 a Tribunalului Prahova a fost admis apelul inculpatului M.P. împotriva sentintei penale nr.986/14.05.2008 a Judecatoriei Ploiesti, fiind desfiintata în parte în latura civila sentinta apelata, în sensul înlaturari obligarii inculpatului de la plata sumei de 417 lei lunar cu titlu de prestatie periodica acordata partii vatamate S.I., cu mentinerea în rest dispozitiile sentintei, fiind respins ca nefondat apelul declarat de partea vatamata S.I..
Tribunalul, examinând hotarârea apelata în raport cu criticile formulate, dar si din oficiu potrivit disp. art.371 alin.2 c.pr.p., a constatat ca apelul declarat de catre inculpatul M.P.este fondat, iar apelul declarat de catre partea vatamata S.I. este nefondat, pentru urmatoarele considerente :
Inculpatul M.P.a fost trimis în judecata prin Rechizitoriul nr.37/P/2004 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Ploiesti, pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev.de art.184 alin.2, 4 cod penal, retinându-se ca la data de 24.11.2003, în jurul orelor 8,00, în timp ce se afla în comuna Blejoi, sat Tântareni, a condus autoturismul Dacia cu nr.PH-10-PYT pe un drum secundar si în timp ce a patruns pe DN 1 B, nu s-a asigurat si nu a acordat prioritate autoturismelor care circulau pe acest drum national, creând o stare de pericol pentru numita C.A.S. care se deplasa pe acest drum, conducând autoturismul Mercedes cu nr.PH-07-CCV, care a fost surprinsa de aparitia autoturismului inculpatului pe sensul sau de mers, fiind nevoita sa vireze dreapta pentru a evita impactul cu acesta, numai ca a pierdut controlul autoturismului, a patruns pe trotuarul din dreapta si a lovit-o pe partea vatamata S.I., careia i-a cauzat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 90-100 de zile de îngrijiri medicale.
Dupa producerea evenimentului rutier si efectuarea cercetarii la fata locului, inclusiv întocmirea fotografiilor judiciare, din care rezulta locul producerii accidentului rutier soldat cu vatamarea corporala a partii vatamate S.I., precum si pozitia autoturismului Mercedes si avariile suferite de acesta în urma impactului cu partea vatamata si gardul aflat în apropierea drumului, prin Rezolutia din 11.02.2004 a fost începuta urmarirea penala împotriva numitei C.A.S., sub aspectul comiterii infractiunii de vatamare corporala din culpa prev.de art.184 alin.2 si 4 cod penal.
Prin rezolutia nr.37/P/2004 din 11.02.2004 a fost confirmata începerea urmaririi penale de catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Ploiesti.
Ulterior acestei date, la 11 martie 2004, organele de politie încuviinteaza efectuarea unei expertize tehnice auto pentru a se stabili dinamica si mecanismul producerii accidentului rutier, viteza de deplasare a autoturismului în momentul premergator impactului, posibilitatile de evitare a accidentului si avansarea ipotezelor în care conducatoarea auto C.A.S. putea sa evite accidentul rutier.
Pentru stabilirea întrebarilor la care expertul tehnic judiciar în specialitatea respectiva trebuia sa raspunda, organele de politie au chemat atât pe partea vatamata S.I., cât si pe învinuita C.A.S..
Aceste persoane au fost de acord cu obiectivele stabilite de catre organul judiciar, având cunostinta si de dreptul de a-si angaja fiecare câte un expert consilier.
Expertiza tehnica auto a fost efectuata de expertul Bratu Stelian în colaborare cu expertul Nedelcu Nicolae ce a asistat-o pe învinuita si a raspuns obiectivelor stabilite de catre organele de politie si depusa la data de 28.04.2004 la Biroul local pentru expertize din cadrul Tribunalului Prahova.
Dupa doua zile de la depunerea acestei lucrari, pe 30.04.2004 este începuta urmarirea penala fata de numitul M.P. , pentru comiterea aceleiasi infractiuni de vatamare corporala din culpa, motivat de faptul ca la 24.11.2003, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului Mercedes condus de C.A.S., iar aceasta, pentru a evita impactul cu autoturismul sau a virat dreapta, a iesit de pe sosea si a lovit-o pe partea vatamata S.I..
