Obiect: tâlhărie, art. 211 Cod penal
SENTINŢA PENALĂ Nr. 122/15.04.2010
Prin rechizitoriul înregistrat la această instanţă, Parchetul de pe lângă Judecătorie a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului L.F., cu datele de stare civilă din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. b şi alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 31.01.2010, în jurul orelor 5:00, a pătruns în locuinţa părţii vătămate A.G., de unde a sustras prin violenţă un pachet de ţigări şi suma de 300 lei, cauzându-i părţii vătămate leziuni vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat integral.
Prin declaraţia dată în instanţă, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei puse în sarcina sa, arătând că este nepotul părţii vătămate, în gospodăria căruia munceşte în mod frecvent, iar în noaptea de 31.01.2010, venind de la discotecă şi fiind în stare de ebrietate, a intrat în locuinţa acestuia, fără a forţa uşa, trăgând pur şi simplu de o sârmă, pentru a mânca ceva; partea vătămată s-a trezit, i-a dat două ţigări, apoi l-a tras de haine, iar el atunci a lovit pe partea vătămată, însă nu îşi aminteşte cum, fiind în stare avansată de ebrietate.
Au fost audiaţi martorii din lucrări M.F. şi A.P., iar la propunerea inculpatului a fost audiat martorul A.A., declaraţiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.
Examinând probele administrate în dosarul cauzei, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :
Inculpatul este nepotul părţii vătămate, la solicitarea acesteia în mod frecvent o ajută pe aceasta la treburile gospodăreşti.
În noaptea de 31.01.2010, întorcându-se de la discotecă şi fiind în stare de ebrietate, inculpatul a intrat în locuinţa părţii vătămate, uşa fiind închisă doar cu un cârlig, şi a căutat prin camera în care dormea partea vătămată mâncare; profitând că partea vătămată dormea, inculpatul s-a apropiat de pat şi a sustras un pachet de ţigări şi suma de 300 lei, care se afla sub pernă.
În acel moment, partea vătămată s-a trezit şi l-a prins de mână pe inculpat, după care inculpatul i-a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri în zona capului pentru a nu putea fi identificat şi pentru a-şi asigura scăparea, după care a fugit cu bunurile sustrase.
Această împrejurare de fapt rezultă atât din cuprinsul declaraţiei părţii vătămate, dar şi din declaraţia inculpatului.
De asemenea, martorul A.P., vecin cu partea vătămată, a declarat că în noaptea respectivă a ieşit în curte, a văzute pe partea vătămată în faţa uşii ţipând, avea sânge pe faţă, de asemenea, a văzut un bărbat fugind din curtea părţii vătămate, fără însă a-l identifica, după care a anunţat salvarea.
La fel şi martorul A.A., audiat la propunerea inculpatului, a declarat că a doua zi partea vătămată i-a relatat că a fost bătut de inculpatul L.F., care i-a sustras în noaptea aceea nişte bunuri de la domiciliu.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. xxx/01.02.2010, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale şi apoi în timpul judecăţii, partea vătămată a revenit asupra declaraţiei iniţiale, în sensul că suma de 300 lei nu a fost sustrasă de inculpat, ci a găsit-i ulterior sub patul unde dormea, intenţia sa este însă în sensul de a-l exonera pe inculpat de răspundere penală, cu atât mai mult cu cât la cercetarea la faţa locului efectuată a doua zi de lucrătorii de poliţie nu a învederat acest aspect şi nici nu a fost găsită nicio sumă de bani.
Chiar dacă inculpatul în mod frecvent mergea la locuinţa părţii vătămate, unde mai şi rămânea peste noapte, această împrejurare nu are relevanţă asupra fapte puse în sarcina sa, din probele administrate în cauză rezultând fără echivoc intenţia sa de a sustrage prin violenţă părţii vătămate bunuri de la domiciliu.
În drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. b şi alin. 2 ind. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în baza căruia inculpatul va fi pedepsit.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, circumstanţele concrete în care a fost comisă, gradul de rudenie între părţi şi împrejurarea că inculpatul a obţinut o „iertare” din partea părţii vătămate, care îi este unchi, faptul că prejudiciul a fost acoperit integral, şi în raport de aceste criterii se reţine că scopul educativ şi preventiv al pedepsei va putea fi realizat prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în regim de detenţie, orientată sub minimul special prevăzut de legea penală.
Instanţa va menţine starea de arest a inculpatului şi va deduce prevenţia din durata pedepsei aplicate.
Constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor de transport şi cele privind îngrijirile medicale acordate părţii vătămate, respectiv către Spitalul orăşenesc T. şi Serviciul de Ambulanţă Neamţ.
