Având în vedere condiţiile concrete de săvârşire a faptelor, contribuţia inculpaţilor la comiterea acestora, poziţia iniţială a făptuitorilor în cursul urmăririi penale, cât şi persoana acestora, prejudiciul modic cauzat prin infracţiune şi împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea apelată este netemeinică în latura penală în partea privind cuantumul pedepselor aplicate, scopul de prevenţie specială realizându-se şi prin aplicarea unor pedepse în cuantum redus.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., dec. nr. 82/A/2008, nepublicată)
Prin sentinţa penală nr. 774 din 30 mai 2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa au fost condamnaţi inculpaţii:
1. C. S. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. „b” şi „c”, alin. 21 lit. „a” Cod penal cu aplic. art. 75 lit. „c” şi art. 37 lit. „b” Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a, b” Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a, b” Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a, b” Cod penal.
2. B. G. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.”b” şi „c”, alin. 21 lit. „a” Cod penal cu aplic. art. 75 lit. „c” şi art. 37 lit. „a” Cod penal.
În baza art. 39 alin. 2 raportat la art. 34 alin. 1 lit. „b” Cod penal s-a contopit restul de 228 zile închisoare rămas neexecutat din sentinţa penală nr. 820/2005 a Judecătoriei Bistriţa cu pedeapsa din prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare.
3. M. A. senior la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. „b” şi „c”, alin. 21 lit. „a” Cod penal cu aplic. art. 75 lit. „c” Cod penal.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor C. S., B. G. şi M. A. senior şi în baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedepsele aplicate acestora perioada reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 04.06.2007 la zi.
4. M. A. junior la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. „b” şi „c”, alin. 21 lit. „a” Cod penal cu aplic. art. 99 şi urm. Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal şi art. 76 alin. 1 lit. „c” Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a, b” Cod penal cu începere de la data majoratului (15.08.2010).
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 110 Cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani.
Totodată, s-au pus în vedere inculpatului M.A. junior prevederile art. 83 alin. 1 Cod penal, conform cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat va săvârşi o nouă infracţiune, pentru care se va pronunţa o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa va dispune revocarea suspendării condiţionate şi executarea în întregime a pedepsei, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
În baza art. 118 alin. 1 lit. „e” Cod penal s-a confiscat de la inculpaţi suma de 47 lei dobândită în urma săvârşirii infracţiunii şi nerestituită părţii vătămate.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală au fost obligaţi în solidar inculpaţii, inculpatul M. A. junior în solidar şi cu partea responsabilă civilmente M. A. la plata sumei de 456 lei, despăgubiri civile către partea civilă, Spitalul Judeţean Bistriţa-Năsăud.
S-a luat act de faptul că partea vătămată P. G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală fiecare inculpat a fost obligat la plata către stat a câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 600 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii C. S., B.G. şi M. A. senior.
Apelurile declarate în cauză sunt fondate, sub aspectul motivului subsidiar invocat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate prin petitul principal şi examinând cauza potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală sub toate aspectele de fapt şi de drept, tribunalul constată că prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt, reţinând în mod just vinovăţia făptuitorilor în comiterea infracţiunii dedusă judecăţii.
Probaţiunea administrată relevă că inculpaţii au acţionat cu intenţie directă în agresarea şi deposedarea părţii vătămate de bunurile personale şi banii acesteia, depoziţiile ulterioare date de inculpaţi fiind făcute cu intenţia vădită de a se sustrage răspunderii penale.
Deşi apelanţii au susţinut că declaraţiile de recunoaştere date în cursul urmăririi penale au fost luate sub presiunea ameninţărilor proferate la adresa lor de lucrătorii de poliţie este de observat că aceştia şi-au menţinut declaraţiile şi cu ocazia audierii lor – în prezenţa apărătorului – de către procuror, prilej cu care aceştia – fără a simţi presiunea prezenţei poliţiştilor – au relatat cu lux de amănunte condiţiile în care au lovit-o pe partea vătămată, contribuţia fiecăruia dintre inculpaţi la agresarea acesteia, precum şi împrejurările în care şi-au însuşit banii şi bunurile celui agresat.
În aceste depoziţii, atât coinculpaţii C. S. şi B.G., cât şi inculpatul M. A. senior, au recunoscut că fiecare dintre ei, a aplicat părţii vătămate lovituri cu un lanţ, un par şi respectiv cu palmele, pumnii şi picioarele, după care inculpatul minor M. A. junior, i-a sustras acesteia bunurile.