În procesul-verbal de cercetare la fata locului se consemneaza faptul ca la locul accidentului a fost gasita numita C.A.S., care declara ca în timp ce se deplasa pe Centura de Est a municipiului Ploiesti conducând autoturismul Mercedes, în apropierea intersectiei cu strada Izlazului, din partea stânga, de pe un drum comunal, a iesit un autoturism Dacia si pentru a evita impactul cu acesta a efectuat virajul la dreapta, a frânat, a intrat în derapaj si a lovit-o pe partea vatamata S.I. care se afla pe trotuar, ca apoi sa intre în gardul imobilului din apropiere.
La momentul respectiv, victima nu se mai afla la fata locului, întrucât fusese transportata la Spitalul Judetean Ploiesti.
La data de 19.05.2004, organele de politie au luat o declaratie numitului Radu Adrian, în continutul careia acesta precizeaza ca a fost chemat pentru a efectua o recunoastere dupa fotografie a conducatorului auto, care la data de 24.11.2003 nu a acordat prioritate unui alt autoturism care a accidentat o persoana de sex feminin pe raza comunei Blejoi.
Din cele cinci fotografii prezentate de catre organele de politie, Radu Adrian a recunoscut fara dubii, pe M.P.ca fiind conducatorul autoturismului care nu a dat prioritate.
Pe baza acestei recunoasteri, organele de politie au descoperit în baza de date autoturismul Dacia cu numarul de înmatriculare PH-10-PYT ce apartine numitului M.P..
La 11 mai 2004 este ascultata si S.I., care prezinta împrejurarile în care a avut loc accidentul, dar care afirma ca nu a observat nici un autoturism care sa iasa pe drumul fara prioritate si solicita sa raspunda de producerea accidentului persoana care a lovit-o cu autoturismul, cu toate acestea, solicita trimiterea în judecata a lui M.P..
Raportul de expertiza medico-legala concluzioneaza ca partea vatamata a suferit multiple leziuni ce necesita pentru vindecare 90-100 zile îngrijiri medicale.
Numita C.A.S., în declaratia data la 24.11.2003 a sustinut aceleasi împrejurari ca cele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fata locului, inclusiv în declaratia de învinuit din data de 7 mai 2004.
La data de 11 mai 2004 a fost ascultat M.P.în calitate de învinuit, sustinând ca în ziua respectiva, în jurul orelor 8,00 obisnuieste sa mearga la serviciu, trecând prin intersectia în care a avut loc accidentul, însa nu-si aminteste sa nu fi dat prioritate de trecere altui autoturism si nici daca a observat vreun accident rutier.
Cu aceasta ocazie a precizat ca nu este de acord cu obiectivele stabilite prin ordonanta prin care s-a încuviintat expertiza tehnica auto si nici cu privire la concluziile expertului desemnat, solicitând efectuarea unei noi expertize, cerere ce i-a fost respinsa de catre organele de politie.
Tribunalul, observa faptul ca la data de 11 martie 2009 când s-a încuviintat aceasta proba, M.P. nu avea calitatea de învinuit în proces si prin urmare nu i s-a adus la cunostinta dreptul de a formula întrebari în legatura cu împrejurarile producerii accidentului.
În aceste conditii, organul de politie ar fi trebuit sa încuviinteze o noua expertiza pentru a se respecta dreptul la aparare al învinuitului.
Însa, acest aspect a fost îndreptat de catre instanta de fond care, a încuviintat la solicitarea lui M.P.efectuarea unei expertize tehnice auto.
La 26 noiembrie 2003 este audiat în calitate de martor numitul Maftei Mihail ce sustine ca, în ziua de 24.11.2003, în jurul orelor 8,00, se deplasa cu autoturismul marca Matiz pe directia Brasov – Buzau, pe raza comunei Blejoi, pe Centura de Est a municipiului Ploiesti, iar în fata sa circula auto Mercedes cu numarul PH-07-CCV, iar în fata acestuia, din stânga a intrat neregulamentar o Dacia de culoare alba, care i-a taiat calea acestuia si si-a continuat drumul.
Conducatorul a virat dreapta pentru a evita impactul cu autoturismul Dacia, a iesit de pe sosea si a intrat în gardul din apropiere, numai ca între masina si gard era prinsa o femeie ce fusese accidentata.
Martorul sustine ca si-a continuat drumul pentru a-l ajunge din urma pe conducatorul autoturismului Dacia pentru a-i lua numarul de înmatriculare, numai ca nu a reusit si atunci s-a întors la fata locului si a acordat îngrijiri victimei, ce apoi a fost transportata la spital.
