Prin încheierea de şedinţă din 24.02.2006 dată de Tribunalul Iaşi în dosarul penal nr.2373/2006, s-a dispus în baza dispoziţiilor art.29(4) din Legea nr.47/1992 sesizarea în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.143 şi art.148 alin.1 lit.”h” Cod procedură penală, excepţie ridicată de inculpaţii M.D. şi C.D. – aflaţi în Arestul I.P.J. Iaşi. În baza art.303 alin.6 Cod procedură penală şi art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 a suspendat judecarea propunerii de arestare preventivă a inculpaţilor până la soluţionarea excepţiei.
În pronunţarea acestei încheieri, judecătorul a reţinut următoarele:
Prin propunerea înregistrată sub nr.2373/2006 la Tribunalul Iaşi, D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi, a solicitat arestarea preventivă a inculpaţilor M.D. şi C.D. arătându-se că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.148 lit.”b” Cod procedură penală şi art.148 lit.”h” Cod procedură penală în ce-l priveşte pe inculpatul M.D.
Premergător punerii în discuţia părţilor, inculpaţii, prin apărătorii aleşi, au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.143 şi art.148 lit.”h” Cod procedură penală
În motivarea excepţiei s-a arătat că textele de lege menţionate sunt contrare dispoziţiilor art.16 alin.1 şi 2, art.20, art.23 din României.
Analizând excepţia invocată, judecătorul a reţinut că aceasta îndeplineşte condiţiile legale: textele invocate sunt în vigoare şi depinde soluţionarea propunerii de arestare iar prevederile art.143 şi 148 alin.1 lit.”h” nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale şi că excepţia a fost ridicată în faţa instanţei de către una dintre părţi. Invocarea acestei excepţii împiedică analizarea pe fond a propunerii de arestare preventivă. Dispoziţiile art.303 alin.6 teza finală din Cod procedură penală nu sunt aplicabile întrucât se referă exclusiv la situaţia inculpatului arestat, pentru care se pot aplica corespunzător prevederile art.300 ind.2 Cod procedură penală, ceea ce în speţă nu este cazul.
În ceea ce priveşte opinia instanţei s-a reţinut că excepţia nu este întemeiată întrucât respectivele dispoziţii din codul de procedură penală nu încalcă dispoziţiile art.16 alin.1 şi 2, art.23 şi art.20 alin.2 din Constituţia României, toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii, dar în conformitate cu dispoziţiile art.53 din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate fi restrâns. Ori, art.23 alin.2 şi 4 din Constituţie se statuează expres posibilitatea arestării unei persoane în cazurile şi cu procedura prevăzută de legea procesul penală.
Încheierea astfel pronunţată a fost atacată cu recurs de D.I.I.C.O.T. – Serviciul teritorial Iaşi care a susţinut că instanţa avea obligaţia să soluţioneze pe fond propunerea de arestare formulată deoarece Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii cu privire la excepţiile invocate.
Curtea de Apel Iaşi, prin încheierea nr.80 din 3 aprilie 2006, a admis recursul declarat de procuror, a casat în parte încheierea din 24.02.2006, în sensul că a înlăturat dispoziţia privind suspendarea judecării propunerii de arestare preventivă.
A trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Iaşi pentru a se pronunţa cu privire la arestarea preventivă a inculpaţilor.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii.
Instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:
Arestarea preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale este reglementată prin dispoziţiile art.149 ind.1 Cod procedură penală. Procedura în această materie este una specială datorită faptului că termenele sunt fixate pe ore.
Astfel, în alin.3 al acestui articol se prevede că dosarul se prezintă preşedintelui sau judecătorului delegat care fixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii la arestare preventivă, până la expirarea celor 24 de ore de reţinere.
Aceste dispoziţii au în vedere soluţionarea cu celeritate a propunerilor de arestare preventivă pentru a se da posibilitatea instanţei de a interveni eficient atunci când este sesizată cu săvârşirea unor presupuse fapte penale de o gravitate deosebită. Tocmai de aceea legiuitorul nu a prevăzut o chestiune incidentă care ar putea apărea în desfăşurarea acestei proceduri de judecare.
Prin articolul 303 alin.6 Cod procedură penală se prevede că judecata se suspendă prin încheiere motivată şi în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate. Această reglementare a fost avută în vedere de legiuitor numai în faza de judecată a procesului penal, nu şi în faza de urmărire penală.
(Încheierea penală nr. 80/03.04.2006)