Divorţ. Efectele divorţului cu privire la numele soţilor. Soţ care a purtata anterior celei de a doua căsătorii numele celuilalt soţ . Revenirea la numele avut anterior primei căsătorii. Nelegalitate.
Potrivit art. 40 alin. ultim din Codul familiei în urma divorţului fiecare dintre foştii soţi redobândeşte numele avut înainte de încheierea căsătoriei. Dacă, mai înainte de încheierea căsătoriei desfăcută prin divorţ, un soţ a purtat numele de familie al celuilalt soţ urmare a hotărârii de divorţ pronunţată anterior, el va lua acel nume, şi nu pe cel avut anterior primei căsătorii.
Secţia pentru cauze cu minori si de familie – Decizia civila nr.9/22 ianuarie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 1075/21.02.2007 pronunţată în dosarul nr.184/278/2007, Judecătoria Petroşani a admis în parte acţiunea civilă introdusă de reclamanta Z.G. împotriva pârâtului Z.G., precum şi cererea reconvenţională formulată de pârât şi, printre altele, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la 27.07.2005, din vina ambilor soţi şi s-a încuviinţat menţinerea numelui dobândit prin căsătorie de către pârât, respectiv, acela de ,,Z.”
În motivarea sentinţei, cu referire la probaţiunea administrată, instanţa de fond a reţinut, printre altele ca exista motive temeinice de divorţ, datorita cărora continuarea căsătoriei parţilor nu mai este posibilă, iar menţinerea numelui dobândit prin căsătorie de către pârât a fost argumentată prin aceea că prin reluarea numelui avut anterior, acela de ,,B.” acesta ar fi grav prejudiciat, întrucât ar trebui să-şi schimbe toate documentele atât româneşti, cât şi italieneşti.
În drept, soluţia a fost motivată cu referire la dispoziţiile art.38, 40 alin.2, teza 2, art.42, 86, 94 Codul Familiei şi art.276 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta pârâtă reconvenţională, solicitând schimbarea parţială a acesteia, în sensul de a se dispune revenirea pârâtului la numele avut anterior căsătoriei.
Prin decizia civilă nr. 247/A din 10 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara –Secţia civilă s-a admis ca fondat apelul reclamantei pârâtă reconvenţională Z.G., s-a schimbat, în parte, sentinţa civilă atacată în sensul că s-a admis în totalitate acţiunea civilă înaintată de reclamantă Z.G. împotriva pârâtului Z.G. şi s-a respins capătul de cerere reconvenţională a pârâtului reclamant reconvenţional pentru purtarea numelui, şi ca urmare, s-a dispus ca după divorţ reclamanta pârâtă reconvenţională să poarte numele de „Z.”, iar pârâtul reclamant reconvenţional să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de ,,B.”.
Pentru a pronunţa această decizie s-a reţinut de către instanţa de apel că în aplicarea disp. art. 40 alin. 2 teza II din Codul familiei în absenţa unei învoieli a părţilor, dar numai pentru motive temeinice instanţa poate încuviinţa purtarea numelui dobândit prin căsătorie; ori, în speţă, împrejurările invocate de reclamantul reconvenţional în susţinerea cererii sale nu pot fi apreciate ca temeinice.
Ca atare, apelul a fost privit ca fondat iar sentinţa civilă atacată a fost schimbată în sensul dispunerii reluării de către pârât a numelui avut anterior căsătoriei, respectiv acela de ,,B”.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs pârâtul reclamant reconvenţional Z.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului şi modificarea decizie atacate în sensul menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţată de instanţa de fond, invocând în drept disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului pârâtului, pe considerentul că, instanţa de apel a făcut în cauza o corectă aplicare a disp. art. 40 alin.2 din Codul familiei.
Prin decizia civila nr.9 din 22 ianuarie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia pentru cauze cu minori si de familie, a admis recursul pârâtului Z.G. şi a modificat decizia civilă atacată în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta Z.G. împotriva sentinţei civile nr.1075/2007 pronunţată de Judecătoria Petroşani pe care a menţinut-o, ca fiind legală şi temeinică.
Pentru a pronunţa aceasta hotărâre instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Curte observă în principal că obiectul prezentului recurs vizează aplicarea în cauză a dispoziţiilor articolului 40 din Codul familiei, ce reglementează efectele divorţului cu privire la numele soţilor .
Totodată, este de precizat că judecătorul de fond a dispus în mod legal ca pârâtul reclamant reconvenţional să poarte după divorţ numele de „Z.”, însă considerentele care au stat la baza acestei decizii urmează a fi substituite cu prezentele considerente.
Aceasta nu pentru că argumentele şi raţionamentele instanţei de fond ar fi eronate, ci pentru că, aşa cum se va arăta în continuare, motivele pentru care recurentul pârât reclamant reconvenţional le-a invocat în susţinerea cererii sale de a purta după divorţ numele dobândit prin a doua căsătorie acela de ”Z.” au fost de prisos analizate.
Astfel, potrivit art. 40 alin. ultim din Codul familiei în urma divorţului fiecare dintre foştii soţi redobândeşte numele avut înainte de încheierea căsătoriei. Dacă, mai înainte de încheierea căsătoriei desfăcută prin divorţ, un soţ a purtat numele de familie al celuilalt soţ urmare a hotărârii de divorţ pronunţată anterior, el va lua acel nume, şi nu pe cel avut anterior primei căsătorii .
În speţă, între părţile din prezentul dosar a mai existat o căsătorie, care a fost desfăcută prin divorţ iar prin hotărârea de divorţ s-a dispus, printre altele, ca foştii soţi să poarte în viitor numele de „Z.”, conf. sentinţei civile nr. 1840/2003 pronunţată de Judecătoria Petroşani.
Din considerentele acestei sentinţe civile rezultă, cu autoritate de lucru judecat, că între părţi a intervenit o înţelegere cu privire la nume, astfel că, pe viitor foştii soţi vor purta numele de „Z.”.
Nu este de neglijat a se preciza că anterior acestei prime căsătorii a părţilor recurentul reclamant reconvenţional a purtat numele de „B., iar urmare a declaraţiei soţilor acesta a dobândit prin căsătorie numele soţiei, respectiv acela „Z.”.
La data de 27 iulie 2005 părţile au încheiat o nouă căsătorie ( supusă actualului divorţ) în care atât recurentul reclamant reconvenţional cât şi intimata reclamanta pârâtă reconvenţională au intra cu numele de „Z.”, iar soţi au declarat că numele pe care îl vor purta în timpul căsătoriei să fie cel de „Z.”.
Ori , în acest context, şi în aplicarea disp. art. 40 din Codul familiei , în speţa, numele pe care recurentul reclamant reconvenţional îl va purta în viitor este acela de „Z.” acesta fiind numele pe care l-a purtat anterior încheierii celei de-a doua căsătorii.
Faţă de aceste considerente, Curtea nu poate împărtăşii soluţia adoptată de instanţa de apel ca reclamantul reconvenţional să revină la numele purtat anterior primei căsătorii a părţilor , respectiv la numele de „B.”, căci ar însemna să se încalce disp. art. 1201 din Codul civil, care se referă la autoritatea de lucru judecat.
Aşa fiind, recursul declarat în cauză s-a privit ca fondat, şi a fost admis , conf. art. 312 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi art. 40 alin. ultim din Codul familiei
