Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 3576 din data de 09.10.2013
SECȚIA A II – A CIVILĂ, DE ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE HOTĂRÂRE EMISĂ DE COLEGIUL DE CONDUCERE AL UNEI JUDECĂTORII.
-Legea nr.304/2004;
-art.221 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Instanța de recurs a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, analizând Hotărârea nr. 31/11.11.2011 a colegiului de conducere al Judecătoriei B. prin raportare la probațiunea administrată în cauză și la normele incidente din Legea nr. 304/2004 și din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Instanța de recurs a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, analizând Hotărârea nr. 31/11.11.2011 a colegiului de conducere al Judecătoriei B. prin raportare la probațiunea administrată în cauză și la normele incidente din Legea nr. 304/2004 și din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
În urma acestei analize a constatat că măsura dispusă a avut ca temei dezechilibrul între secția civilă și secția penală din cadrul judecătoriei, sub aspectul volumului de activitate.
În urma acestei analize a constatat că măsura dispusă a avut ca temei dezechilibrul între secția civilă și secția penală din cadrul judecătoriei, sub aspectul volumului de activitate.
Recurenta a mai susținut că analiza legalității hotărârii s-a făcut, în mod nelegal, pe baza unor înscrisuri ulterioare emiterii hotărârii colegiului.
Recurenta a mai susținut că analiza legalității hotărârii s-a făcut, în mod nelegal, pe baza unor înscrisuri ulterioare emiterii hotărârii colegiului.
Susținerea este neîntemeiată, hotărârea de colegiu fiind luată pe baza unei situații de fapt preexistente adoptării sale și recunoscute de judecătorii din cadrul instanței. Faptul că ulterior s-au făcut verificări care confirmă starea de fapt, nu este de natură a conduce la concluzia că hotărârea este nelegală devreme ce reflectă realitatea și respectă normele legale incidente.
Susținerea este neîntemeiată, hotărârea de colegiu fiind luată pe baza unei situații de fapt preexistente adoptării sale și recunoscute de judecătorii din cadrul instanței. Faptul că ulterior s-au făcut verificări care confirmă starea de fapt, nu este de natură a conduce la concluzia că hotărârea este nelegală devreme ce reflectă realitatea și respectă normele legale incidente.
Pe de altă parte, contrar afirmațiilor făcute, faptul că la nivelul secției civile volumul de muncă era mult mai mare decât cel din secția penală este confirmat de însăși recurenta reclamantă care prin înscrisul olograf de la fila 32, solicita Președintelui instanței, la data de 12.09.2011, să se ia act de faptul că starea de sănătate și situația familială nu i-ar permite să facă față volumului de muncă din secția civilă.
Pe de altă parte, contrar afirmațiilor făcute, faptul că la nivelul secției civile volumul de muncă era mult mai mare decât cel din secția penală este confirmat de însăși recurenta reclamantă care prin înscrisul olograf de la fila 32, solicita Președintelui instanței, la data de 12.09.2011, să se ia act de faptul că starea de sănătate și situația familială nu i-ar permite să facă față volumului de muncă din secția civilă.
Prin raportare la situația din instanța respectivă, dovedită cu înscrisuri, prima instanță, a constatat în mod pertinent că măsura mutării unui judecător din secția penală în cea civilă era necesară și obligatorie.
Prin raportare la situația din instanța respectivă, dovedită cu înscrisuri, prima instanță, a constatat în mod pertinent că măsura mutării unui judecător din secția penală în cea civilă era necesară și obligatorie.
Analizând legalitatea măsurii de repartizare a doamnei judecător B. L. L. din secția penală în cea civilă, instanța de fond, a apreciat, în mod legitim, că aceasta a fost luată cu respectarea criteriilor prevăzute în art.221 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, sens în care le-a analizat pe fiecare dintre acestea, contrar celor afirmate de recurentă.
Analizând legalitatea măsurii de repartizare a doamnei judecător B. L. L. din secția penală în cea civilă, instanța de fond, a apreciat, în mod legitim, că aceasta a fost luată cu respectarea criteriilor prevăzute în art.221 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, sens în care le-a analizat pe fiecare dintre acestea, contrar celor afirmate de recurentă.
Decizia nr.3576/CA/09.10.2013 a Curții de Apel Oradea – Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin Sentința nr. 6411/CA din 27.11.2012 Tribunalul Bihor a luat act de renun?area reclamantei B. L. L. la judecarea capătului de cerere având ca obiect daune morale, formulat în contradictoriu cu pârâții H. F., A. E. și B. I., a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. L. L., judecător la Judecătoria B. , în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Judecătoriei B., prin pre?edinte, având ca obiect anularea par?ială a Hotărârii nr. 31 din 11.11.2011 a Colegiului de conducere al Judecătoriei B. – cu privire la măsurile dispuse la art. 2 lit. a), fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin măsura dispusă la art. 2 lit. a) din Hotărârea nr.31 din 11.11.2011 a Colegiului de conducere al Judecătoriei B., contestată în cauză, s-a dispus, în temeiul art. 22 alin. 1 lit.b1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, repartizarea reclamantei – judecător în cadrul Secției penale la Secția civilă, începând cu data de 02.11.2011.
