Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de 28.11.2oo7 în dosarul nr. 4o44/P/2oo6 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului MAS pentru săvârşirea faptelor de:
-tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. b, c C.p. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.p.;
-furt calificat în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 2o8 alin. 1, art. 2o9 alin. 1 lit. g, i C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. şi reţinerea art. 37 alin. 1 lit. b C.p.;
-furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 2o8 alin. 1, art. 2o9 alin. 1 lit. g, i C.p. cu reţinerea art. 37 alin. 1 lit. b C.p.;
-lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută şi pedepsită de art. 189 alin. 2 C.p. cu reţinerea art. 37 alin. 1 lit. b C.p.,
toate cu reţinerea art. 33 lit. a C.p.
S-a reţinut prin rechizitoriu că la data de 6.3.2oo6, în timpul nopţii, inculpatul MAS a pătruns în imobilul situat în Târgu Mureş, str. Agricultorilor, imobil în care locuieşte partea vătămată Pribac Carolina. Inculpatul a prins partea vătămată de gât, a trântit-o la podea şi a ameninţat-o cu cuţitul, cerându-i banii, iar apoi a deposedat-o de suma de 15o de lei.
S-a mai reţinut în rechizitoriu că la data de 7.3.2oo6, în jurul orei 14.oo, inculpatul a acostat pe minora TEC, pe care a luat-o cu el fără a-i spune unde o duce. S-au deplasat cu trenul până în localitatea Periş, de unde s-au deplasat pe jos până în localitatea Petrilaca. Minora a declarat că pe drum inculpatul a lovit-o cu palma în zona feţei, a dezbrăcat-o şi a încercat să întreţină relaţii sexuale cu ea, după care i-a spus să se îmbrace. În timp ce se deplasau spre această localitate lângă ei a oprit un autoturism în care se aflau mătuşa fetei, numita TI, şi un cetăţean elveţian, numitul CBB. În momentul în care i-a văzut pe aceştia minora a reuşit să scape de inculpat şi a fugit la mătuşa ei, iar inculpatul a fugit într-o altă direcţie.
Martora TI a declarat că în timp ce se întorcea din Târgu Mureş la domiciliul său din Petrilaca, a observat pe marginea şoselei, între localităţile Dumbrăvioara şi Gorneşti, pe nepoata sa TEC, care era trasă de mână de către inculpat. Martora a mai declarat că în momentul în care inculpatul a văzut maşina, a fugit pe câmp şi a tras după el şi pe minoră. Martora a mai afirmat că a auzit-o pe nepoata sa speriată strigând către inculpat şi rugându-l să o lase să plece, înainte de a reuşi să se smulgă şi să fugă de lângă acesta.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, arătând că minora l-a însoţit de bunăvoie întrucât ar fi fost prieteni şi că a încercat să întreţină relaţii sexuale, minora dorind acest lucru şi având acordul ei.
În continuare, s-a precizat în actul de sesizare al instanţei că în noaptea de 25/26.3.2oo6 inculpatul se afla în cartierul Unirii din Târgu Mureş şi, având nevoie de bani a hotărât să pătrundă în incinta unui bar situat în apropiere. Din incinta acelui bar, inculpatul a sustras, prin efracţie, mai multe bunuri.
În fine, se arată în actul de sesizare că în noaptea de 3/4.2.2oo6, inculpatul s-a deplasat în municipiul Reghin, mergând la sediul SC Birotherm SRL, unde lucrase o scurtă perioadă de timp. Din sediul acestei societăţi inculpatul a sustras, prin efracţie, mai multe bunuri.
S-a precizat în actul de sesizare al instanţei că inculpatul a recunoscut comiterea faptei de tâlhărie şi a celor două fapte de furt, pe care le şi regretă, dar că nu recunoaşte comiterea faptei de lipsire de libertate în mod ilegal.
