Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 1708 din data de 15.04.2013
SECȚIA A II – A CIVILĂ, DE ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE PROCES VERBAL DE CONTROL ÎNCHEIAT DE I.T.M.
art.1 alin.3 și art.6 din Legea nr.108/1999;
Legea nr.130/1999;
O.U.G. nr.6123/2010;
Legea nr.53/2003.
Prima instanță a făcut o corectă interpretare a legii și a probelor de la dosar, reținând că în prezent, după abrogarea Legii nr. 130/1999, toate raporturile individuale de muncă sunt guvernate de Codul muncii (Legea nr. 53/2003), exceptând cele reglementate de legi speciale, convențiile civile de prestări servicii putând exista doar în cazul unor raporturi juridice de muncă cu caracter izolat și ocazional. Prin urmare, desfășurarea muncii constante în folosul unui beneficiar, pentru o perioadă de timp care să dea activității prestate caracter de permanență și nu de activitate ocazională, nu se poate face decât în temeiul unui contract individual de muncă.
Prima instanță a făcut o corectă interpretare a legii și a probelor de la dosar, reținând că în prezent, după abrogarea Legii nr. 130/1999, toate raporturile individuale de muncă sunt guvernate de Codul muncii (Legea nr. 53/2003), exceptând cele reglementate de legi speciale, convențiile civile de prestări servicii putând exista doar în cazul unor raporturi juridice de muncă cu caracter izolat și ocazional. Prin urmare, desfășurarea muncii constante în folosul unui beneficiar, pentru o perioadă de timp care să dea activității prestate caracter de permanență și nu de activitate ocazională, nu se poate face decât în temeiul unui contract individual de muncă.
Primul motiv de recurs este nefondat, prima instanță analizând implicit excepția necompetenței inspectorilor de muncă atunci când au reținut că prestarea activității în beneficiul reclamantei în temeiul unor convenții civile eludează dispozițiile imperative ale Codului muncii, fiind aplicabila prin urmare prevederile Legii nr. 108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii, act normativ ce prevede competența inspectorilor ITM de controlul în domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă și supravegherii pieței (art. 1 alin. 3, art. 6).
Primul motiv de recurs este nefondat, prima instanță analizând implicit excepția necompetenței inspectorilor de muncă atunci când au reținut că prestarea activității în beneficiul reclamantei în temeiul unor convenții civile eludează dispozițiile imperative ale Codului muncii, fiind aplicabila prin urmare prevederile Legii nr. 108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii, act normativ ce prevede competența inspectorilor ITM de controlul în domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă și supravegherii pieței (art. 1 alin. 3, art. 6).
Următoarele motive de recurs sunt și ele nefondate, neputându-se vorbi de o prestare a activității în temeiul unor convenții civile încheiate în baza Legii nr. 130/1999, act normativ abrogat prin OUG nr. 123/2010, anterior controlului în discuție.
Următoarele motive de recurs sunt și ele nefondate, neputându-se vorbi de o prestare a activității în temeiul unor convenții civile încheiate în baza Legii nr. 130/1999, act normativ abrogat prin OUG nr. 123/2010, anterior controlului în discuție.
În consecință, nu suntem în prezența situației exprimate prin adagiul ad imposibilia, nemo tenetur, ci în situația nemo censetur ignorare legem, respectiv nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, mai exact principiul legalității impunând respectarea și aplicarea legii. Prin urmare, atâta vreme cât anumite persoane care doresc să muncească în schimbul unor sume de bani nu doresc să li se încheie contracte de muncă, reclamanta asociație de este datoare să nu primească serviciul acestora, și nu să fie părtașă la încălcarea legii.
Decizia nr.1708/CA/15.04.2013 a Curții de Apel Oradea – Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr.5186/CA din 16.10.2012 Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI Nr., cu sediul în O., strada E. G. nr.5, județul B., în contradictoriu cu pârâtul I. T. M. J. B. , cu sediul în O. , strada A. R. nr.1/B, județul B.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarele :
În data de 30.06.2011, inspectorii de muncă din cadrul I.T.M. B. au efectuat un control tematic privind respectarea prevederilor Legii nr.53/2003, la sediul reclamantei Asociația de proprietari nr., din O., strada E. G. nr.5, județul B.
