Tribunalul COVASNA Sentinţă civilă nr. 2829 din data de 05.12.2013
R O M A N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SENTINȚA CIVILĂ NR.2829
Ședința publică din 5 decembrie 2013
PREȘEDINTE : …………..
GREFIER : ………………
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în administrativ formulată de reclamanta S.C. ……….. “; S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, având ca obiect anularea Deciziei nr. 12/2013.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care :
Dezbaterile în fond asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din 21 noiembrie 2013, când instanța a reținut cauza pentru soluționare.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. dos. 774/119/2013 contestatoarea SC ……… SRL a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice și Activitatea de Inspecție Fiscală a Județului Covasna să dispună în sensul celor ce urmează:
• anularea în totalitate a deciziei nr. 12/30.01.2013 emisă de intimată;
• anularea în tot a deciziei de impunere nr. F-CV 567/21.11.2012 și a raportului de inspecție fiscală nr. F-CV 359/21.11.2012;
• să se dispună exonerarea contestatorului de plata TVA suplimentar în sumă de 28.965 lei și a accesoriilor în sumă de 243 lei
• să se dispună anularea măsurii de diminuare a pierderilor înregistrate cu suma de 120.689 lei cu scăderea aferentă a bazelor de impunere
• să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei totale contestate și executate și a dobânzilor legale aferente .
În motivarea acțiunii se arată în esență că actele administrative sunt nule în lipsa notei de fundamentare, avizată de șeful de serviciu și aprobată de conducătorul activității de inspecție fiscală. Estimarea bazei de impunere se face doar în anumite situații limitativ enumerate în pct 65.1 din Normele de aplicare a C.proc.fiscală or contestatoarea nu se afla în niciuna din cele 4 situații.
Se arată în continuare că în mod nelegal a procedat intimata atunci când a comparat rezultatele financiare ale societății pe anul 2010 cu cele pe anul 2012, an în care societatea a început o activitate total nouă, de producție.
Au fost aplicate greșit și disp. art. 1 pct. 3 din Ordin, normă care obligă organul de control să estimeze atât cheltuielile cât și veniturile însă în speță nu au fost estimate decât veniturile nu și cheltuielile.
Nu a fost motivată selectarea metodei de stabilire a bazei de impunere, fiind aleasă în mod arbitrar metoda sursei și cheltuielii fondurilor. Cheltuielile cu amortizările în perioada verificată reprezintă peste 86.000 lei adică aproximativ 86% din pierderea fiscală iar ele nu au fost luate în considerare de organul de control.
În drept se invocă disp. Codului fiscal și disp. Legii contenciosului administrativ.
În apărare pârâta a depus la dosar la data de 21.03.2013 întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată că în fapt, la societatea contestatoare au fost găsite mai multe neregularități în evidența contabilă nefiind condusă corect contabilitatea de gestiune și calculația costurilor la produsele la care se identifică un proces tehnologic. Fiind găsite neregularități organul de control a solicitat date și înscrisuri de la societate însă acestea nu au fost comunicate astfel că s-a procedat la estimarea bazei de impunere fiind aleasă metoda sursei și cheltuirii fondurilor, aceasta având la bază faptul că orice cheltuială care excede valorii declarate a veniturilor reprezintă impozabil nedeclarat.
Actele administrative condiție respectiv Nota de fundamentare a existat însă ea nu trebuia anexată la Raportul de inspecție fiscală fiind vorba de o procedură internă ce nu afectează valabilitatea actelor administrative fiscale.
De asemenea au fost găsite neconcordanțe și la livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național în concordanță cu evidența contabilă.
În drept se invocă disp. art. 223 Cpc.
În dovedirea acțiunii contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri și efectuarea unei expertize contabile, probe încuviințate de instanță și administrate în cauză, sens în care au fost depuse la dosar înscrisuri ( fila 9-76) și a fost depus raportul de expertiză contabilă întocmit de expert …………. – filele 142-151 dosar, însoțit de răspunsul la obiecțiuni – filele 164-166 dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilită de inspecția fiscală nr.F-CV 567/ 21.11.2012, emisă de DGFP Covasna, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei totale de 29.208 lei, reprezentând TVA și dobânzi aferente (filele 17-19 dosar).
La baza deciziei de impunere se află raportul de inspecție fiscală nr. R-CV 359/ 21.11.2012 (fila 21 dosar), în care s-a menționat că societatea nu a condus corect contabilitatea de gestiune și calculația costurilor la produsele la care se identifică un proces tehnologic. S-a mai consemnat că pentru conducerea contabilității analitice a bunurilor, societatea folosește metoda global valorică, metodă ce se folosește pentru evidența mărfurilor și ambalajelor aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul.
