Prin cererea înregistrata pe rolul instantei la data de 20.06.2008 sub nr. 2588/204/2008, petentul KM a formulat plângere împotriva procesului verbal de contraventie seria xxxxxxxx.
În motivarea plângerii, petenta a sustinut ca 1. nu a fost folosit procesul verbal de contraventie model 1D asa cum prevede art. 181 din ROUG 195/2002, 2. nu a fost identificat in localitate, ci în afara localitatii iar autoturismul pe care se afla amplasat radarul era in miscare, astfel ca nu se poate face dovada ca fapta a fost savârsita la km 102, 3. procesul verbal nu a fost intocmit de agentul care a constatat fapta, ci de un politist de pe alta masina de politie; 4. nu au fost consemnate obiectiunile sale decât pe scurt, politistul obligându-l sa scrie aceasta fraza si dictându-i-o, 5. in cauza sunt incidente dispozitiile NML 02/2005 privind marja de eroare, privind existenta liniilor electrice, drumul era denivelat si nu s-a facut dovada ca aparatul avea autotestarea facuta, aparatul sau de detectare a radarului nedetectând prezenta radarului.
Pentru toate aceste motive, petentul a solicitat admiterea plângerii si anularea procesului verbal de contraventie, iar in subsidiar, schimbarea încadrarii juridice a faptei si înlaturarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce tinînd cont de marja de eroare.
Prin întâmpinare formulata, intimatul a solicitata respingerea plângerii, fapta fiind înregistrata cu aparatul radar, iar procesul verbal îndeplineste toate conditiile de legalitate, de fond si forma.
In dovedirea sustinerilor, instanta a încuviintat partilor proba cu înscrisuri si martori, fiind depuse la dosar procesul verbal de contraventie, plansa foto, buletinul de verificare metrologica, adresa BRML, atestatul operatorului radar, cazierul auto al petentului. A fost audiat martorul petentului Coltea George Daniel, declaratia data, fiind consemnata si atasata la dosar.
Analizând cauza, prin prisma probelor administrate, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei xxxxxxxx, petentul KM a fost sanctionat contraventional potrivit prevederilor art. 102 alin.3 din OUG nr. 195/2002, retinându-se ca, in data de 10.06.2008, a condus auto pe DN 1 km. 102 si a fost înregistrat cu aparatul radar circulând cu o viteza de 127 km/h in localitate (+57 km).
1. Verificând în conformitate cu dispozitiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta retine ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu si neputând fi retinut nici unul din motivele de nelegalitate invocate de petent.
1.1. Instanta nu va retine sustinerile vadit neîntemeiate ale petentului in sensul ca procesul verbal de contraventie este nul pentru ca nu a fost întocmit pe modelul 1D.
Art. 181 din RAOUG 195/2002 prevede expres, asa cum a indicat si petentul, ca anexa 1D este doar un model, nu un formular obligatoriu, ci un model, ceea ce conteaza este ca in cuprinsul procesului verbal, indiferent cum este întocmit, si daca ar fi facut integral de agentul constatator de mâna, sa cuprinda datele esentiale care apar in modelul din Anexa la Regulament, ceea ce s-a realizat in cauza asa cum se observa foarte clar din simpla comparare a procesului verbal care face obiectul cauzei (f. 6) cu modelul 1D din actul normativ.
Nerespectarea strica a dispozitiilor art. 181 din RAOUG ar putea atrage nulitatea numai în conditiile art. 105 alin. 2 C.pr.cv, adica numai daca s-ar fi facut dovada unei vatamari care sa nu fi putut fi înlaturata decât prin anularea actului.
Or, in prezenta cauza, nu se constata vreo vatamare cauzata strict prin necompletarea procesului verbal pe formularul model 1D, procesul verbal care face obiectul cauzei cuprinzând toate elementele indicate de lege in anexa 1D, astfel ca in nici un caz nu se pune problema anularii procesului verbal pentru acest motiv.