Împotriva acestei măsuri, reclamanta a formulat plângere prealabilă, în conformitate cu art.7 din Legea nr.554/2004, solicitând revocarea acesteia, însă prin Hotărârea nr.35 din 19.12.2011 a Colegiului de conducere, plângerea a fost respinsă.
Raportând situația de speță la textele legale incidente, instanța de fond a apreciat că măsura dispusă la art. 2 lit. a) din Hotărârea nr.31/11.11.2011 este legală.
Potrivit art. 43 alin.1 din Legea nr. 304/2004, fiecare instanță judecătorească este condusă de un președinte care exercită atribuțiile manageriale în scopul organizării eficiente a activității acesteia iar art.49 alin.1 din Legea nr. 304/2004 prevede că în cadrul fiecărei instanțe judecătorești funcționează un colegiu de conducere, care hotărăște cu privire la problemele generale de conducere ale instanței si îndeplinește atribuțiile prevăzute la art. 41.
Conform art.41 alin.2 din Legea nr.304/2004, componența secțiilor si completelor specializate se stabilește de colegiul de conducere al instanței, în raport cu volumul de activitate, ținându-se seama de specializarea judecătorului.
Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 22 alin. 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești (în forma în vigoare la data adoptării Hotărârii nr.31/11.11.2011), care prevăd, printre atribuțiile colegiului de conducere al instanței, stabilirea componenței secțiilor, în funcție de volumul de activitate, ținând seama de specializarea judecătorilor (art.22 alin.2 lit.b) și repartizarea judecătorilor de la o secție la alta a instanței, în cazurile în care schimbarea specializării este justificată de existența unui dezechilibru vădit și de durată între secții, sub aspectul volumului de activitate (art.22 alin.2 lit.b1).
Criteriile pentru schimbarea repartizării sunt statuate în art.221 din Regulament, conform căruia: “1) În exercitarea atribuției prevăzute la art.22 alin.2 lit.b1), criteriul principal care va fi avut în vedere de colegiul de conducere constă în solicitarea expresă a unor judecători, iar în lipsa unor astfel de solicitări, a acordului celor în cauză.
2) În situația în care niciun judecător nu solicită repartizarea la altă secție și nici nu este de acord cu schimbarea specializării, vor fi avute în vedere, cu prioritate, în măsura posibilului, secțiile cu un domeniu de activitate apropiat de cel al secției la care se dorește repartizarea și, în cadrul acestui criteriu, volumul de activitate al secției de la care se intenționează mutarea.
3) În situația în care aceste criterii nu sunt funcționale, vor fi avute în vedere, în ordine ierarhică, următoarele criterii de selecție:
a) experiența profesională anterioară în domeniul de activitate al secției la care se dorește mutarea;
b) absolvirea cursurilor de formare profesională în domeniul respectiv;
c) pregătirea profesională realizată prin doctorat, masterat, studii postuniversitare, susținere de referate sau lucrări în congrese, seminare, alte forme de dezbatere, articole sau studii apărute în publicații de specialitate, precum și specializarea pentru care s-a optat la concursul de promovare în funcții de execuție;
d) vechimea judecătorului în cadrul secției de la care urmează să fie mutat.
4) În cazul aplicării criteriului prevăzut la alin.3) lit.d), va fi avut în vedere judecătorul cu vechimea cea mai mică în cadrul secției de la care urmează să fie mutat.
5) La solicitarea judecătorului ce urmează a fi repartizat la altă secție, colegiul de conducere poate aproba o perioadă de maximum două luni în care acesta să nu participe la ședințele de judecată și să aibă posibilitatea formării profesionale, în funcție de specializarea noii secții”;.
Din aceste texte de lege, rezultă că revine președintelui instanței sau colegiului de conducere sarcina bunei înfăptuiri a actului de justiție, precum și faptul că atribuția stabilirii componenței secțiilor și a repartizării judecătorilor de la o secție la alta a instanței revine colegiului de conducere, cu respectarea condițiilor și a criteriilor prevăzute de lege.
În speță, s-a constatat că adoptarea măsurii prevăzută la art.2 lit.a) din Hotărârea nr. 31/11.11.2011, prin care s-a stabilit repartizarea doamnei judecător B. L. L. de la secția penală la secția civilă, a fost justificată de existența dezechilibrului între secția civilă și secția penală sub aspectul volumului de activitate, după cum rezultă din procesul verbal încheiat în 11.11.2011, care a stat la baza Hotărârii nr.31/11.11.2011.