În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul MAS [f. 319]; martorii MN [f. 35o], POM [f. 351], KS [f. 42o], SB [f. 421], CM [f. 423], TI [f. 424], CI [f. 513], BM [f. 515], HZ [f. 516], PL [f. 517], KG [f. 518]. Datorită imposibilităţii de ascultare a martorilor Burian Sorin şi CBB, instanţa a făcut aplicarea art. 327 alin. 3 C.p.p.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
1. Referitor la infracţiunea de tâlhărie pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanţa reţine că existenţa infracţiunii şi vinovăţia inculpatului este dovedită prin mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal. Astfel, instanţa reţine că partea vătămată Pribac Carolina locuieşte singură într-un imobil situat în Târgu Mureş, str. Agricultorilor. La data de 6.3.2oo6, în jurul orei o2.oo, partea vătămată a auzit un zgomot pe holul imobilului şi a ieşit să vadă ce se întâmplă. În momentul în care a deschis uşa, a văzut o persoană de aproximativ 1,6o metri înălţime, de constituţie astenică, care avea gura acoperită de un fular deschis la culoare. Partea vătămată a fost prinsă de acesta de gât, trântită la pământ şi, sub ameninţarea cu un cuţit, i s-a cerut să indice locul unde se află banii. Partea vătămată a indicat acestuia locul în care îţi ţinea banii, iar făptuitorul a sustras suma de 15o de lei. După aceasta, agresorul i-a cerut să rămână în pat, să nu strige şi să nu facă zgomot, în caz contrar o omoară. Ulterior, a căutat în întregul imobil pentru a găsi alţi bani şi apoi a părăsit locuinţa. Partea vătămată mai declară că, după plecarea acestei persoane, a constatat că firul de la telefon este tăiat.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, organele de poliţie au ridicat mai multe urme papilare de pe diverse obiecte din locuinţă. În urma comparării acestor urme papilare cu impresiunile digito-palmare aflate în baza de date, s-a stabilit că urmele papilare găsite şi ridicate la faţa locului au fost create de inculpatul MAS [ff. 19 – 21, 24 – 58 d.u.p.]. Prin urmare, prezenţa inculpatului la locul faptei este demonstrată prin mijloace de probă ştiinţifice.
În legătură cu această faptă, inculpatul a făcut o recunoaştere parţială, în sensul că declară că a pătruns în imobil şi a sustras un covor, mai multe prosoape, precum şi suma de 12o de lei, dar nu recunoaşte că ar fi exercitat acte de ameninţare sau de violenţă asupra părţii vătămate. Ori, în această situaţie, fiind evidentă diferenţa dintre declaraţiile inculpatului şi cele ale părţii vătămate, instanţa trebuie să le reţine pe acelea care sunt mai în măsură să exprime adevărul în cauză. Este evident că interesul inculpatului nu este acela de a recunoaşte comiterea unei infracţiuni mai grave, adică de tâlhărie, ci a uneia mai puţin grave, adică de furt calificat. Această împrejurare este coroborată de către instanţă şi cu împrejurarea că partea vătămată nu ar avea nici un interes de a prezenta o situaţie de fapt mai gravă. Altfel spus, din moment ce părţii vătămate oricum i s-a cauzat un prejudiciu de ordin patrimonial, apare ca fiind puţin verosimilă o eventuală încercare a părţii vătămate de a induce în eroare organele judiciare şi de a afirma comiterea unei tâlhării şi nu a unui furt. Aceasta cu atât mai mult cu cât partea vătămată Pribac Carolina s-a constituit parte civilă doar cu privire la prejudiciul material cauzat prin sustragerea bunurilor, şi nu cu privire la un prejudiciu eventual creat prin acţiunile de violenţă exercitate asupra sa. Prin urmare, neexistând nici un interes pentru partea vătămată de a declara în mod neadevărat şi, dimpotrivă, existând un interes puternic din partea inculpatului de a încerca ascunderea, cel puţin parţială a adevărului, instanţa apreciază că declaraţiile părţii vătămate sunt mai plauzibile, motiv pentru care instanţa constată că inculpatul a săvârşit infracţiunea de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată.
2. Referitor la infracţiunea de furt calificat în formă continuată pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanţa reţine că existenţa infracţiunii şi vinovăţia inculpatului este dovedită prin mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal. Astfel, în noaptea de 25/26.3.2oo6 inculpatul se afla în cartierul Unirii din Târgu Mureş şi, având nevoie de bani a hotărât să pătrundă în incinta unui bar situat în apropierea pieţei, respectiv barul „Carmencita,” aparţinând SC Enaflor SRL. Inculpatul a aşteptat aproximativ 1o- 15 minute după ce barmana a încuiat localul şi s-a îndepărtat. Apoi, inculpatul a escaladat gardul ce înconjoară terasa barului, prin spate. Folosind o masă din curtea interioară a localului a urcat pe acoperişul magaziei şi a dislocat prin împingere o porţiune a acoperişului din fibră de sticlă, a pătruns în depozitul barului şi apoi în barul propriu-zis, lăsând în prealabil pe terasa barului două geci cu care era îmbrăcat. Din incinta acelui bar, inculpatul a sustras, prin efracţie, o combină muzicală, 2 boxe, sticle cu băuturi alcoolice şi sucuri, plicuri de cafea şi alte bunuri. De asemenea, tot din incinta barului, a sustras şi produse cosmetice aparţinând uneia dintre angajatele barului.