1.2. Instanta nu va retine sustinerile petentului conform carora procesul verbal ar fi nul pe motiv ca nu a fost întocmit de operatorul radar si ca numai acesta din urma ar fi singurul in drept sa încheie procesul verbal.
Constatarea savârsirii contraventiilor la regimul circulatiei pe drumurile publice si aplicarea sanctiunilor corespunzatoare poate fi facuta de agentii din cadrul politiei rutiere, dar si prin mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic asa cum prevede expres art. 109 din OUG 195/2002.
Practic, în aceasta din urma situatie, constatarea datelor se realizeaza prin aceste aparate si mijloace tehnice, operatorul radar fiind cel care doar asigura manipularea continua a acestor mijloace. In nici un caz nu se poate considera ca este obligatoriu ca acest operator sa fie si cel care trebuie sa procedeze la consemnarea procesului verbal, consemnarea putând fi facuta, pe baza celor înregistrate de aparatele radar, de catre un alt agent de politie. Odata inregistrata fapta prin mijloacele omologate, agentii de politie doar procedeaza la o consemnare a datelor inregistrate de aparate, exact in acelasi mod in care se procedeaza atunci când este vorba de aparatele radar fixe amplasate si fixate pe varii locatii.
Toata procedura de supraveghere a traficului se realizeaza, dupa cum este si normal, logic si, pâna la urma, eficient, în echipe de politie, fiecare agent având atributii distincte. In caz contrar, daca ar fi sa se urmeze rationamentul petentului, agentul de politie de pe o masina dotata cu aparatura radar, de fiecare data când constata, prin intermediul acestei aparaturi, ca un conducator auto a încalcat in varii moduri regimul circulatiei pe drumurile publica, ar trebui sa plece in urmarirea respectivului conducator, sa stea personal si sa procedeze la intocmirea tuturor formalitatilor aferente, timp în care restul traficului si restul conducatorilor sa ramâna nesupravegheati, ceea ce este absurd.
1.3. Instanta nu va retine nici sustinerile vadit neintemeiate si contradictorii ale petentului in sensul ca procesul verbal de contraventie este nul pentru ca nu sunt trecute obiectiunile formulate cu ocazia întocmirii procesului verbal, atâta timp cât tot petentul a recunoscut in plângerea formulata (f.4,5 rp. la f.6) ca el a scris in procesul verbal procesul verbal ca are “obiectiuni” aceasta mentiune aparând si în procesul verbal de contraventie.
Eventuala nedetaliere a acestor obiectiuni ar fi determinat nulitatea procesului verbal numai in conditiile art. 105 alin. 2 C.pr.cv, si anume, numai daca petentul ar fi facut dovada ca i s-ar fi cauzat in acest mod o vatamare care nu ar putea fi reparata decât prin anularea procesului verbal. Or, petentul nu a facut dovada acestei vatamari. Mai mult, legea ii recunoaste dreptul la acces la instanta, drept pe care si l-a si exercitat, si a avut posibilitatea sa învedereze instantei care erau acele obiectiuni esentiale pe care le-ar fi formulat la întocmirea procesului verbal si care ar justifica anularea procesului.
Sustinerile petentului conform carora politistul i-a “dictat” fraza consemnata in procesul verbal, ca l-a “obligat” sa o scrie dupa dictare nu sunt confirmate nici de martorul petentului, CGD care a declarat in fata instantei ca petentul a adus la cunostinta politistilor obiectiunile sale cu privire la viteza si atât, fara a face referire la vreo “dictare” sau vreo “obligare” a petentului. Totodata, petentul este totusi o persoana in toata firea, in vârsta de 35 de ani, astfel ca trebuie sa fi avut atâta tarie de caracter cât sa nu dea curs vreunei astfel de “obligari”.