Organul de control a identificat, la solicitarea contestatoarei, faptul că toate produsele achiziționate pentru bucătărie sunt înregistrate ca marfă, deși la aceste produse se identifică un proces tehnologic. Veniturile au fost înregistrate în baza bonurilor fiscale emise de casa de marcat, însă au fost identificate facturi emise către persoane juridice fără a fi înscris “conform bon fiscal, număr și dată”;, facturi neînregistrate în evidența contabilă.
S-a reținut de asemenea că nu au fost puse la dispoziția organului de control date cu privire la evenimentele organizate, contracte încheiate cu beneficiarii acestora din care să rezulte cu exactitate organizarea lor și veniturile realizate. Nu au fost prezentate nici documente contabile pentru veniturile înregistrate de societate cu ocazia zilelor orașului Sfântu-Gheorghe deși din factura nr. 072/23.04.2012 a rezultat faptul că a fost închiriat spațiu cu această ocazie.
Având în vedere faptul că nu au fost puse la dispoziție documente justificative s-a procedat la estimarea veniturilor impozabile realizate de reclamantă, metoda aleasă fiind metoda sursei și cheltuirii fondurilor, metodă ce se bazează pe faptul că orice cheltuială care excede valorii declarate a veniturilor reprezintă venit impozabil nedeclarat.
Pe baza acestei metode s-a stabilit un venit impozabil de 120.689 lei la care s-a colectat un TVA în sumă de 28.965 lei , accesoriile calculate fiind în cuantum de 243 lei.
Împotriva deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală societatea reclamantă a formulat în termenul legal contestație (f.14), această cale administrativă de atac fiind respinsă prin decizia nr. 12/30.01.2013 (f. 10), sens în care contestatoarea a promovat prezenta acțiune în conformitate cu art. 218 alin.2 din OG. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
În soluționarea acțiunii tribunalul va avea în vedere motivele de nelegalitate a actelor administrative atacate invocate de către contestatoare atât prin contestația formulată cât și prin acțiunea introductivă de instanță.
Astfel, primul motiv de nelegalitate invocat de societatea contestatoare vizează lipsa notei de fundamentare, avizată de șeful de serviciu și aprobată de conducătorul activității de inspecție fiscală . Cu privire la aceasta instanța reține că la dosar a fost depus la fila 87 Avizul de inspecție fiscală avizat de conducătorul activității de inspecție fiscală, de asemenea Raportul de inspecție fiscală este aprobat de acesta și avizat de șeful de serviciu, sens în care acest motiv de nelegalitate nu va fi reținut.
În ceea ce privește faptul că societatea nu s-a aflat în niciuna din situațiile limitativ enumerate în pct. 65.1 din Normele de aplicare a C.proc.fiscală instanța reține că potrivit art. 67 C.proc.fisc. “Stabilirea prin estimare a bazei de impunere se efectuează în situații cum ar fi: b) în situațiile în care organele de inspecție fiscală constată că evidențele contabile sau fiscale ori declarațiile fiscale sau documentele și informațiile prezentate în cursul inspecției fiscale sunt incorecte, incomplete, precum și în situația în care acestea nu există sau nu sunt puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală”;.
În speță, se constată că nu au fost prezentate organelor de control notele de plată pentru mesele servite la restaurantul societății, nici contractele încheiate cu persoane juridice pentru diverse evenimente organizate sau documente justificative pentru veniturile înregistrate de societate cu ocazia zilelor orașului Sfântu-Gheorghe, deși din factura nr. 072/23.04.2012 a rezultat faptul că a fost închiriat spațiu cu această ocazie. Toate acestea nu au fost prezentate de către reclamantă organelor de control și nici nu a fost probată existența lor. Prin urmare în mod corect s-a procedat la estimarea veniturilor impozabile realizate de reclamantă.
Se impune precizarea că situațiile prevăzute la pct. 65.1 din Normele metodologice sunt enunțate cu titlu exemplificativ și nu limitativ, așa cum rezultă din interpretarea literală a textului (“cum ar fi”;).
Estimarea veniturilor impozabile realizate de reclamantă a fost făcută în baza metodei sursei și cheltuirii fondurilor, metodă ce se bazează pe faptul că orice cheltuială care excede valorii declarate a veniturilor reprezintă venit impozabil nedeclarat. Elementele care au stat la baza selectării acestei metode au fost prezentate detaliat în Raportul de inspecție fiscală, instanța neidentificând nici un motiv pentru care organele de control ar fi trebuit să aleagă o altă metodă de estimare, de altfel nici reclamanta neindicând o altă metodă ce ar fi trebuit aleasă.
