Decizia nr.806/05.12.2006
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, reclamanta R.T.F. Călători Iaşi a chemat în judecată pe pârâtul B.Gh., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 174,95 lei reprezentând daune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că pârâtul, mecanic de locomotivă la S.E.C.L. Bacău, aparţinând Depoului Iaşi, i-a produs un prejudiciu în sumă de 174,95 lei reprezentând contravaloarea surplusului de combustibil constatat la citirea Instalaţiei de Înregistrare Combustibil la locomotiva DA 1136 deservită de pârât.
Pârâtul a preluat locomotiva la ora 1530 bună de serviciu, iar în timpul serviciului locomotiva a funcţionat normal.
Pârâtul nu a făcut observaţii, în carnetul de bord al locomotivei, cu privire la starea tehnică necorespunzătoare a locomotivei, nu a constatat o scădere a combustibilului şi nici nu a întocmit raport de eveniment în care să semnaleze anomalii în funcţionarea locomotivei, pierderi de motorină din instalaţie care pot duce la supraconsum de combustibil.
A susţinut reclamanta că pârâtul se face vinovat de faptul că nu a exploatat în mod economic locomotiva DA 1136 în data de 24.04.2005, ceea ce reprezintă şi o abatere disciplinară conform Statutului Disciplinar al Personalului din Transporturi, producând un prejudiciu evaluat la 174,95 lei, contravaloarea a 60 kg motorină.
Reclamanta a depus copii de pe înscrisuri.
Pârâtul nu a depus întâmpinare şi nu s-a înfăţişat la judecată.
Prin sentinţa civilă nr.546 din 10.05.2006, Tribunalul Bacău a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, cauza fiind înregistrată la această instanţă.
Prin sentinţa civilă nr.1694 din 5.07.2006, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea formulată de reclamanta R.T.F.Călători Iaşi în contradictoriu cu pârâtul B. Gh.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iaşi a reţinut următoarele:
Pârâtul B.Gh. este salariatul reclamantei Regionala de Transport Feroviar de Călători Iaşi, pe postul de mecanic.
Aşa cum rezultă din analiza dispoziţiilor art.270 alin.1 Codul muncii, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: calitatea de salariat la angajatul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită şi personală a salariatului, săvârşită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; vinovăţia salariatului.
De asemenea, potrivit art.287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.
S-a apreciat de către instanţă că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiţii.
Astfel, întinderea prejudiciului, care trebuie să fie real şi cert, se stabileşte pe baza unor date economice concrete.
Nici elementul vinovăţiei, care constă în atitudinea psihică a persoanei fizice faţă de fapta sa şi consecinţele ei păgubitoare, nu a fost predat în speţă de către reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.N.T.F.C. „C.F.R.” Călători – Regionala de Transport Feroviar de Călători Iaşi.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art.304 Cod procedură civilă, se reţine că este nejustificat supraconsumul de motorină, în cantitate de 60 kg, la locomotiva deservită de intimat. Acesta avea obligaţia să conducă în mod economic locomotiva, fără a depăşi consumul normat de combustibil şi să sesizeze conducerii unităţii, prin raport de eveniment şi consemnată în carnetul de bord al locomotivei, orice defecţiune în starea tehnică a locomotivei.
Intimatul nu şi-a respectat aceste obligaţii şi nu a justificat tehnic supraconsumul de motorină, fiind de acord cu reţinerea sumelor necesare pentru achitarea daunei cauzate patrimoniului recurentei, în valoare de 174,95 lei.
Recurenta a depus copia angajamentului de plată nr.71/195/2006 şi copia unei declaraţii.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând cererea de recurs, Curtea a constatat că recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Din raportul de cercetare nr.7.1./433/4.07.2000 întocmit de Depoul Iaşi ca urmare a analizei consumului de combustibil din data de 24 aprilie 2005, rezultă că locomotiva D.A. 1136, din parcul Depoului Iaşi, a avut un supraconsum de 60 kg combustibil. Locomotiva a prestat serviciu pe secţia Bacău – Bicaz – Bacău, iar supraconsumul provine din diferenţa între consumul M.D. şi diferenţa de nivel din în R.P.
S-a concluzionat că supraconsumul nu este justificat, iar intimatul nu a înaintat raport de eveniment în care să semnaleze un consum mai mare faţă de alte perioade, alte anomalii în funcţionarea locomotivei sau pierderi de motorină din instalaţie care pot duce la supraconsum de combustibil.
Din nota de relaţii, intimatul a susţinut că diferenţa de 60 kg motorină nu este supraconsum, ci diferenţă de la o linie la alta.
Intimatul a refuzat să suporte contravaloarea celor 60 kg motorină, în sumă de 1.749.580 lei (ROL), nefiind de acord cu angajamentul de plată nr.71/297/2005.
Ulterior, în cursul judecăţii în faţa primei instanţe, intimatul a semnat angajamentul de plată nr.71/195/2006, prin care consimte să i se reţină din veniturile salariale sumele necesare pentru achitarea daunei pe care a cauzat-o patrimoniului unităţii, în valoare de 175 RON.
Rezultă, aşadar, că intimatul a consimţit să recupereze daunele cauzate patrimoniului recurentei, înainte de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.
Semnarea angajamentului de plată echivalează cu o recunoaştere a pretenţiilor recurentei, aşa încât, avându-se în vedere dispoziţiile art.270 alin.1 Codul muncii, precum şi dispoziţiile art.312 alin.2 Cod procedură civilă, s-a admis recursul şi a fost modificată în tot sentinţa, în sensul că s-a admis acţiunea formulată de reclamantă, pârâtul fiind obligat să plătească acesteia suma de 174,95 lei (RON), despăgubiri materiale.
Cererea formulată de reclamant, în condiţiile art.274 Cod procedură civilă, privind plata cheltuielilor de judecată în primă instanţă, a fost respinsă ca neîntemeiată, reclamanta nefăcând dovada efectuării lor.
