Prin decizia penală nr. 50/A/7 04.2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către condamnatul S.J.F. împotriva sentinţei penale nr.41/22.02.2006, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr.64/2006.
La data de 22.02.a.c. în dosarul nr.64/2006, Tribunalul Mureş pronunţă sentinţa penală nr.41 prin care, în temeiul art.453 lit.c rap.la art.455, 456 Cod pr.penală, a respins cererea formulată de petiţionarul condamnat S.J.F. , având ca obiect întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.75/14.03.2005 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr.6079/2004, rămasă definitivă prin neapelare şi l-a obligat pe acesta la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul Mureş analizând cererea astfel formulată , în raport de dispoziţiile legale în materie, a stabilit că, prin sentinţa penală nr.75/14.03.2005 a aceleiaşi instanţe, hotărâre judecătorească definitivă prin neapelare, petiţionarul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Din ancheta socială efectuată la domiciliul numitului V.D. , de către Primăria mun.Tg.Mureş, a reieşit că între petiţionar şi V.D. există o relaţie de prietenie , petiţionarul locuind împreună cu sus-numitul, începând cu anul 1993 şi fiindu-i acestuia „de un real folos”. A mai rezultat că V.D. , datorită vârstei înaintate şi a afecţiunilor de care suferă, se află în imposibilitate de a se descurca singur.
Prevederile art.453 lit.c Cod pr.penală s-au reţinut a fi incidente doar atunci când existenţa unor împrejurări special impun întreruperea executării unei anumite pedepse, pentru că, în caz contrar , printre altele, s-ar produse consecinţe grave pentru familia celui condamnat. Analizându-se susţinerile petentului şi concluziile anchetei sociale s-a observat că relaţia existentă între condamnat şi V.D. nu este una care să se circumscrie relaţiei de familie, ci este doar o relaţie de prietenie şi că aceştia nu pot fi asimilaţi „familiei”, astfel cum este această noţiune definită de Codul familiei. S-a reţinut că textul legal amintit, instituie un caz de întrerupere a executării pedepsei închisorii, însă aplicarea lui este condiţionată de existenţa unor relaţii familiale, între cel care a fost condamnat şi cei afectaţi de această măsură, că situaţia grea în care se află dl.V. nu poate fi catalogată ca o împrejurare specială, iar realizarea de către petiţionar, în perioada în care ar fi liber, a unor venituri stabile a fost apreciată ca având caracter incert.
Prin „împrejurări speciale”, în sensul articolului invocat s-a constatat că se au în vedere anumite situaţii tranzitorii, pasagere şi nu situaţii de durată, ce nu pot fi stopate de un condamnat, pus în libertate, înlăuntrul unui interval de timp scurt, cum este de trei luni.
Constatându-se că cererea astfel formulată nu poate fi primită, instanţa de fond a pronunţat sentinţa penală anterior amintită.
În termenul reglementat de disp.art.363 alin.1, 3 Cod pr.penală, a înţeles să promoveze apel, împotriva acestei hotărâri judecătoreşti condamnatul S.J.F. . În calea de atac astfel exercitată petiţionarul a solicitat ca, în urma admiterii acesteia, a desfiinţării hotărârii apelate şi a rejudecării cauzei sale, să se dispună admiterea cererii iniţial formulate, dispunându-se , pentru trei luni de zile, întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare ce i-a fost aplicată, Condamnatul a reiterat motivele, iniţial expuse, în cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii, arătând că după ce a părăsit Casa de Copii, a locuit cu numitul V. D. , în gospodăria acestuia, ce i-a devenit, astfel, tată adoptiv. S-a mai arătat că datorită vârstei şi bolilor de care suferă tatăl său adoptiv , acesta are nevoie de ajutorul său material – financiar şi afectiv.
Analizând apelul astfel declarat, prin prisma disp.art.370-374, 378 Cod pr.penală rap.la disp.art.455 coroborate cu disp.art.453 lit.c Cod pr.penală, s-a constatat că acesta are caracter nefundat, pentru considerentele ce s-au expus în continuare: condamnatul a înţeles să-şi fondeze cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii pe disp.art.455 rap.la art.453 lit.c Cod pr.penală (ca temei de drept), susţinând că „tatăl său adoptiv” are nevoie de sprijinul său imediat material şi afectiv, în special în această perioadă grea a anului, respectiv în perioada iernii. Între condamnat şi persoana care l-ar fi găzduit, afirmativ, din anul 1993 , nu există niciuna dintre relaţiile familiale reglementate de disp.art.45, 46 sau 56 din Codul familiei sau vreuna dintre cele reglementate de disp.Legii nr.273/2004.
Ancheta socială dispusă a se întocmi în cauză, la domiciliul numitului V.D. , nu a permis concluzionarea faptului că acesta se află în imposibilitate de a-şi purta singur de grijă şi care ar fi afecţiunile de care suferă. Este de menţionat că deşi numitul V.D. ar fi afirmat că petiţionarul locuieşte la el din anul 1993, din dispozitivul sentinţei penale nr.75/14.03.2005 a Tribunalului Mureş rezultă că acesta (respectiv condamnatul) avea domiciliul în Iernut, sat Sfântu Gheorghe, nr.147, jud.Mureş. Dacă între condamnat şi „tatăl său adoptiv” ar fi existat asemenea strânse legături (de natura celor invocate în cererea formulată( este greu de crezut că acesta din urmă nu i-ar fi făcut mutaţie sau chiar viză de flotant în garsoniera , ce constituie proprietatea sa personală (imobil situat administrativ în Tg.Mureş, str.Cugir nr.10/B, ap.50).
Pe lângă faptul că petiţionarul nu se află în nici un grad de rudenie cu „binefăcătorul său”, în cauză el nu a dovedit, în nici un mod, cum va contribui la ameliorarea sau înlăturarea consecinţelor grave ce planează asupra lui V.D. , ca urmare a faptului că el nu avea nicio ocupaţie, aducătoare de venituri, măcar cu caracter ocazional. În cauză nu s-a dovedit nici faptul că, executarea , în continuare, de către condamnat a pedepsei de 5 ani închisoare ce i-a fost aplicată, ar genera consecinţe grave pentru numitul V.D. , în contextul în care ancheta socială efectuată în cauză a demonstrat că locuinţa ocupată de acesta este modest întreţinută şi că acesta beneficiază de o pensie lunară de 360 Ron, venituri din care se gospodăreşte şi întreţine.
Constatând că hotărârea judecătorească este legală şi temeinică, la adăpost de orice critică, urmează , ca potrivit disp.art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, să se respingă , ca nefondat, apelul declarat de către condamnatul S.J. împotriva sentinţei penale nr.41/22.02.2006 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr.64/2005.
Dată fiind culpa procesuală a condamnatului S.J.F. , acesta conform disp.art.192 alin.2 Cod pr.penală a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