2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanta urmeaza a efectua analiza procesului – verbal contestat atât prin prisma normelor interne, cât si a normelor internationale. Astfel, având in vedere jurisprudenta CEDO aplicabila in baza art. 6 din Conventie, desi si contravenientul se bucura de prezumtia de nevinovatie, petentul trebuie sa faca dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal în situatia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanta în privinta vinovatiei “acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabila asa cum a stabilit Curtea Europeana in mod constant în jurisprudenta sa. Astfel si in cauza Neata c. Romaniei din noiembrie 2008, Curtea Europeana a respins cererea de condamnare a Romaniei ca inadmisibila, retinând ca instantele interne nu au asteptat din partea reclamantului sa rastoarne prezumtia de legalitate si de temeinicie a procesului-verbal litigios prin raportarea probei contrare la expunerea faptelor stabilite prin procesul-verbal (a contrario, Anghel c. României, par. 58 si 59). Dimpotriva, printr-o procedura care respecta principiul contradictorialitatii, instantele nationale au confirmat procesul-verbal de contraventie, pe baza de probe considerate de ele ca pertinente si suficiente si prin hotarâri amplu motivate în fapt si în drept. Astfel, Curtea însasi nu a distins niciun element arbitrariu în dosar. Curtea Europeana a apreciat ca “nimic nu dovedeste, astfel cum sustinuse reclamantul, ca jurisdictiile sesizate cu judecarea plângerii ar fi avut idei preconcepute cu privire la vinovatia acestuia: instantele nu par în niciun caz a fi decis dinaintea verdictului ori fara a-si fi confirmat de-a lungul judecatii temeinicia procesului-verbal întocmit de politist. În cadrul procedurii în cauza, jurisdictiile învestite cu examinarea plângerii reclamantului au admis toate cererile prin care acesta întelegea sa-si dovedeasca nevinovatia si, în special, au admis toate cererile de audiere a martorilor în aparare, ale caror declaratii au fost consemnate si depuse la dosar”. Simplul fapt ca instantele au identificat incoerente si contradictii în declaratiile acestor martori si ca au decis, motivat (a contrario, Anghel anterior citata, par. 62), sa nu le confere credibilitate si sa se sprijine mai degraba pe declaratiile martorilor care semnasera procesul-verbal de contraventie, nu este de natura a vicia procedura prin inechitate sau arbitrariu. Pentru aceste motive, Curtea Europeana a respins cererea de condamnarea a României ca inadmisibila.
In prezenta cauza, instanta constata ca intimata a facut dovada temeiniciei procesului-verbal nu prin simple declaratii ale unor persoane, ci chiar prin mijloacele tehnice omologate si verificate metrologic.
2.1. Instanta nu va retine sustinerile petentului conform carora nu s-a facut dovada ca viteza a fost inregistrata în localitate si ca de fapt se afla in afara localitatii, atâta timp cât chiar martorul petentului CGD a declarat clar in fata instantei (f.61): “stiind ca în zona e restrictie de viteza de 70 km la ora, dl K conducea cu o viteza de aproximativ 100 km pe ora, astfel încât sa nu depaseasca viteza legala decât cu maxim 30 – 40 km/h”. Martorul petentului a declarat expres, de asemenea, ca cunoaste foarte bine drumul DN1, a tranzitat zona Brasov- Breaza-Bucuresti de aproape 10 ani, iar in ultima perioada mai frecvent fiind nevoit sa mearga mai des la Bucuresti pentru rezolvarea unor probleme medicale ale mamei sale. Astfel, mentiunile organului constatator conform carora in zona era limita de viteza de 70 de km sunt pe deplin confirmate, iar sustinerile petentului conform carora era in afara localitatii si ca astfel limita de viteza era de 90 sau 100, sunt pe deplin infirmate. In aceleasi conditii, sunt lipsite de relevanta si mentiunile martorului conform carora s-ar fi aflat in afara localitatii, ceea ce conteaza este faptul ca în zona era limita de 70 de km/h, limita cunoscuta de petent si cunoscuta si recunoscuta si de martor, dar care a fost totusi, in mod nejustificat, depasita.
