Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa decât în cazurile si potrivit cailor prevazute de lege, acestea fiind expres prevazute de lege si tin de reprimarea infractiunilor (ceea ce s-a dovedit a nu se regasi în cauza, unde reprimarea nu a fost îndreptata împotriva unui autor al unei infractiuni).
Sectia civila
Sentinta civila nr. 1437 din 14.10.2008
definitiva prin decizia nr. 226/A/09.04.2009 a Curtii de Apel Bucuresti
Prin cererea introdusa la aceasta instanta în data de 20.05.2008 si înregistrata sub nr.1097/116/2008 (numar în format vechi 1454/C/2008), reclamantul X a chemat în judecata pe pârâtul Statul Român – prin Ministerul Economiei si Finantelor, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligat pârâtul la plata sumei de 150.000 lei cu titlu de despagubiri morale si 3.000 lei daune materiale, reprezentând prejudiciul ce i-a fost cauzat ca urmare a arestarii sale pe nedrept.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca a fost cercetat pentru savârsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de dispozitiile art.192, 197 si 201 Cod penal în dosarul nr.1305/P/2006 aflat la Parchetul de pe lânga Judecatoria Y, fiind arestat preventiv în cauza în perioada 25.11.2006 – 08.01.2007.
Prin ordonanta din 22.02.2008 data de prim-procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Y s-a dispus scoaterea sa de sub urmarire penala, constatându-se, în urma probelor administrate la dosar, faptul ca infractiunile pentru care a fost cercetat nu au fost savârsite de el.
Ca urmare a arestarii sale fara drept i-au fost aduse grave atingeri demnitatii, onoarei si creditului moral de care se bucura în comunitate. Pe toata aceasta perioada sotia si copilul lor minor au fost lipsiti de sprijin materiale, el fiind în acel moment singurul întretinator al familiei.
În vederea aprecieri prejudiciului suferit solicita sa se aiba în vedere totalitatea consecintelor negative pe care le-a suferit si anume: suferinta psihica, conditiile de detentie, hartuirea constanta a organelor de ancheta, oprobriul familiei si al prietenilor, aprecierea negativa a comunitatii în care înca poarta „eticheta” de violator, urmând sa aprecieze tot ceea ce a pierdut pe plan fizic, psihic, social, profesional si familial din ceea ce ar însemna o viata normala, linistita si fericita pentru sine în momentul respectiv, dar si în viitor, în societate.
În dovedirea actiunii, reclamantul X a solicitat proba cu acte si martori.
Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei si Finantelor si acesta din urma prin DGFP Calarasi (în baza mandatului acordat prin adresa nr.68008/29.05.2008 a Ministerului Economiei si Finantelor) a formulat întâmpinare în cauza, solicitând respingerea actiunii reclamantului si a solicitat atasarea dosarului penal la care reclamantul face referire în actiunea sa pentru a se analiza îndeplinirea conditiilor art.504 Cpp.
Tribunalul, a dispus atasarea la prezentul dosar a dosarului penal nr.1305/P/2006 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Y.
Reclamantul a depus la dosar chitanta nr.5/07.03.2008 emisa de Cabinetul de Avocatura A Bucuresti din care rezulta ca reclamantul a platit suma de 3000 lei cu titlu de „onorariu avocat dosar urmarire penala 1305/P/2006”.
Au fost audiati martorii reclamantului B si C, martori care au declarat ca atât în perioada în care reclamantul X a fost arestat, cât si dupa eliberarea sa din penitenciar, oamenii din comuna în care acesta traia au vorbit urât despre acesta, numindu-l „violator”, chiar daca s-a auzit ca nu fusese gasit vinovat pentru savârsirea infractiunii de viol. De asemenea, martorii au aratat ca au constatat ca reclamantul a iesit speriat din arest si ca evita relatiile cu oamenii din comunitate, iar comportamentul oamenilor din comuna s-a schimbat fata de familia reclamantului, ca acestia nu mai sunt respectati, spunându-se ca reclamantul este un om periculos.
