Divort. Instanta competenta din punct de vedere teritorial.
Declinare.
Prin cererea înregistrata pe rolul instantei reclamanta G.S. a chemat în judecata pe pârâtul G.C., solicitând desfacerea casatoriei încheiata la 27.07.1992, încredintarea spre crestere si educare a minorului nascut la 7.03.1994 si obligarea pârâtului la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorului.
În motivarea cererii, legal timbrata cu 366.000 lei taxa de timbru si 3000 lei timbru judiciar, reclamanta a aratat ca s-a casatorit cu pârâtul la 27.07.1992, din casatorie rezultând minorul C., nascut la 7.03.1994. Neîntelegerile dintre parti se datoreaza lipsei de comunicare dintre acestea si nepotrivirii de caracter. Din 2000, pârâtul a parasit domiciliul comun, fiind implicat într-o relatie extraconjugala. Toate acestea au condus la destramarea relatiilor dintre parti facând imposibila cotinuarea casatoriei. În drept s-au invocat dispozitiile art. 37, 40, 42 codul familiei si s-au depus la dosar: certificatul de casatorie, în original si certificatul de nastere al minorului C., în copie.
La termenul din 11.04.2005, partile s-au prezentat personal în instanta si au învederat ca niciuna dintre acestea nu mai locuieste în domiciliul comun, imobilul ce a constituit domiciliul comun, situat în Bucuresti, B-dul Tmisoara, sector 6, fiind înstrainat. Reclamanta nu mai locuieste în acest imobil ci în raza Sectorului 2.
Analizând cererea prin prisma exceptiei de necompetenta teritoriala, invocata din oficiu la termenul din 11.04.2005, instanta a apreciat ca aceasta exceptie este întemeiata. În materia divortului, normele de competenta teritoriala au caracter absolut, potrivit art.607 Cod proc.civila, cererea de divort fiind de competenta judecatoriei în circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor. Daca sotii nu au avut domiciliul comun s-au daca niciunul din soti nu mai locuieste în circumscriptia judecatoriei în care se afla cel din urma domiciliu comun, judecatoria competenta este aceea în circumscriptia careia îsi are domiciliul pârâtul. În speta, partile au avut ultimul domiciliu comun în Bucuresti, B-dul Timisoara, sector 6, însa în prezent nici una dintre pari nu mai domiciliaza la aceasta adresa, reclamanta având domicilul în sectorul 2, iar pârâtul are domicilul în sectorul 4. Având în vedere aceste considerente, vazând si disp.art.158 Cod proc.civila, instanta a admis exceptia si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sector 4 Bucuresti, în a carei raza teritoriala îsi are domiciliul pârâtul.