Aşa fiind, aserţiunile apărării referitoare la schimbarea încadrării juridice dată faptei deduse judecăţii sunt neîntemeiate şi în consecinţă nu vor fi primite de instanţa de control judiciar.
În fine, sub acest prim aspect este de reţinut că în raport de declaraţiile date procurorului de către inculpatul M. A. senior, instanţa de apel constată că acesta a contribuit în mod direct şi nemijlocit la lovirea părţii vătămate, astfel încât solicitarea sa de a fi achitat, cu motivarea că nu a participat la comiterea faptei este neîntemeiată.
De altfel, este de observat că prin declaraţiile de apel iniţiale, cei trei inculpaţi nu au invocat împrejurări ce ar putea sugera poziţia lor ulterioară, solicitând doar reducerea pedepselor aplicate.
Pe de altă parte însă, având în vedere condiţiile concrete de săvârşire a faptelor, contribuţia inculpaţilor la comiterea acestora, poziţia iniţială a făptuitorilor în cursul urmăririi penale, cât şi persoana acestora, prejudiciul modic cauzat prin infracţiune şi împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea apelată este netemeinică în latura penală în partea privind cuantumul pedepselor aplicate, scopul de prevenţie specială realizându-se şi prin aplicarea unor pedepse în cuantum redus.
Totodată, este de menţionat faptul că pedepsele aplicate inculpaţilor în primă instanţă apar excesive şi în raport de practica instanţelor de pe raza acestui tribunal.
În consecinţă, apreciindu-se că reeducarea inculpaţilor este posibilă şi în condiţiile în care pedepsele aplicate acestora ar fi diminuate, în baza art. 379 pct. 2 lit. „a” Cod procedură penală, se vor admite apelurile declarate de inculpaţii C. S., B.G. şi M. A. senior împotriva sentinţei penale nr. 774/30.05.2008, pronunţată de Judecătoria Bistriţa, iar în baza dispoziţiilor art. 373 Cod procedură penală se vor extinde efectele apelurilor şi asupra inculpatului minor neapelant M. A. junior, hotărârea atacată va fi desfiinţată, în parte, în latura penală şi rejudecând în aceste limite, vor fi condamnaţi inculpaţii C. S. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. „b” şi „c” şi alin. 21 lit. „a” Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. „c”, art. 37 lit.”b”, art. 74 lit. „c” şi art. 76 lit. „b” Cod penal şi B.G. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.”b” şi „c” şi alin. 21 lit. „a” Cod penal cu aplic. art. 75 lit. „c”, art. 37 lit. „a”, art. 74 lit. „c” şi art. 76 lit. „b” Cod penal la pedeapsa de câte 5 ani închisoare.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.G., în baza dispoziţiilor art. 39 alin. 2 Cod penal raportat la art. 34 lit. „b” Cod penal, se va contopi pedeapsa aplicată, de 5 ani închisoare, cu restul de 228 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată celui în cauză prin sentinţa penală nr. 820/17.05.2005 a Judecătoriei Bistriţa, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Inculpatul M. A. senior va fi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. „b” şi „c” şi alin. 21 lit. „a” Cod penal cu aplic. art. 75 lit. „c” Cod penal, art. 74 lit. „c” şi art. 76 lit. „b” Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare, iar inculpatul M. A. junior va fi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. „b” şi „c” şi alin. 21 lit. „a” Cod penal, cu aplic art. 99 şi urm. Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. „c” şi alin.2 şi art. 76 lit. „c” Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Pentru a aplica aceste pedepse instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit.”c” Cod penal constând în buna conduită ulterior săvârşirii faptei, împrejurare relevată şi de poziţia adoptată în final de către inculpaţi, de solicitare a reducerii pedepselor aplicate, fapt ce presupune o recunoaştere implicită a săvârşirii acesteia.
Ca urmare, în cauză se va face şi aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit.”b” Cod penal, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii majori şi respectiv a dispoziţiilor art. 76 lit.”c” Cod penal cu privire la inculpatul minor M. A., cu consecinţa firească a reducerii pedepselor sub minimul legal.
Celelalte dispoziţii referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei inculpatului minor vor fi menţinute, stabilindu-se potrivit art. 110 Cod penal un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 383 Cod procedură penală raportat la art. 350 Cod procedură penală, se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor majori C. S., B. G. şi M. A., durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 4.06.2007, la zi pentru fiecare dintre ei, menţinând măsura arestării.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate vor fi menţinute, întrucât nu au fost decelate şi alte motive de reformare a hotărârii atacate.