Hainele pe care le-a lăsat pe terasa barului au fost abandonate de către inculpat şi au fost găsite de către organele de poliţie, hainele fiind ulterior recunoscute de către martorul SB, prieten al inculpatului, care a indicat lucrătorilor de poliţie cui aparţin respectivele obiecte de îmbrăcăminte.
De asemenea, cu privire la această faptă a fost efectuată o reconstituire, ocazie cu care inculpatul a arătat organelor de poliţie modul concret în care a acţionat, traseul parcurs etc. Cele constatate au fost consemnate în procesul verbal de reconstituire întocmit la acel moment [ff. 131 – 139]. Instanţa a audiat unul dintre cei doi martori asistenţi care au participat la această reconstituire, mai precis pe martora CI [f. 513] care a declarat că „organele de poliţie au procedat la reconstituirea faptei scoţând cătuşele acelei persoane şi cerându-i să arate pe unde a intrat în bar şi ce a făcut odată ajuns acolo. Persoana presupusă autor s-a conformat solicitării organelor de poliţie şi a arătat modul concret în care a săvârşit fapta.”
Prin urmare, instanţa reţine că inculpatul este autorul acestei fapte, numai astfel putând avea cunoştinţă şi putând să relateze lucrătorilor de poliţie despre modul în care fapta a fost efectiv comisă.
3. Referitor la infracţiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanţa reţine că existenţa infracţiunii şi vinovăţia inculpatului este dovedită prin mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal. Astfel, inculpatul a recunoscut săvârşirea acestei fapte şi a declarat că a lucrat o scurtă perioadă de timp la SC Birotherm SRL din municipiul Reghin. Inculpatul a mai precizat că în noaptea de 3/4.2.2oo6 s-a deplasat cu trenul până în municipiul Reghin apoi a mers la sediul acestei societăţi. Inculpatul a pătruns în curtea imobilului, a forţat grilajul metalic exterior al unui geam de la parterul clădirii şi a pătruns în incinta societăţii. De aici, a sustras un motofierăstrău, 6 mulinete pentru pescuit şi un aparat de radio, bunuri pe care le-a pus într-un rucsac pe care l-a găsit tot acolo. Inculpatul a mai rămas în sediul societăţii o vreme, iar la ora 4.oo s-a reîntors în localitatea Periş unde domiciliază. Aici a vândut drujba cu suma de 15o de lei unei persoane din localitate, iar mulinetele le-a vândut la piaţa de vechituri din localitate, contra sumei de 14o de lei. Aceste aspecte sunt confirmate şi de către martorul BM, cel care a cumpărat drujba de la inculpat şi în posesia căruia a fost apoi găsită, fiind ridicată şi predată societăţii păgubite. De asemenea, martorul KG confirmă aceste aspecte, iniţial inculpatul oferindu-i acestui martor, spre vânzare, drujba sustrasă.
4. Referitor la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanţa reţine că materialul probator aflat la dosar nu poate sprijini, dincolo de orice îndoială rezonabilă, această învinuire.
Astfel, cercetările cu privire la această faptă au fost pornite ca urmare a denunţului numitului Teglaş Dragomir, tatăl părţii vătămate TEC. Denunţul oral al ocrotitorului legal al părţii vătămate a fost consemnat în scris, la data de 8.3.2oo6 [f. 84 d.u.p.]. În denunţ se consemnează, succint, că în data de 7.3.2oo6, în jurul orei 14.oo, fiica sa TEC, de 14 ani, a fost luată cu forţa de pe stradă, în cartierul Mureşeni, de către MAS, care a dus-o într-o direcţie necunoscută.
Dând ulterior o declaraţie scrisă în legătură cu acest incident [f. 92 d.u.p.], numitul Teglaş Dragomir a arătat că el a aflat despre presupusa luare cu forţa a fiicei sale de la băiatul său, Teglaş Dragomir, în vârstă de 11 ani, care a venit în fugă acasă şi i-a spus că a văzut-o pe sora sa Cristina şi pe Moldovan Augustin, acesta trăgând-o după el.