Martorii au mai aratat ca înainte de a fi arestat reclamantul se ocupa cu repararea sobelor, însa dupa ce a fost eliberat nu a mai fost angajat de persoanele din comuna, fiind considerat un om periculos.
Tribunalul, analizând actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin rezolutia din 25.11.2006 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Y a început urmarirea penala împotriva numitului X pentru savârsirea infractiunii de „viol” prev. de art.197 al 1 Cp, cu aplicarea art.37 lit.c Cp si „perversiuni sexuale” prev. de art.201 al.4 Cp.
Acesta a fost retinut 24 ore în baza ordonantei de retinere din data de 25.11.2006, ulterior fiind arestat preventiv de la 26.11.2006 pâna la 08.01.2007 (inclusiv perioada de prelungire a arestarii).
Prin ordonanta din 22.02.2008 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Y s-a dispus, în baza art.11 pct.1 lit.b si art.10 lit.c Cpp, scoaterea de sub urmarire penala a numitului X – pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art.197 Cp si art.192 al.2 Cp, întrucât faptele nu au fost savârsite de acesta.
Fata de aceste aspecte, tribunalul constata ca reclamantul X are legitimitate procesuala în baza art.504 Cpp si art.52 al.3 din Constitutia României, de a solicita repararea integrala de catre stat a prejudiciului suferit de acesta ca urmare a privarii sale de libertate în mod nelegal în perioada 25.11.2006 – 08.01.2007.
În ceea ce priveste cuantumul despagubirilor, tribunalul constata ca reclamantul a solicitat sa i se acorde despagubiri pentru daune materiale în valoare de 3000 lei si pentru daune morale în valoare de 150.000 lei.
Pentru daunele materiale constând în onorariu de avocat angajat de reclamant în timpul urmaririi penale, tribunalul urmeaza a constata ca, chitanta nr.5/2008 depusa la dosar pentru a dovedi asistenta de un aparator ales, este din data de 07.03.2008, dupa ce se emisese ordonanta de scoatere de sub urmarire penala a reclamantului X.
În aceste conditii, tribunalul urmeaza a respinge cererea reclamantului X de acordare a unor daune materiale.
În ceea ce priveste daunele morale, tribunalul retine ca din declaratiile martorilor audiati în cauza a rezultat ca masura arestarii reclamantului a afectat demnitatea, onoarea si prestigiul acestuia în comunitatea în care traieste si viata sa familiala (reclamantul având un copil minor de care a fost despartit prin masura nelegala dispusa asupra lui, iar copilul a fost lipsit de sprijinul material si moral al tatalui sau).
De asemenea, instanta retine ca reclamantului i-a fost încalcat unul dintre cele mai importante atribute ale personalitatii umane, dreptul la libertate, privit ca drept inalienabil al fiintei umane si ca valoare primordiala într-o societate democratica.
În acest sens, art.23 al.1 din Constitutia României statueaza ca libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile, iar potrivit art.5 din Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa decât în cazurile si potrivit cailor prevazute de lege, acestea fiind expres prevazute de lege si tin de reprimarea infractiunilor (ceea ce s-a dovedit a nu se regasi în cauza, unde reprimarea nu a fost îndreptata împotriva unui autor al unei infractiuni).
În speta, dispozitia constitutionala si reglementarea internationala enuntate anterior au fost grav încalcate prin aceea ca masura arestarii s-a luat împotriva reclamantului pentru o infractiune pe care nu a savârsit-o.
Privarea de libertate a reclamantului X în conditiile în care acesta nu a savârsit infractiunea pentru care a fost arestat, au fost de natura sa provoace, asa cum au aratat si martorii audiati, o trauma psihica reclamantului si sa afecteze negativ viata reclamantului si persoanelor apropiate lui.
Fata de toate aceste considerente si de dispozitiile art.504-506 Cpp, art.52 al.3 din Constitutie si art.5 al.5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (care reglementeaza dreptul la reparatie al persoanei victima a unei arestari contrar dispozitiilor legale), tribunalul urmeaza a admite în parte actiunea reclamantului X împotriva pârâtului Statul Român si a obliga pârâtul la plata unor daune morale în cuantum de 30.000 lei catre reclamant.
