Constată că prin sentinţa penală nr. X /.2009 pronunţată de Judecătoria Avrig s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite în dauna părţii vătămate G. A, pentru care inculpatul F C , fără antecedente penale, a fost trimis în judecată pentru, infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. b, c, alin. 21 lit. a Cod penal în infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b şi c Cod penal.
S-au respins celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice, formulate de inculpaţi.
În baza art. 211 alin. 1,2 lit. b şi c Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul F C, la pedeapsa de:
– 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în dauna părţii vătămate G A
În baza art. 211 alin.1 şi 2 lit. b,c şi alin. 21 lit. a Cod penal, raportat la art. 26 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul F C la pedeapsa de:
– 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, în dauna părţii vătămate P A.
În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 alin.1 lit. b Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare cu c ea de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicate inculpatului F C, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.. 71 Cod penal, raportat la art. 64 lit. a teza II –a, şi lit. b Cod penal.
În baza art. 88 alin. 1 Cods penal, s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului F C, durata reţinerii de 24 ore, din data de 29.07.2007.
În baza art. 211 alin. 1 şi 2 lit. b, c şi alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a şi b Cod penal, a fost condamnat inculpatul M M , fără antecedente penale, la pedeapsa de:
– 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în dauna părţii vătămate P A.
În temeiul art. 861 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare, sens în care s-a stabilit termenul de încercare la 8 ani.
În baza art. 863 Cod penal, s-a stabilit următoarele măsuri de supraveghere în sarcina inculpatului, pe durata termenului de încercare:
– să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.
– să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, locuinţă, reşedinţă, sau orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.
– să comunice şi să verifice schimbarea locului de muncă.
– să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
– să nu intre în legătură cu partea vătămată P A.
S-a făcut aplicarea art. 71 Cod penal, raportat la art. 64 lit. a teza a II-a şi b din Codul penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei, prev. de art. 864 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din data de 29.07.2007.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul M M pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în dauna părţii vătămate G A, prev. de art. 211 alin. 1 şi 2 lit. b,c şi alin. 21 lit. a Cod penal, raportat la art. 26 Cod penal.
În baza art. 346 Cod procedură penală s-a luat act de renunţarea părţii civile G A la acţiunea civilă.
În baza art. 346 Cod procedură penală, s-a luat act că partea vătămată P A nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin.1 şi 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul F C la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu din oficiu, şi se va avansa din fondurile Ministerului de Justiţie şi Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul Sibiu.
Pentru a hotărâ astfel instanţa de fond a reţinut în fapt că în noaptea de 28/29.07.2007 inculpaţii M M şi F C împreună cu partea vătămată G A, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un bar , in urma unor discuţii, inculpatul F C i-a smuls telefonul mobil părţii vătămate , iar la încercarea acestuia de a-şi recupera bunul, inculpatul i-a aplicat lovituri cu capul în zona frontală.
În ce-l priveşte pe inculpatul M M, instanţa a reţinut că acesta nu a avut nici o contribuţie la săvârşirea faptei, urmând ca faţă de acesta să dispună achitarea pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. b,c şi alin. 21 lit. a Cod penal raportat la art. 26 Cod penal,.
Instanţa de fond a analizat în continuare cererea formulată de inculpatul F C pentru schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de abuz de încredere, cerere respinsă având în vedere declaraţia părţii vătămate care a declarat atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza cercetărilor judecătoreşti, că inculpatul F C l-a lovit şi i-a cerut telefonul sau banii pe care îi avea asupra sa. Declaraţia părţii vătămate este de altfel confirmată şi cu declaraţia inculpatului, dată în cursul urmăririi penale.
Pentru aceste considerente reţinând participarea clară a inculpatului F C la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în dauna părţii vătămate G A în baza art. 334 Cod procedură penală, instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite din infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată prev. de art. 211 alin. 1 şi 2 lit. b,c, alin. 21 lit. a Cod penal în infracţiunea de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. 1,2 lit.. b,c Cod penal.
Cu privire la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în dauna părţii vătămate PA instanţa de fond a reţinut în fapt că la scurt timp după incidentul avut cu partea vătămată G A cei doi inculpaţi s-au deplasat spre o staţie CFR unde inc. M M, observându-l pe numitul P A în sala de aşteptare l-a adus pe acesta pe peronul gării sub pretextul că doreşte să discute. Aici inculpatul, prin ameninţarea cu moartea a obţinut de la partea vătămată ceasul marca Adidas şi telefonul mobil marca L.G. Iritat de faptul că nu a obţinut de la partea vătămată şi bani, inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură cu capul în zona frontală. Prezent la incident a fost şi inculpatul F C, care deşi a avut o atitudine pasivă l-a încurajat în săvârşirea faptei, iar ulterior a primit ceasul luat de la partea vătămată.