Însă, se constată că, potrivit Raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de către expert ……… , în estimarea bazei de impunere prin metoda sursei și cheltuirii fondurilor trebuie determinat fluxul de numerar respectiv plățile efectuate și încasările realizate în conformitate cu pct. 1.1 din anexa la Ordinul 3389/2011 privind stabilirea prin estimare a bazei de impunere.
Or, problema care se pune în speță este modul de calcul al acestui flux de numerar, respectiv dacă cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe se scad sau nu din totalul cheltuielilor efectuate.
În acest sens instanța reține că fluxul de numerar se compune din încasări reale și plăți reale, conform definiției date de expertul numit în cauză. Or, cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe nu se încadrează în categoria plăților efectuate în activitatea curentă. Prin urmare, după ce se stabilesc cheltuielile plătite, acestea se ajustează cu cheltuielile cu amortizarea care se scad din totalul cheltuielilor efectuate, așa cum rezultă din algoritmul prezentat de expert la fila 6 din Raport.
Acest mod de calcul, cu toate că este în mod evident în favoarea societății, exprimă de altfel realitatea faptică. Astfel, dacă nu ar fi fost necesară estimarea veniturilor impozabile și acestea ar fi putut fi determinate pe baza documentelor justificative, cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe ar fi fost în mod clar scăzute din totalul veniturilor realizate. Este just prin urmare să procedăm în același fel și atunci când estimăm baza impozabilă și să se procedeze la scăderea acestor cheltuieli cu amortizarea din totalul cheltuielilor și implicit din venitul impozabil nedeclarat.
În concluzie, aplicând algoritmul prezentat de expert din totalul cheltuielilor în cuantum de 684.266,06 lei vor fi scăzute cheltuielile cu amortizarea în cuantum de 85.698,80 lei rezultând un total al cheltuielilor de 598.567,26 lei. Din totalul cheltuielilor se vor scădea veniturile totale încasate de 559.051,88 lei rezultând venit suplimentar nedeclarat de 39.515,38 lei. În urma ajustării cu cheltuieli nedeductibile venitul suplimentar rezultat este de 34.990 la care se va aplica TVA în cuantum de 8.398 lei și accesorii aferente de 71 lei.
Pierderea în cuantum de 125.214, 18 lei va fi diminuată cu suma de 34.990 lei și în consecință pierderea rezultată va fi de 90.224 lei.
Întrucât sumele analizate nu au fost achitate de către reclamantă , așa cum s-a precizat și în concluziile scrise cererea de restituire a acestor sume va fi respinsă.
Pentru aceste motive, instanța va admite în parte acțiunea, sens în care văzând art. 218 alin.2 Cod procedura fiscala raportat la art. 18 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ se va dispune anularea în parte a deciziei nr. F-CV 567/21.11.2012 și Raportului de inspecție fiscală nr. F-CV 359/21.11.2012 precum și deciziei de soluționare a contestației nr. 12/30.01.2013 – emise de pârâtă, urmând a fi înlăturată obligația de plată a sumei de 20.567 lei cu titlu de TVA suplimentar și obligația de plată a majorărilor de întârziere în cuantum de 172 lei aferente acestei sume stabilite în sarcina reclamantului .
În conformitate cu preved. art.453 instanța va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă constând din taxă de timbru și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC ……….. SRL cu sediul în Sfântu-Gheorghe, …….. jud. Covasna în contradictoriu cu intimata Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna cu sediul în Sfântu-Gheorghe str. Jozsef Bem și Activitatea de Inspecție Fiscală a Județului Covasna.
Anulează în parte Decizia de impunere nr. F-CV 567/21.11.2012 și Raportul de inspecție fiscală nr. F-CV 359/21.11.2012 precum și decizia de soluționare a contestației nr. 12/30.01.2013 – emise de pârâtă – în sensul celor de mai jos:
Înlătură obligația de plată a sumei de 20.567 lei cu titlu de TVA suplimentar și obligația de plată a majorărilor de întârziere în cuantum de 172 lei aferente acestei sume stabilite în sarcina reclamantului;
Menține obligația de plată a sumei de 8.398 lei cu titlu de TVA suplimentar și obligația de plată a majorărilor de întârziere în cuantum de 71 lei aferente acestei sume stabilite în sarcina reclamantului.
Stabilește baza de impunere suplimentară la suma de 34.990 lei
Respinge restul pretențiilor formulate ca neîntemeiate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.139,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi – 5.12.2013 .