Prin urmare, singurul martor ocular al momentului iniţial al presupusei lipsiri de libertate este fratele părţii vătămate, acesta fiind un copil în vârstă de 11 ani. Nici tatăl părţii vătămate, nici mătuşa acesteia TI, nici vreo altă persoană audiată în cursul procesului penal nu a văzut efectiv momentul l-a care s-a petrecut această presupusă faptă, ei doar relatând acele succinte împrejurări arătate de minorul Teglaş Dragomir.
Ulterior, aceste persoane din familia părţii vătămate, relatează organelor judiciare şi cele ce ei au aflat din spusele părţii vătămate însăşi, după momentul găsirii acesteia. Ori, astfel de declaraţii constituie, în mod evident, o mărturie indirectă, deoarece nu se referă la împrejurări despre care martorii au luat la cunoştinţă prin propriile simţuri, ci constituie o relatare indirectă a propriilor relatări ale minorei TEC.
În aceste condiţii, declaraţiile martorilor nu se pot corobora între ele şi nu se pot corobora nici cu declaraţia părţii vătămate însăşi, pentru a sprijini învinuirea adusă inculpatului.
Instanţa apreciază că elementele probatorii care se desprind din aceste declaraţii nu sunt suficiente pentru a se stabili dacă minora TEC a fost luată contrar voinţei sale, adică cu încălcarea libertăţii ei de voinţă şi de acţiune, sau dacă minora a însoţit de bunăvoie pe inculpat, la propunerea acestuia de a merge la casa lui.
Instanţa mai notează că presupusa lipsire de libertate s-a desfăşurat pe o perioadă mai mare de timp. Astfel, se presupune că minora a fost luată cu forţa de către inculpat, în jurul orei 14.oo, din zona cartierului Mureşeni, după care inculpatul şi presupusa victimă s-au deplasat până la Gara CFR Nord din Târgu Mureş [aşa zisa Gară mică]. De aici, cei doi au luat un tren personal spre localitatea Periş, de unde au început să se deplaseze pe jos spre localitatea Petrilaca, fiind într-un târziu descoperiţi de către martora TI şi martorul CBB, care se deplasau cu autoturismul în căutarea celor doi.
Este greu de crezut, dat fiind acest fir al evenimentelor, că minora TEC a fost luată contrar voinţei sale de către inculpat. Dacă, într-adevăr, aceasta nu a dorit să-l însoţească pe inculpat, ea ar fi avut nenumărate ocazii în care să încerce să scape de acesta, sau să ceară ajutorul altor persoane, fie aflate pe stradă, fie la gară, fie în tren etc.
Este greu de crezut şi faptul că pe durata întregului traseu mai sus menţionat, inculpatul ar fi exercitat acte de violenţă fizică, în sensul tragerii de mână, cu forţa, a minorei, sau împingerii ei din spate etc., aceste acte de violenţă putând fi observate, fără îndoială, de persoanele prezente pe stradă, în gară, în tren etc.
Este mai verosimilă explicaţia potrivit căreia minora TEC l-a însoţit de bunăvoie pe inculpat. Minora îl cunoştea pe acesta, întrucât fratele inculpatul este vecin cu familia Teglaş, în cartierul Budiului. Probabil că fără a se gândi prea mult la consecinţele acţiunilor ei şi la efectele pe care le va produce în sânul familiei sale împrejurarea dispariţiei sale de la domiciliu, minora a hotărât să-l însoţească pe inculpat. Ulterior, minora a realizat că ar putea avea probleme cu părinţii săi, datorită plecării de la domiciliu, abia când a văzut-o pe mătuşa sa TI, care, împreună cu alte persoane, o căuta. În această situaţie este posibil că minora a încercat să ascundă realitatea şi a afirmat în faţa familiei sale că a fost luată de către inculpat contrar voinţei sale, aspect pe care aceştia l-au relatat mai departe, organelor de poliţie.
Lipsa de credibilitate a acestor declaraţii rezultă şi din aceea că în cuprinsul declaraţiei scrise a tatălui minorei [f. 92 d.u.p.] acesta afirmă că fata lui i-ar fi spus că inculpatul a violat-o înainte de a pleca spre Teleac.
Ori, din raportul medico-legal de constatare întocmit în cauză [f. 89 d.u.p.] rezultă că numita TEC nu prezintă leziuni traumatice şi este virgină din punct de vedere anatomic. Acest raport de constatare reprezintă un mijloc de probă ştiinţific şi infirmă nu numai declaraţia referitoare la violarea minorei ci şi afirmaţiile privind exercitarea de violenţe fizice asupra acesteia, în scopul lipsirii ei de libertate.