În drept fapta inculpatului M M întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 211 alin. 1,2 lit. b,c alin. 21 lit. a Cod penal, iar fapta inculpatului F C, care prin prezenţa sa a încurajat şi a înlesnit săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prfev. De art. 26 raportat la art. 211 alin. 1 şi 2 lit. b, alin. 21 lit. a Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului M M, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 74 lit. a şi b Cod penal, respectiv conduita bună avută înainte de săvârşirea infracţiunii, stăruinţa depusă pentru înlăturarea rezultatului infracţional materializată prin plata unei sume de bani către partea vătămată P A ca şi echivalent al suferinţei provocate. Pentru aceste motive, instanţa de fond s.a orientat spre minimul special prevăzut de lege, dispunând condamnarea inculpatului M M la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi aplicând dispoziţiile art. 861 privind suspendarea sub supraveghere.
Reţinând aceleaşi împrejurări ca şi circumstanţe atenuante , faţă de inculpatul F C, instanţa de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, de 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru fapta săvârşită în dauna părţii vătămate PA şi la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru fapta săvârşită în dauna părţii vătămate G A.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, au formulat apel ambii inculpaţi, solicitând în ce-l priveşte pe inculpatul Fl C schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. b,c Cod penal în infracţiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal.
În motivarea cererii de schimbare a încadrării juridice, inculpatul învederează că între inculpat şi partea vătămată a avut loc un conflict privind o sumă de bani şi în acest context, partea vătămată a înmânat inculpatului telefonul mobil.
Inculpatul M M a solicitat în apelul formulat desfiinţarea în parte a sentinţei atacate şi cu privire la cea de a doua infracţiune de tâlhărie săvârşită în dauna părţii vătămate P A să se dispună înlăturarea agravantei prev. de art. 211 alin. 21 lit. a Cod penal, întrucât din probele administrate a rezultat că la săvârşirea faptei a participat o singură persoană.
Tribunalul Sibiu, analizând sentinţa atacată, potrivit motivelor de apel invocate, precum şi analizând cauza din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 378 Cod procedură penală,a constatat că apelul inculpatului F C este fondat în parte, numai sub aspectul individualizării pedepselor aplicate.
În ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de abuz de încredere, instanţa de fond a reţinut în mod corect în raport de probele administrate că inculpatul a exercitat violenţe asupra părţii vătămate P A, determinându-l pe acesta să predea telefonul mobil. Schimbarea declaraţiei părţii vătămate în cursul cercetării judecătoreşti, fără nici o justificare obiectivă, nu poate duce la înlăturarea stării de fapt reţinută.
Astfel în procesul – verbal de identificare a bunului sustras, întocmit în noaptea săvârşirii infracţiunii, partea vătămată P A a recunoscut telefonul găsit de organele de poliţie, ca fiind telefonul de care a fost deposedat prin folosirea forţei de către inculpatul M M
Analizând în continuare apelul inculpatului F C, prin care solicită schimbarea încadrării juridice, Tribunalul,a constatat că în mod legal instanţa de fond a respins această cerere întrucât fapta astfel cum a fost reţinută în sarcina inculpatului a fost dovedită atât de declaraţiile părţii vătămate cât şi cu ale martorilor prezenţi la faţa locului, respectiv M A şi M I
Analizând în continuare modul de individualizare a pedepsei aplicate, Tribunalul a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului, sunt prea severe în raport cu persoana inculpatului, acesta manifestând regret şi cooperând cu organele judiciare la recunoaşterea săvârşirii faptei, caracterul minor al violenţelor exercitate precum şi prejudiciul modic şi pe c are inculpatul a înţeles să-l acopere.
Potrivit art. 72 alin. 1, art. 74 Cod penal la stabilirea pedepselor se ţine seama între altele atât de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului precum şi de împrejurările care atenuează răspunderea penală, între acestea din urmă pot fi considerate conduita bună a inculpatului, stăruinţa depusă pentru repararea pagubei.
În raport de aceste prevederi ale legii, stabilirea unei pedepse de câte 3 ani închisoare pentru fiecare din infracţiunile săvârşite şi suspendarea sub supraveghere, a fost apreciată, ca fiind suficientă pentru a asigura prevenţia precum şi reeducarea inculpatului.
În ce priveşte apelul inculpatului M M sub aspectul individualizării pedepsei, Tribunalul a constatat că aceasta a fost corect individualizată, instanţa de fond dând eficienţa circumstanţelor atenuante prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei.
Avand in vedere cele de mai sus instanta a admis apelul inculpatului F C si a respins apelul inculpatului M M .