2.2. Faptul ca aparatul radar se afla pe o masina in miscare nu are nici cea mai mica relevanta, toate aparatele radar Python fiind construite si omologate de catre Traffic Safety Institute din Anglia pentru ambele tipuri de regim.
2.3. De asemenea, instanta constata ca si prin aplicarea marjei de eroare prevazuta de Normele de metrologie legal emise de BRML., fapta întruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 102/3/e din OUG 195/2002, limita legala de viteza fiind depasita cu mai mult de 50 km/h (127*4:100= 5.08; 127 – 5.08=121,92; 121,92-70=51,92 km/h).
2.4. Nu pot fi retinute argumentele petentului in sensul ca aparatul radar a dat erori de masurare in conditiile in zona existau stâlpi de înalta tensiune, respectiv, ca era un drum cu denivelari, astfel ca înregistrarea nu ar corespunde normelor metrologice.
In primul rând, vorbim de un aparat pentru controlul vitezei circulatiei tip radar audiovision compact (Python II) produs de Traffic Safety Systems Limited din Anglia, nu de o simpla jucarie, vorbim de un sistem care este destinat utilizarii in secolul XXI pe drumurile publice, în exterior. Or, pe lânga drumurile publice, fie ca sunt din România, fie ca sunt din strainatate, exista si sisteme de mica, mijlocie sau chiar mare tensiune. Vorbim de aparate care nu au fost create pentru a fi utilizate doar in conditii de laborator cu izolare de exterior, ci, asa cum aratam si mai sus, pentru exterior, iar drumurile publice, si din Romania dar si din afara mai prezinta si denivelari.
In al doilea rând, pct. 3, 4 din Normele de metrologie nu se refera la conditiile in care trebuie utilizate cinemometrele, ci conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca cinemometrele înainte de introducerea lor pe piata asa cum prevede si pct. 1.2 din Norme, sunt conditii care trebuie evaluate si verificate de Biroul de Metrologie Legala anterior si in vederea eliberarii buletinului de verificare metrologica, fiind, asa cum prevede expres textul de lege “cerinte metrologice si tehnice”. Întregul pct. 3 din norme nu stabileste conditiile in care trebuie utilizate aparatele, ci conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca testele la care trebuie supuse aparatele radar, stabilind pentru BML obligatia de a nu elibera buletinele decât daca, cu ocazia verificarilor si testelor, in prezenta unei energii de mare tensiune sau a unor socuri mecanice special si voit administrate, aparatele se încadreaza in aceste marje. Astfel, BML trebuie sa supuna aparatele unor teste, unor probe de masurare, unor încercari de rezistenta climatica, unor probe de caldura, unor socuri mecanice asa cum prevede expres Norma (“cinemometrul trebuie supus unor încercari de rezistenta climatica, pe parcursul acestor probe cinemometrul trebuie alimentat – pct. 3.1.3, cinemometrul trebuie supus la socuri mecanice – pct. 3.1.4., trebuie lasat sa cada, trebuie supus la probe de caldura – pct.3.1.5, cinemometrele trebuie prezentate la încercari – pct. 3.3.1). Odata emis buletinul de verificare metrologica, rezulta ca aparatul îndeplineste toate conditiile legale pentru a putea fi utilizat în masuratorile de interes public, ca masuratorile pe care le da se încadreaza in aceste marje de eroare, ca nu este afectat peste aceste limite si marje de actiunea factorilor de influenta exterioara mentionati si in norme si invocati si de petent.
Ca este asa, rezulta si din art. 4.4 din Norme care stabileste cazurile in care masuratorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot fi utilizate ca probe si care nu face nici o referire la dispozitiile pct. 3 din Norme si la conditiile si probele si încercarile la care trebuie supuse aceste aparate anterior introducerii lor pe piata.