Analizând această măsură din perspectiva dispozițiilor art.22 alin.2 lit.b1) și a criteriilor prevăzute de art. 22 alin.2 lit.b1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, instanța de fond a constatat că măsura a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, în cuprinsul procesului verbal al ședinței colegiului de conducere din 11.11.2011, sunt prezentate datele statistice avute în vedere la luarea acestei măsuri, referitoare la volumul de activitate în anul 2011 a secției penale și a secției civile.
Conform acestora, în anul 2011, la nivelul Judecătoriei B., s-au înregistrat la secția civilă 14.013 dosare, comparativ cu 2.702 dosare la secția penală.
Raportat la numărul de judecători care activează pe fiecare secție, și anume 10 judecători pe secția civilă și 5 judecători pe secția penală, și luând în considerare și dosarele repartizate ca urmare a desființării unor complete, s-a constatat că există o medie de 1401 dosare/judecător în secția civilă și 540 dosar/judecător în secția penală.
Din punct de vedere al complexității, datele statistice relevă o medie de 7.420 puncte/judecător în secție civilă fa?ă de 2.946 puncte/judecător în secția penală.
Existența dezechilibrului sub aspectul volumului de activitate între secția civilă și secția penală rezultă și din “Raportul activității desfășurate în anul 2011 la Judecătoria B.”; (f.76-102), conform indicatorilor statistici prezentați în cuprinsul acestuia, în cursul anului 2011 a existat o medie de 1859 dosare/judecător la secția civilă față de 782 dosare/judecător la secția penală, iar sub aspectul complexității, din totalul de 106.349 puncte, 90.860 puncte complexitate au revenit secției civile și 15.489 puncte secției penale.
Din situația prezentată, instanța de fond a reținut, contrar susținerilor reclamantei, că la nivelul Judecătoriei B., se impunea luarea măsurii prevăzută de art.22 alin.2 lit.b1) din Regulament, respectiv repartizarea unui judecător de la secția penală la secția civilă, schimbarea specializării fiind justificată de existența dezechilibrului vădit și de durată între cele două secții, sub aspectul volumului de activitate, dovedit în cauză.
Constatând că măsura era necesară și obligatorie, s-a apreciat că se impune a se analiza dacă au fost respectate criteriile pentru schimbarea repartizării, prevăzute în art.221 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Analizând procesul verbal al ședinței colegiului de conducere din 11.11.2011 sub acest aspect, instanța de fond a constatat că, la ședință au fost invitați, pentru dezbaterea acestei probleme, judecătorii secției penale.
În urma consultării acestora, s-a constatat că niciun judecător din cadrul secției penale nu a solicitat repartizarea la secția civilă și nici nu a fost de acord cu schimbarea specializării, nefiind astfel îndeplinit criteriul principal al repartizării, prevăzut în alin.1 al art.221 din Regulament.
În condițiile în care problema repartizării privește secția civilă și secția penală, nu este îndeplinită nici ipoteza prevăzută la alin. 2 al art. 221 din Regulament, care face referire, în măsura posibilului, la secțiile cu un domeniu de activitate apropiat de cel al secției la care se dorește repartizarea și, în cadrul acestui criteriu, volumul de activitate al secției de la care se intenționează mutarea.
În atare situație, s-a apreciat că analiza se impune a fi făcută din perspectiva criteriilor de selecție prevăzute la alin. 3 al art.221 din Regulament, stabilite în ordine ierarhică.
După cum rezultă din procesul verbal al ședinței colegiului de conducere din 11.11.2011, în urma analizării acestor criterii, s-au constatat următoarele:
– în ceea ce privește criteriul prevăzut la lit.a) – experiența profesională anterioară în domeniul de activitate al secției la care se dorește mutarea, s-a constatat că cea mai mare vechime în cadrul secției civile o are doamna judecător B. L.;
– referitor la criteriul prevăzut la lit.b) – absolvirea cursurilor de formare profesională în domeniul respectiv, s-a reținut, de asemenea, că este îndeplinit în persoana reclamantei, întrucât în cei 15 ani de carieră la secția civilă, domnia sa a participat la seminarii;
– cu privire la criteriul prevăzut la lit.d) – vechimea judecătorului în cadrul secției de la care urmează să fie mutat, interpretat prin coroborare cu dispozițiile alin.4 al art.221 din Regulament, s-a constatat că doamna judecător are cea mai mică vechime în secția penală.
În considerarea acestor aspecte, argumentele reclamantei privind nerespectarea dispozițiilor legale vor fi înlăturate, instanța apreciind că măsura dispusă la art.2 lit.a) din Hotărârea nr.31 din 11.11.2011, de repartizare a doamnei judecător de la secția penală la secția civilă, a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute de art.22 alin.2 lit.b1) din Regulament, precum și a criteriilor de repartizare statuate în art.221 din Regulament.