În concluzie, instanţa apreciază că acest raport de constatare infirmă toate declaraţiile date atât de partea vătămată TEC – care are un interes în a ascunde realitatea – cât şi declaraţiile celorlalţi membri ai familiei ei, care fie au şi ei un interes în a ascunde realitatea, fie au fost induşi şi menţinuţi în eroare de partea vătămată.
Faţă de argumentele expuse mai sus, urmează ca instanţa să condamne pe inculpatul MAS pentru cele trei infracţiuni despre care s-a făcut vorbire în cuprinsul punctelor 1., 2. şi 3. din prezenta hotărâre, iar pentru fapta despre care s-a făcut vorbire în cuprinsul punctului 4. urmează să achite pe inculpat.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei pentru infracţiunile despre care s-a făcut vorbire în cuprinsul punctelor 1., 2. şi 3. din prezenta hotărâre, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 72 C.p., precum şi antecedenţa penală a inculpatului, astfel cum rezultă din fişa sa de cazier.
În consecinţă, faţă de cele expuse mai sus, urmează ca instanţa, în baza art. 345 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. b, c C.p. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.p. să condamne pe inculpatul MAS la pedeapsa închisorii în cuantum de 8 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 345 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 2o8 alin. 1, art. 2o9 alin. 1 lit. g, i C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. şi cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.p. urmează ca instanţa să condamne pe inculpatul MAS la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 345 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 2o8 alin. 1, art. 2o9 alin. 1 lit. g, i C.p. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.p. urmează ca instanţa să condamne pe inculpatul MAS la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 345 alin. 3 C.p.p. raportat la art. 11 pct. 2 lit. a şi raportat la art. 1o lit. a C.p.p. urmează ca instanţa să achite pe inculpatul MAS pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută şi pedepsită de art. 189 alin. 2 C.p.
În baza art. 33 lit. a şi art. 34 alin. 1 lit. b C.p. va contopi cele trei pedepse menţionate mai sus şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, pe care o va spori cu 9 luni închisoare, astfel că inculpatul urmează a executa pedeapsa rezultantă finală de 8 ani şi 9 luni închisoare.
Necesitatea aplicării unui spor în cauza concretă se impune dat fiind antecedenţa penală a inculpatului, care nu a înţeles să-şi îndrepte conduita în ciuda avertismentelor primite din partea societăţii prin condamnările definitive anterioare, precum şi pentru a nu crea inculpatului senzaţia de impunitate faţă de pedepsele care i-au fost aplicate dar care nu se vor mai executa ca urmare a contopirii.
În baza şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. 2 C.p. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a şi b C.p. ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
Va constata că inculpatul este în prezent deţinut în altă cauză.
Cu privire la latura civilă, instanţa va lua act că partea vătămată SC ENAFLOR SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 346 alin. 1 C.p.p. raportat la art. 14, art. 15 C.p.p. şi art. 998 C.civ. va admite în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă PRIBAC CAROLINA în contradictoriu cu inculpatul MAS şi va obliga inculpatul MAS să plătească părţii civile PRIBAC CAROLINA suma de 15o lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea prejudiciului material cauzat.
În ceea ce priveşte prejudiciul produs în dauna părţii civile SC BIROTHERM SRL, instanţa reţine că societatea s-a constituit parte civilă în cursul procesului penal, dar, în faza de judecată, prin adresa aflată la fila 256 dosar, societatea respectivă a arătat că nu mai are pretenţii civile, invitând instanţa să considere stinsă latura civilă. Pentru acest motiv, în baza art. 346 alin. 1 C.p.p. instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC BIROTHERM SRL în contradictoriu cu inculpatul MAS.
Cu privire la cheltuielile judiciare suportate de stat în prezenta cauză şi având în vedere culpa procesuală a inculpatului, urmează ca instanţa, în baza art. 349 C.p.p. raportat la art. 189 şi art. 191 alin. 1 C.p.p. să oblige inculpatul la plata sumei de 12oo lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat [3oo de lei pentru faza de urmărire penală şi 9oo de lei pentru faza de judecată], din care suma de 4oo de lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu [1oo de lei pentru faza de urmărire penală şi 3oo de lei pentru faza de judecată] va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