Dimpotriva, art. 4 stabileste expres ca masuratorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot fi utilizate ca probe numai daca:
1. nu au fost respectate dispozitiile 4.1…..4.3, privind întretinerea, transportul, calitatea operatorului radar, verificarea metrologica, marcarea, sigilarea, manipularea aparatelor, situatie care nu poate fi retinuta in prezenta cauza, intimata facând dovada clara a acestor elemente cu atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologica, adresa BML (f. 13, 14, 15, 30, 32)
2. daca cinemometru este destinat numai utilizarii în regim stationar, iar masuratorile au fost efectuate cu cinemometrul în miscare, ceea ce nu este cazul, aparatul Python II cu care s-au facut înregistrarile in cauza fiind destinat utilizarii atât in regim stationar cât si regim miscare conform certificatul de aprobare de model
3. numai daca, in momentul masurarii, în raza de masurare a aparatului se deplaseaza simultan mai multe masini, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar in evidenta, ceea ce, de asemenea, nu este cazul, din printul radar observându-se foarte clar auto cu numarul de inmatriculare BV-75-KIS (f.14, 29).
2.5. Pentru aceleasi motive, raportat la art, 4 din NML, nu vor fi retinute nici apararile petentului conform carora nu s-a facut dovada autotestarii, având in vedere faptul ca, potrivit Normelor de metrologie legala, Biroul de Metrologie Legala nu procedeaza la eliberarea buletinelor de verificare metrologica decat daca respecta dispozitiile pct. 3.2.6 din Norme si anume cinemometru sa aiba o functie de autotestare care sa fie activata automat la fiecare punere in functiune a cinemometrului. Or, odata emis buletinul de verificare metrologica (f.31), rezulta ca aceasta functie este perfect operationala. Daca ar fi fost depistate defecte sau dereglari functionale, acestea ar fi fost semnalate, iar functionarea cinemometrului blocata, lucru care nu s-a întâmplat, atâta timp cat intimata a depus printul inregistrarii radar (f.14, 29).
Mai mult, chiar martorul petentului, CGD, a declarat ca prezenta aparatului radar a fost semnalata si de detectorul aflat pe masina petentului si semnalizata si de ceilalti participanti la trafic (f.61).
3. Întrucât pe parcursul judecatii contravenientul nu a facut în niciun fel dovada existentei unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal de contraventie si întrucât în cauza nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate a procesului verbal contestat, instanta constata ca intimata a facut dovada vinovatiei contravenientului, justificându-se si sanctiunea aplicata.
Nu s-ar putea sustine ca fapta retinuta în sarcina petentului are un grad de pericol social redus, fiind vorba de conducerea cu o viteza de 127 de km/h, agentul constatator aplicându-i petentului o amenda orientata spre minimul prevazut de lege pentru fapta savârsita.
De asemenea, instanta apreciaza ca si aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce se impune în cauza.
Astfel, desi OUG 195/2001 prevede obligativitatea aplicarii automate a pedepsei complementare a suspendarii dreptului de a conduce, instanta constata ca si aceasta sanctiune trebuie sa fie supusa unei operatiuni de individualizare in temeiul art. 5 alin. 5 care prevede ca “sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite”, text în care nu se face nici o distinctie dupa cum ar fi vorba de sanctiuni principale sau sanctiuni complementare.
De asemenea, si sanctiunile complementare trebuie supuse controlului judecatoresc conform art. 34 din OG 2/2001 si conform art. 6 si art 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in conditiile in care Curtea Europeana a considerat ca pâna si sanctiunea complementara a punctelor de penalizare care poate fi aplicate in materie contraventionala are caracter “penal” in sensul art. 6 si art. 7 din Conventie (cauza Malige c.Frantei 68/1997/852/1059, Hotarârea din 23.09.1989). Astfel Curtea a apreciat ca sanctiunea punctelor de penalizare, desi in dreptul francez are caracter administrativ, in plan conventional are caracter penal atâta timp cât poate sa duca, la acumularea unui anumit numar de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce este foarte util in viata de zi cu zi si în viata profesionala, astfel ca, desi aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are si un caracter punitiv similar unei sanctiuni penale.