La 21.02.2004 este audiat martorul Radu Adrian care a declarat urmatoarele : în ziua accidentului conducea autoturismul Dacia cu numarul PH-02-GBT, iar în fata sa se afla un alt autoturism care se deplasa în aceeasi directie, moment în care, de pe o strada laterala a iesit un autoturism Dacia de culoare alba cu numarul PH-10-PYT ce nu a acordat prioritate tuturor autoturismelor care se deplasau pe drumul pe care se deplasa si el, inclusiv unui autoturism Mercedes care circula din sens opus sensului sau de mers.
În acest moment, autoturismul Mercedes a frânat, iar conducatorul a virat dreapta pentru a evita impactul cu acesta, a patruns pe acostament unde a accidentat o femeie în vârsta si a avariat un gard.
Dupa producerea accidentului, a oprit autoturismul însa nu a coborât din acesta si si-a continuat deplasarea, deoarece la fata locului oprise un autoturism galben marca Matiz.
A mai sustinut ca, l-a urmarit pe conducatorul autoturismului Dacia si dupa ce acesta din urma a taiat calea autoturismului Mercedes, s-a uitat în oglinda retrovizoare si si-a continuat deplasarea.
Martorul a precizat ca ar putea recunoaste persoana care conducea autoturismul Dacia, desi nu a vazut-o niciodata fata în fata, ci doar prin geamurile autoturismului.
Aceeasi declaratie a fost data de catre martorul Radu Adrian si la data de 27.09.2004, precizând în plus ca l-a observat pe acest conducator atât din fata, cât si din profil, precum si faptul ca purta o basca neagra, avea fata astenica, prelunga si osoasa.
De asemenea, a precizat ca a observat ca, conducatorul autoturismului Matiz l-a urmarit, dar apoi s-a întors la fata locului.
În faza de judecata a fost ascultat inculpatul care si-a mentinut aceeasi pozitie procesuala si întrucât Parchetul a dispus scoaterea de sub urmarire penala a numitei C.A.S., în faza de cercetare judecatoreasca a fost ascultata în calitate de martor.
Inculpatul si-a sustinut nevinovatia, inclusiv faptul ca, C.A.S. este vinovata de producerea accidentului rutier, soldat cu vatamarea corporala grava a partii vatamate S.I..
Atât instanta de fond, cât si tribunalul nu pot sa se pronunte cu privire la vinovatia numitei C.A.S., în conditiile în care solutia de scoatere de sub urmarire penala dispusa prin rechizitoriu, nu a fost atacata de persoanele interesate, respectiv inculpatul M.P. sau partea vatamata S.I..
În prezent, potrivit art.2781 cod pr.penala, solutiile de netrimitere în judecata date de procuror, în cazul în care sunt considerate nelegale de partile interesate, trebuie sa fie atacate cu plângere la instanta competenta sa judece fondul cauzei.
Inculpatul M.P. si partea vatamata S.I. nu au recurs la aceasta procedura judiciara, astfel ca nu se poate retine în vreun fel culpa exclusiva sau comuna a numitei C.A.S., în conditiile în care solutia de scoatere de sub urmarire penala nu a fost desfiintata.
Aceste aspecte au fost aratate si de catre Judecatoria Ploiesti în considerentele hotarârii atacate cu apel.
Referitor la inculpatul M.P., expertul Alionte Marian, numit de catre instanta de fond sa efectueze expertiza tehnica auto, a raspuns întrebarilor puse, întrebari ce în mare masura fusesera stabilite si de catre organul de politie prin Ordonanta din 11 martie 2004 prin care s-a încuviintat aceasta proba.
Cu toate acestea, întrebarile si raspunsurile date de catre expert nu au o relevanta deosebita pentru stabilirea culpei inculpatului M.P., deoarece în cazul acestuia trebuie dovedita savârsirea actiunii imprudente de patrundere în drumul cu prioritate, fara a acorda prioritate de trecere autovehiculelor ce circulau pe acest drum.
Având în vedere declaratiile celor doi martori, respectiv Maftei Mihail si Radu Adrian, audiati în fata organelor de politie, coroborate cu declaratia partii vatamate, tribunalul constata vinovatia inculpatului M.P.în ceea ce priveste comiterea infractiunii de vatamare corporala, existând legatura de cauzalitate între fapta acestuia de a încalca dispozitiile legale ce reglementeaza circulatia pe drumurile publice, adica neacordarea prioritatii de trecere autovehiculelor ce circula pe un drum cu prioritate, cu consecinta obligarii numitei C.A.S. care se deplasa pe drumul cu prioritate de a evita impactul cu autoturismul sau, de a patrunde pe acostament si de a o lovit pe partea vatamata S.I..
