Prin sentinţa nr.503/CA/2009 a Tribunalului Bihor, s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul D.S.I., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI BIHOR – ŞEFUL SERVICIULUI POLIŢIEI RUTIERE.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art.14 din Legea nr.554/2004 „în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, în conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pâna la pronuntarea instantei de fond.
S-a reţinut că reclamantul a făcut dovada introducerii plângerii prealabile în condiţiile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004 împotriva adresei nr.271025/09.04.2009, condiţie sine qua non de admisibilitate a cererii de suspendare.
Referitor însă, la celelalte condiţii impuse de prevederile art.14, ce trebuie îndeplinite cumulativ, anume cazul bine justificat şi paguba iminentă, instanţa a reţinut că acestea nu au fost dovedite în cauză.
Astfel, contrar celor susţinute de reclamant, măsura reţinerii permisului de conducere în situaţia săvârşirii infracţiunii prevăzută de art.86 al.2 din OUG 195/2002, este reglementată expres prin dispoziţiile art.111 al. 1 lit.b din acelaşi act normativ.
Ori, în sarcina reclamantului s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.86 al.2 OUG, însă prin Ordonanţa dată în dosarul nr.6501/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi aplicarea unei amenzi administrative.
Definiţia măsurii suspendării dreptului de a conduce autovehicule este dată prin interpretarea coroborată a dispoziţiilor art.96 al.2 lit.b şi respectiv art.97 al.3 din OUG nr.195/2002, potrivit cărora perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un vehicul sau tramvai se consideră suspendare .
Practica judiciară a statuat că existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ.
Ori, reclamantul nu a invocat nici un alt motiv în măsură să creeze suspiciuni asupra legalităţii actului administrativ, altele decât cele legate de inaplicabilitatea temeiului juridic menţionat în cuprinsul acestuia.
Sub aspectul prejudiciului care i s-ar aduce reclamantului prin punerea în executare a măsurii suspendării dreptului de a conduce, instanţa a reţinut că reclamantul nu a indicat în concret în ce constă iminenţa presupusei pagube ce i s-ar cauza, ci s-a limitat doar a o afirma, prin preluarea textului de lege.
Faţă de toate cele reţinute, instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare.
Hotărârea a rămas irevocabilă prin nerecurare.