În urma analizării actelor societății (state de plată semnate de salariați), s-a întocmit procesul verbal de control seria BH nr.0016272 din 30.06.2011, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei o serie de măsuri, individualizate în planul de măsuri din Anexa nr.3, și anume:
– Se vor încheia contracte individuale de muncă cu data efectivă a începerii activității în luna iulie 2008, pentru următoarele persoane:
1-2 J. F. , 2-2 M. R., 3-2 C. M. , 4-2 K. R. , 5-2 D. A. , 6-2 K. S. – cu luna ianuarie 2011, 7-2 C. I. ;
– Se vor transmite în REVISAL la ITM B. contractele individuale de muncă pentru:
8-2 J. F. , 9-2 M. R. , 10-2 C. M. , 11-2 K. R. , 12-2 D. A. , 13-2 K. S. – cu luna ianuarie 2011, 14-2 C. I.;
– Se vor înregistrat la ITM B. contractele individuale de muncă cu data efectivă a începerii activității în luna iulie 2008, pentru următoarele persoane:
15-2 J. F.,16-2 M. R., 17-2 C. M. , 18-2 K. R., 19-2 D. A. , 20-2 C. I., cu toate consecințele legale ce decurg din aceasta;
21-3 Se vor întocmi și depune la ITM B. statele de plată pentru perioada 07.2008 – 12.2010;
22-4 – Se vor întocmi și depune la ITM B. noi declarații fiscale privind comisionul datorat pentru perioada 07.2008 – 12.2010.
Împotriva acestui proces verbal de control, reclamanta a formulat plângere prealabilă, în conformitate cu art.7 din Legea nr.554/2004, care a fost respinsă de I.T.M. B. prin adresa nr.31143 din 12.08.2011.
Potrivit susținerilor reclamantei, măsurile luate prin procesul verbal sunt nelegale deoarece raporturile dintre părți sunt guvernate de dispozițiile și nu ale Codului muncii, asociația având încheiate cu aceste persoane convenții civile de prestări servicii.
Instanța a apreciat aceste susțineri neîntemeiate, considerând că prestarea activității în beneficiul reclamantei în baza acestor convenții eludează dispozițiile imperative prevăzute de Codul muncii și legislația specifică raporturilor de muncă.
Astfel, convenția civilă de prestări servicii a fost reglementată detaliat în Legea nr.130/1999 privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă. Această lege prevedea că se pot încheia convenții civile pentru activități regulate ce nu depășesc în medie 3 ore pe zi în raport cu programul de lucru lunar.
Însă, aceste dispoziții au fost abrogate prin Legea nr.577/2003 privind aprobarea O.U.G. nr.9/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Conform art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, “(1) Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii. (2) Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.”;
Din interpretarea acestor dispoziții legale a rezultat că, în prezent, toate raporturile individuale de muncă sunt guvernate de Codul muncii, exceptând cele reglementate de legi speciale, convențiile civile de prestări servicii putând exista doar în cazul unor raporturi juridice de muncă cu caracter izolat și ocazional.
Prin urmare, desfășurarea muncii constante în folosul unui beneficiar, pentru o perioadă de timp care să dea activității prestate caracter de permanență și nu de activitate ocazională, nu se poate face decât în temeiul unui contract individual de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă Asociația de Proprietari nr., solicitând în principal casarea cu trimitere la instanța de fond care nu s-a pronunțat asupra excepției referitoare la necompetenta ITM de a aplica sancțiuni în domeniul convențiilor civile, acesta având competenta de a exercita un control numai asupra respectării normelor contractelor de munca, ceea ce nu este cazul în speța de fata, iar în subsidiar, reținerea cauzei spre judecare, anularea procesului verbal de control al ITM B., precum și a adresei prin care s-a respins plângere noastră prealabila.
A arătat că sentința atacată este nelegală, nefondată și netemeinică întrucât nu tine seama de împrejurările specifice spetei de față.
