Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 3510 din data de 07.10.2013
SECȚIA A II – A CIVILĂ, DE ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE ACT ADMINISTRATIV PRIN CARE S-A DISPUS CONFISCAREA UNEI DE VÂNĂTOARE.
-art.118 alin.1 lit.b Cod penal;
-art.278 Cod procedură penală.
Prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ emisă de Parchetul de pe lângă J. S. M. în data de 23.08.2011 în dosar nr. 405/P/2011, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A. I. Ș., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală fără drept și aplicarea unei amenzi administrative de 300 lei. De asemenea, în baza art. 118 alin. 1 lit. b) Cod penal, s-a confiscat arma de vânătoare marca Benelli, care fusese ridicată de organele de poliție pe bază de proces-verbal (f. 12 – 14 din dosarul de fond). Prin adresa nr. 102299 din 13.06.2012, intimata a răspuns cererii din 12.06.2012 formulate de recurent respingând solicitarea recurentului de a i se restitui arma confiscată (f.24 din dosarul de fond).
Prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ emisă de Parchetul de pe lângă J. S. M. în data de 23.08.2011 în dosar nr. 405/P/2011, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A. I. Ș., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală fără drept și aplicarea unei amenzi administrative de 300 lei. De asemenea, în baza art. 118 alin. 1 lit. b) Cod penal, s-a confiscat arma de vânătoare marca Benelli, care fusese ridicată de organele de poliție pe bază de proces-verbal (f. 12 – 14 din dosarul de fond). Prin adresa nr. 102299 din 13.06.2012, intimata a răspuns cererii din 12.06.2012 formulate de recurent respingând solicitarea recurentului de a i se restitui arma confiscată (f.24 din dosarul de fond).
Instanța de control judiciar a constatat că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că intimata pârâtă nu putea da curs cererii recurentului reclamant de restituire a armei de vânătoare confiscate atât timp cât confiscarea s-a dispus printr-o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală.
Instanța de control judiciar a constatat că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că intimata pârâtă nu putea da curs cererii recurentului reclamant de restituire a armei de vânătoare confiscate atât timp cât confiscarea s-a dispus printr-o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală.
Instanța de recurs a constatat că susținerile recurentei privind imposibilitatea dispunerii măsurii confiscării printr-o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală sunt în fapt critici care nu privesc un act administrativ și astfel nu pot fi analizate pe calea unei acțiuni în contencios administrativ. Așa cum corect a arătat și instanța de fond, atât timp cât ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, care este un act procesual penal ce urmează regimul juridic privind căile de atac consacrate în materia procesului penal, este în ființă, nu se poate proceda la restituirea armei către recurent deoarece ar însemna ca pe calea contenciosului administrativ să se dispună cu privire la desființarea unui act juridic care nu este act administrativ.
Instanța de recurs a constatat că susținerile recurentei privind imposibilitatea dispunerii măsurii confiscării printr-o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală sunt în fapt critici care nu privesc un act administrativ și astfel nu pot fi analizate pe calea unei acțiuni în contencios administrativ. Așa cum corect a arătat și instanța de fond, atât timp cât ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, care este un act procesual penal ce urmează regimul juridic privind căile de atac consacrate în materia procesului penal, este în ființă, nu se poate proceda la restituirea armei către recurent deoarece ar însemna ca pe calea contenciosului administrativ să se dispună cu privire la desființarea unui act juridic care nu este act administrativ.
Decizia nr.3510/CA/07.10.2013 a Curții de Apel Oradea – Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr.1696/CA/11.04.2013 Tribunalul Satu Mare a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. I. S., în contradictoriu cu pârâta I. P. J. S. M. – S. A., E., S. P.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele :
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, instanța de fond, în ședința publică din 04.04.2013, a respins excepția, reținând că adresa nr. 102299 din 13.06.2012, prin care pârâta a răspuns la cererea din 12.06.2012 formulată de reclamant, face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Prin adresa nr. 102299 din 13.06.2012, pârâta a răspuns cererii din 12.06.2012 formulate de reclamant.
Prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă J. S. M. în data de 23.08.2011 în dosar nr. 405/P/2011, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A. I. Ș., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală fără drept și aplicarea unei amenzi administrative de 300 lei. De asemenea, în baza art. 118 alin. 1 lit. b) cod penal, s-a confiscat arma de vânătoare marca Benelli, care fusese ridicată de organele de poliție pe bază de proces-verbal.
Față de aceste aspecte, instanța a reținut că cererea este neîntemeiată (iar nu inadmisibilă), întrucât măsura confiscării a fost una legală, ea datorându-se exclusiv faptului că reclamantul nu a respectat regimul armelor și munițiilor.
De asemenea, ordonanța procurorului prin care s-a dispus confiscarea nu a fost atacată, în condițiile art. 278 Cod procedură penală.
Nu s-a reținut susținerea reclamantului, conform căreia “scoaterea de sub urmărire penală nu se mai conciliază cu măsura confiscării”;, întrucât potrivit art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal “sunt supuse confiscării speciale: b)bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor,”; fiind fără relevanță că s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, respectiv amenda de 300 lei, codul nefăcând nicio distincție.
Față de dispozițiile legale amintite și starea de fapt anterior reținută, instanța a constatat că acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamant este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurentul reclamant A. I. S. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei și admiterea cererii de revocare a actului administrativ.
A arătat că reclamantul a fost intr-adevăr cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni, însă în acel caz penal soluția a fost de aplicare a unei amenzi administrative și achitare în baza dispozițiilor art. 18 indice 1 Cod penal, ori soluția achitării nu are nimic în comun cu soluția confiscării bunului care a fost folosit la săvârșirea infracțiunii.
Reiterează recurentul faptul că a avut calitatea de învinuit în dosar număr 405/P/2011 al Parchetului de pe lângă J. S. M. , însă s-a dispus începerea urmăririi penale, prin rezoluția din data 23 martie 2011, iar ulterior s-a aplicat amenda administrativă.
Susține recurentul, în esență, că măsura confiscării are valoare juridică și raport legal cu textul de lege reprezentat de dispozițiile art. 118 Cod procedură penală numai în măsura în care fapta la care au servit ca mijloc obiectiv de săvârșire constituie infracțiune, ori în cazul de fata învinuitului i s-a aplicat o măsura administrativă. Susține recurentul, în esență, că soluția scoaterii de sub urmărire penală nu se conciliază cu măsura confiscării.
În drept, recurentul a invocat Legea nr. 554/2004, art. 299-316 din vechiul Cod de procedură civilă.
Intimatul IPJ Satu Mare prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, arătând că motivele invocate de recurent sunt nefondate, întrucât măsura de confiscare a armei de vânătoare a fost una legală, ea datorându-se exclusiv faptului că reclamantul nu a respectat regimul armelor și munițiilor.
Arată intimatul că nu a dispus prin nici un act administrativ măsura confiscării instituția fiind doar depozitarul bunului confiscat, măsura fiind dispusă de Parchetul de pe lângă J. S. M. prin Ordonanța dată în dosarul nr. 405/P/2011 în temeiul art. 118 alin 1 lit. b din Codul Penal iar reclamantul nu a făcut dovada că ar fi atacat ordonanța parchetului și ar fi obținut o soluție favorabilă.
În drept, intimatul nu și-a motivat întâmpinarea.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.3041 Cod procedură civilă din 1865, aplicabil în speță în temeiul art. 3 din Legea 76/2012, instanța constată considerente :
Pe cale de consecință, instanța a respins ca nefondat recursul și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