Susținerea reclamantei, conform căreia prin schimbarea specializării i se încalcă dreptul la dezvoltarea pregătirii profesionale în domeniul penal și dreptul la stabilitatea în carieră, nu a putut fi primită, având în vedere dispozițiile legale mai sus amintite, care prevăd această posibilitate, în condițiile legii.
În privin?a celorlalte motive de nelegalitate invocate de reclamantă, constând în nelegalitatea alegerii actualului colegiu de conducere al Judecătoriei B. și încălcarea de către acest colegiu de conducere a unor dispoziții legale, fără legătură cu Hotărârea nr.31/11.11.2011 contestată în cauză, instanța de fond a apreciat că exced acțiunii, neputând fi analizate în limitele cadrului procesual cu care a fost învestită.
Referitor la capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâții H. F., A. E. și B. L. I., prin care s-a solicitat plata daunelor morale, constatând că, prin cererea depusă prin registratura instanței în data de 06.11.2012, reclamanta a învederat instanței că renunță la judecarea acestui capăt de cerere, în conformitate cu dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă, s-a lua act de această manifestare de voință.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”;. În raport de soluția pronunțată, s-a constatat că pârâții sunt îndreptățiți la plata cheltuielilor de judecată. Conform actelor dosarului, acestea sunt formate din onorariu de avocat și cheltuieli cu transportul la instanță.
Cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs recurenta-reclamantă B. L. L., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea parțială a Hotărârii nr. 31/11.11.2011 a Colegiului de conducere al Judecătoriei B. în privința art. 2 lit. a) al acesteia.
In motivarea recursului, recurenta a arătat că, după expunerea cuprinsului acțiunii inițiale, sentința nu reține și nu analizează susțineri importante pentru dezlegarea fondului (cuprinse, de exemplu, în răspuns la întâmpinare sau concluzii scrise), precum faptul că singurele documente anterioare hotărârii atacate sunt cele 6 file (în afară de hotărâre și proces-verbal), aflate la dosarul nr. 11445/40/2011 al Tribunalului B.
Din contră, analiza legalității hotărârii atacate este făcută în mod nelegal, cu consecința unei analize netemeinice, pe baza unor înscrisuri ulterioare emiterii hotărârii colegiului, fără să intereseze pertinența și concludenta datei emiterii acestora și fără să se aibă în vedere și să se analizeze susținerile sale, bazate pe procesul verbal consemnat în scris de către grefierul șef al instanței, care diferă ca și conținut de forma dactilografiată a aceluiași proces-verbal al ședinței de colegiu din 11.11.2011.
De asemenea, deși la data ședinței de colegiu din 11.11.2011 nu a existat nici o analiză comparativă necesară pentru aplicarea criteriilor de la alin. 3 al art. 221, pe baza nici unui fel de date cu privire la carieră și vechimea în civil și, respectiv, în penal a judecătorilor analizați, nu se știe pe baza căror documente instanța de fond își însușește, pur și simplu, la fila 11, alin. 4 și 5 ale sentinței și fără a exprima acest aspect, mențiunile inserate în alt proces-verbal, de la altă dată, al ședinței colegiului din data de 2 septembrie 2011, ca și cum ar fi fost cele ale ședinței din 11 noiembrie. După care, nemotivat si doar pe baza aprecierii fără temei că a fost făcută o analiză ierarhică a criteriilor ROI, la alin.9 al aceleiași file 11, argumentele reclamantei se consideră a fi înlăturate, deși nu se face nici o analiză a acestora, instanța apreciind, pur și simplu, că repartizarea de la penal la civil a fost legală, deci a fost și o măsură necesară și suficientă.
Nu s-au analizat în concret, toate motivările reclamantei raportate la alte texte legale, inclusiv ale legii organice, și care au caracter prioritar față de un regulament.
În drept a invocat prevederile art. 304, 3041 Cod procedură civilă.
Intimații, legal citați, nu si-au precizat poziția față de prezentul recurs.
Analizând recursul declarat inclusiv din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publică, Curtea de apel a reținut că este nefondat și l-a respins pentru următoarele considerente:
Recurenta, fără invoca un motiv de recurs, rezumându-se la a indica generic prevederile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, a afirmat că, instanța de fond nu a analizat “susțineri importante pentru dezlegarea fondului (cuprinse, de exemplu, în răspuns la întâmpinare sau concluzii scrise)”;, fără a indica în concret la ce se face referire.
Pentru aceste considerente, a înlăturat ca neîntemeiate susținerile acesteia, a respins ca nefondat recursul și a menținut în întregime hotărârea recurată, fără cheltuieli de judecată.
