C. proc. civ., art. 129 alin. (4)
Legea nr. 554/2004, art. 28 alin. (1)
Se impune casarea cu trimitere spre rejudecare primei instanţe dacă aceasta nu a pus în discuţia părţilor formarea cadrului procesual, în condiţiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia administrativ şi fiscal,
Decizia civilă nr. 27 din 12 ianuarie 2011, R.O.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 3680/30/12.06.2009 reclamanta societate comercială a chemat in judecata pe pârâţii Primăria Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara reprezentat prin Primar solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa fie obligaţi paraţii la emiterea Autorizaţiei de construire pentru extindere casă în regim P+E în Timişoara, modificări interioare si exterioare (refacere acoperiş imobil existent), construire clădire P in curte, in Timişoara, conform documentaţiei depuse la Primăria Municipiului Timişoara si a situaţiei existente, precum şi la obligarea la plata unor daune cominatorii de 1000 RON/zi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 200/08.02.2010, Tribunalul Timiş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Timişoara si Municipiul Timişoara şi, pentru acest considerent, a respins acţiunea.
Împotriva sentinţei a declarat recurs recurenta societate comercială şi prin decizia civilă nr. 27 din 12.01.2011 pronunţată în dosarul nr. 3680/30/2009, Curtea de Apel Timişoara a admis cererea, a casat sentinţa conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ. şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiş, reţinând că sentinţa a fost pronunţată fără ca instanţa, în temeiul rolului activ pe care i-l conferă art. 129 Cod procedură civilă, să discute cadrul procesual.
Într-adevăr, potrivit art. 129 alin. (4) Cod procedură civilă, aplicabil în cauză în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare”.
Astfel, instanţa era ţinută să discute cadrul procesual înainte să pronunţe hotărârea exclusiv în temeiul excepţiei lipsei calităţii procesule, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004, „Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept”.
Este adevărat că instanţa nu poate introduce părţi în cauză peste voinţa reclamantei deoarece este de principiu că nu se poate autosesiza şi că limitele judecăţii sunt date de partea care iniţiază judecata, dar această limitare nu înlătură obligaţia de a pune în discuţie şi de a stabili corect cadrul procesual.
Dacă şi-ar fi îndeplinit această obligaţie, s-ar fi constatat că reclamanta ar fi fost de acord cu introducerea în cauză a Primarului Municipiului Timişoara
Aşadar, critica formulată de recurentă, sub acest aspect, este întemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 315 Cod procedură civilă, a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiş pentru ca litigiul să fie soluţionat în contradictoriu cu Primarul Municipiului Timişoara.