In aceste conditii, aplicând aceleasi principii la dreptul intern, cu atât mai mult sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce, are un caracter “penal” în sensul Conventiei, astfel ca aplicarea acestor sanctiuni nu se poate dispune automat fara a putea fi supuse controlului instantelor (Malige c. Frantei), iar instanta are dreptul, si in conditiile art. 31 din OG 2/2001, sa verifice si modul de individualizare a acestei sanctiuni.
In prezenta cauza, astfel cum aratam si mai sus, aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce se impune având în vedere limita cu care petentul a depasit viteza legala (127 de km/h – care reprezinta de fapt, viteza legala pe acel sector de drum + mai mult de jumatate din aceasta viteza legala), dar, mai ales, având in vedere atitudinea petentului care în nici un moment nu a învederat ca i-ar fi parut rau pentru nerespectarea regulilor de circulatie, pentru depasirea vitezei legale si pentru crearea unei stari de pericol pentru ceilalti participanti la trafic, legându-se mereu si mereu de niste argumente de legalitate si temeinicie pe care instanta le-a înlaturat, dupa cum aratam mai sus.
Instanta nu va avea in vedere sustinerile petentului conform carora prin aplicarea marjei de eroare prevazute de NML ar rezulta ca viteza cu care conducea era ceva mai mica. O viteza de 121,92 km/h rezultata si prin aplicarea marjei este mai mare si decât limita de viteza pe o autostrada si în nici un caz nu este o viteza mica.
Mai mult, chiar martorul incuviintat petentului a declarat “stiind ca în zona e restrictie de viteza de 70 km la ora, dl K. conducea cu o viteza de aproximativ 100 km pe ora, astfel încât sa nu depaseasca viteza legala decât cu maxim 30 – 40 km/h” (f.61). Or, atâta timp cat stia ca limita de viteza în zona este de 70 km/h, dl. K trebuia sa conduca cu 70 km/h, nu cu 100, nu cu 120, nu cu 127 km/h. Tactica de a nu depasi viteza legala decât cu 30-40 km/h, cât sa nu i se retine permisul de conducere, nu este de natura sa reflecte caracterul mai putin periculos al faptei si gradul mai mic de periculozitate a petentului, ci dimpotriva reflecta doar lipsa de bun simt a petentului, lipsa oricarui respect fata de lege, fata de ceilalti participanti la trafic, lipsa de civilizatie a petentului, astfel ca aplicarea si a sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce se justifica pe deplin.
Lipsa de respect fata de lege si fata de ceilalti participanti la trafic este demonstrata si de cazierul impresionant al petentului care face dovada “practicii constante” a petentului de a depasi viteza (f. 33,34): 10.04.2008 – a depasit viteza cu 21-30 km/h; 26.03.2008, înregistrat de trei ori ca depasind viteza cu 10-20 km/h sau 21-30 km/h; 04.05.2008 – depasire de viteza cu 41-50 km/h; 24.04.2007 – 21-30 km/h si 41-50 Km/h; 19.04.2007 – 41-50km/h; 29.03.2007 – 10-20km/h si 21-30 km/h; 26.03.2007 – 21-30 km/h; 14.03.2007- 10-20 km/h; 09.03.2007 – 41-50 km/h; 30.01.2007 – 10-20 km/h; 12.01.2007 – 10-20 KM/h; 23.12.2006 – 10-20 km/h.
Pentru a permite petentului sa înteleaga regulile de circulatie pe drumurile publice, necesitatea nu numai legala, dar si morala si de bun simt de a respecta aceste reguli si de a nu fi un pericol cel putin pentru ceilalti participanti la trafic daca nu se gândeste la consecintele grave si deosebit de grave pe care conducerea cu o viteza de 127 km/h pe un sector de drum pentru care limita era de 70 km/h le poate produce fata de propria persoana, instanta va mentine procesul verbal asa cum a fost întocmit de organul constatator, retinând legalitatea si temeinicia sa.
Având în vedere cele retinute mai sus, instanta urmeaza ca în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, sa respinga plângerea introdusa de petent ca neîntemeiata