Susține excepția de necompetenta a ITM de aplicare de masuri și sancțiuni în derularea unor convenții civile, întrucât organele ITM au competente speciale numai sub aspectul respectării normelor contractelor individuale de munca.
Organele ITM au aplicat sancțiuni intr-un domeniu unde nu au competenta necesara, aspect pe care l-a relevat în instanța de fond, dar Tribunalul nu s-a pronunțat asupra acestei excepții.
Pe fondul cauzei, arată că activitatea pensionarilor în cadrul asociației a fost una cu strict caracter ocazional, izolat, nefiind o activitate constanta, pentru care sa se primească un salariu ,astfel după cum prevede codul muncii.
In speță, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 1 și 2 din Codul Muncii care se aplica și raporturilor de reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
In speța de fata sunt întrunite existenta și aplicabilitatea unor dispoziții specifice care privesc o activitate ocazională, cu caracter temporar și nu permanent.
Măsura adoptării încheierii unor convenții civile a fost una de natura economica, pentru că asociația este săraca, nu realizează venituri, a apelat la pensionari care s-au mulțumit cu obținerea unor beneficii foarte modeste, cu caracter ocazional, pentru o activitate cu caracter redus și foarte redus .
Intrarea în vigoare a codului muncii nu exclude în mod absolut menținerea unor convenții civile pe durata scurtă și foarte scurtă.
Raporturile de munca între Asociație și câțiva pensionari sunt reglementate de legi speciale și anume Legea 13o/ 1999 privind unele masuri de protecție a persoanelor încadrate în munca, lege care prevede în mod expres ca se pot încheia convenții civile pentru activități regulate ce nu depășesc în medie 3 ore pe zi în raport cu programul de lucru lunar.
Asociația de proprietari nr., a respectat legea speciala când a încheiat convenții civile pentru ca în prezenta speța s-au îndeplinit condițiile generale pentru legalitatea unei convenții civile (acum art. 942 și următoarele din codul civil). A respectat atât codul civil general , cat și aceasta lege speciala în materie și anume Legea nr.13o/1999, care îi convenea sub aspectul economic, de a plăti mai puțin unor persoane cu venituri modeste și extrem de modeste, pensionari, care, in plus, si-au dat și acordul în scris că nu au pretenția de a fi angajate în mod permanent în baza unui contract de munca, ci doar în baza unor convenții civile temporare, pentru a ajuta Asociația prin prestarea de munca cu caracter ocazional, de 3 ore pe zi.
Intimata Inspecția teritoriala de munca B. a solicitat un lucru care este imposibil a se realiza și anume încheierea de contracte individuale de munca în mod retroactiv, din luna iulie pentru 6 pensionari , iar pentru o pensionara K. S., din ianuarie 2o11, înregistrarea acestor contracte individuale de munca din iulie 2oo8 la ITM, întocmirea de state de plata pentru perioada iulie 2008 – decembrie 2olo și declarații fiscale pentru comisionul datorat pentru perioada iulie 2oo8- decembrie 2olo.
Aceste persoane sunt pensionari care au declarat ca nu vor sa muncească în cadrul asociației în baza unor contracte de muncă iar ITM nu îi poate obliga pe aceștia sa încheie contracte de munca cu Asociația din moment ce ei au declarat în scris ca nu vor sa lucreze în baza unor contracte de munca.
În drept a invocat Legea nr.13o/1999, art.942 și următoarele din Codul civil, art.1 alin 1 și 2 din Codul muncii.
Intimatul pârât legal citat nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu , având în vedere actele și lucrările dosarului s-a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În consecință, nu suntem în prezența situației exprimate prin adagiul ad imposibilia, nemo tenetur, ci în situația nemo censetur ignorare legem, respectiv nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, mai exact principiul legalității impunând respectarea și aplicarea legii. Prin urmare, atâta vreme cât anumite persoane care doresc să muncească în schimbul unor sume de bani nu doresc să li se încheie contracte de muncă, reclamanta asociație de proprietari este datoare să nu primească serviciul acestora, și nu să fie părtașă la încălcarea legii.
Acestea fiind avute în vedere, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