Actiunea imprudenta a inculpatului a fost hotarâtoare în ceea ce priveste obligarea numitei C.A.S. de a efectua acea manevra brusca, pe care în mod firesc nu ar fi efectuat-o daca nu s-ar fi ivit starea de pericol creata de inculpat, care a patruns intempestiv pe drumul cu prioritate.
De altfel, si pozitia inculpatului este confuza, deoarece sustine ca în dimineata zilei respective s-a deplasat de la domiciliu si a trecut prin intersectia respectiva, dar nu-si mai aminteste ce fel de conduita a avut, în sensul daca sau nu a acordat prioritate de trecere.
Ca atare, solutia de condamnare pronuntata de catre prima instanta este legala, iar pedeapsa aplicata a fost just individualizata, fiind coborâta chiar sub minimul special prevazut de lege, ca urmare a circumstantelor atenuante.
Referitor la latura civila a procesului, în raport cu consecintele faptei savârsite privind cauzarea unor multiple leziuni corporale partii vatamate, cuantificate în 90-100 zile îngrijiri medicale, ce au avut ca efect suportarea unor operatii medicale si imposibilitatea partii vatamate S.I. de a se deplasa ulterior, fiind imobilizata la pat si tinând seama de faptul ca aceasta a fost privata de dreptul de a avea o viata normala, tinând seama ca a fost o persoana activa care a muncit în gospodarie, atât temporar cât si pentru restul vietii, tribunalul apreciaza ca, cuantumul daunelor morale este rezonabil, respectiv suma de 20.000 lei si nu se justifica în nici un fel reducerea acesteia.
Totodata, martorele propuse de catre partea vatamata au declarat aceasta a cheltuit cu proteja si alimentatia speciala, suma de 3.500 lei, iar martora Stefan Elena a primit suma de 800 de lei datorita faptului ca a avut grija de partea vatamata în perioada în care aceasta se afla în convalescenta.
Ca atare, prima instanta a acordat partii vatamate suma de 4.300 lei ce a fost dovedita ca a fost efectuata, respingând restul pretentiilor civile formulate de catre partea vatamata a caror dovada nu a fost efectuata.
Însa, în mod gresit prima instanta a obligat inculpatul la plata unei prestatii periodice în suma de 417 lei, având în vedere numai declaratiile martorilor audiati în cauza, din care rezulta ca partea vatamata efectua munca în gospodarie si produsele obtinute le vindea pe piata, obtinând suma de aproximativ 5.000 lei pe an din vânzarea unor astfel de produse.
Partea vatamata nu a depus la dosar nici un act care sa ateste ca era înregistrata la primaria de domiciliu ca producator si ca, plateste taxele sau darile fiscale anuale în urma prestarii unei astfel de activitati.
Numai pe baza declaratiilor de martori nu se poate retine ca fiind cert acest venit pe care partea vatamata l-ar fi obtinut din prestarea unor activitati agricole în gospodaria sa.
În consecinta, tribunalul apreciaza ca nu s-a facut dovada certa a veniturilor pe care partea vatamata le-ar fi obtinut din prestarea acestei activitati, inclusiv cea privind cresterea unor animale si vânzarea acestora, fara a se aduce vreo dovada concreta pentru a se proba ce sume a încasat partea vatamata din vânzarea animalelor crescute în gospodarie, astfel ca va înlatura obligarea inculpatului la plata prestatiei periodice în cuantum de 417 lei.
Prin urmare, tribunalul în temeiul art.379 pct.2 lit.a c.pr.p. va admite apelul inculpatului M.P., va admite în parte în latura civila sentinta apelata , în sensul ca va înlatura obligarea acestuia de la plata sumei de 417 lei lunar cu titlu de prestatie periodica acordata partii vatamate S.I., si apreciind legale celelalte dispozitii ale hotarârii, o va mentine.
Având în vedere admiterea apelului inculpatului si înlaturarea prestatiei periodice, motivul de apel al partii vatamate referitor la majorarea acestei prestatii este neîntemeiata, inclusiv cel referitor la majorarea daunelor morale, al carui cuantum a fost corect apreciat de catre instanta de fond reprezentând o reparatie echitabila a prejudiciului moral suferit de partea vatamata S.I., iar cuantumul daunelor materiale nu poate fi majorat în conditiile în care nu a fost dovedit.
Retinând culpa procesuala a partii vatamate, în temeiul art.192 alin.2 c.pr.p., va obliga partea vatamata la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
2
