Executare silita. Neexecutarea unei obligatii de a face constand in faptul personal al debitorului. Invocarea imposibilitatii executarii acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 3762/19.04.2005 instanta a admis în parte cererea formulată de reclamanta V.E. în contradictoriu cu pârâtul D.P., a obligat pârâtul să plătească în favoarea statului o amendă civilă în cuantum de 200.000 lei pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu decizia civila nr. 11A/8.01.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă in dosar nr. 775/2002, constând în mutarea branşamentului de pe peretele proprietatea reclamantei si a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata unor daune interese ca neîntemeiată.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 6674/22.04.2005, reclamanta V.E. a chemat în judecată pe pârâtul D.P., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acestuia la plata unei amenzi civile în favoarea statului in cuantum de 500.000 lei pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu, respectiv decizia civila nr. 11A/8.01.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV–a Civilă în dosar nr. 775/2002 precum şi obligarea acestuia la plata unor daune interese pentru neîndeplinirea obligaţiei stipulate in titlu executoriu in cuantum de 500.000 lei pe zi de întârziere cu incepere de la data de 20.04.2004 şi până la data executării obligaţiei, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin sentinta civila nr. 11809/14.11.2001 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti in dosar nr. 7688/2001, pârâtul a fost obligat să-i plătească daune in valoare de 37.100.000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţii pentru imobilul proprietatea sa. Totodată, instanta a respins capătul de cerere privind mutarea branşamentului şi a nisei regulatorului de gaze amplasat pe zidul imobilului care îi aparţine.
Impotriva acestei sentinţe a declarat apel, iar prin decizia civila nr. 11A/8.01.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Sectia a IV-a Civilă în dosar nr. 775/2002, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, s-a admis apelul şi s-a decis ca pârâtul să mute branşamentul şi nişa regulatorului de gaze de pe peretele proprietatea reclamantei pe peretele proprietatea sa.
În vederea punerii in executare a titlului obţinut s-a adresat executorului judecătoresc D. N., formându-se dosarul de executare nr. 472/2003.
Obligatia stipulată de tribunal în sarcina pârâtului nu poate fi efectuată de reclamantă pe cheltuiala acesteia, desi a intreprins numeroase demersuri in acest sens,
Reclamanta a mai arătat că amplasarea branşamentului şi a nişei regulatorului de gaze pe peretele imobilului său o împiedică să efectueze remedierile constând in repararea imobilului proprietatea sa, produse tot din culpa pârâtului.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 580/3 alin 1 şi 2 C.pr.civ.
Prin incheierea pronunţată la data de 4.06.2004 in dosar nr. 6674/2004, instanţa a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata unor amenzi cominatorii, cu motivarea că prin specificul ei, acestă operatie nu poate fi efectuată de debitor personal, ea necesitând intervenţia personalului specializat in lucrări cu specific instalaţii gaze şi că reclamanta nu a făcut dovada faptului că s-a adresat instanţei cu o nouă cerere in care să solicite ca instituţia specializată să efectueze operatiile de mutare a instalatiei de gaze pe cheltuiala părătului.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Vasie Elena, care a fost admis prin decizia civila 1127/15.11.2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă în dosar nr. 1587/2004, casându-se incheierea recurată şi trimiţându-se cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
In motivare, s-a arătat că soluţia instanţei de respingere a cererii de obligare a pârâtului la plata unei amenzi civile in favoarea statului nu face obiectul examinării in cadrul recursului, având in vedere caracterul irevocabil prevăzut de dispozitiile art. 580/3 alin 1 C.pr.civ. Cu toate acestea, constatându-se că instanţa de fond a omis să cerceteze capătul al doilea din cererea reclamantei, referitor la obligarea pârâtului la plata unor daune interese pentru faptul că o impiedică să-şi folosească proprietatea si să-şi efectueze reparatiile necesare.
Cererea a fost reînregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1569/25.01.2005.
La termenul din 1.03.2005 reclamanta a precizat că solicită obligarea pârâtului la plata unei sume de 300.000.000 lei cu titlu de daune interese, ulterior reducându-şi pretentiile la suma de 75.000.000 lei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Prin decizia civila nr. 11A/8.01.2003 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a IV-a Civila in dosar nr. 775/2003, care constituie titlu executoriu, paratul a fost obligat sa mute bransamentul si nisa regulator de gaze de pe peretele proprietatea reclamantei pe peretele proprietatea sa.
Dupa incuviintarea executarii silite in dosar nr. 1697/2002 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si trimiterea somatiei prin executor judecatoresc N. D., in dosar nr. 472/2003, conform art. 580^1 C.pr.civ, intrucat obligatia nu poate fi indeplinita prin alta persoana decat debitorul. creditoarea s-a adresat instantei pentru ca debitorul sa fie constrans la indeplinirea ei prin obligarea de a plati o amenda civila in favoarea statului, in cazul admiterii cererii, incheierea avand caracter irevocabil potrivit art. 580^3 alin. 1 C.pr.civ.
De asemenea, reclamanta a solicitat, pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neindeplinirea obligatiei, pronuntarea unei hotarari judecatoresti privind obligarea debitorului la daune interese, conform art. 580^3 alin. 2 rap. la art. 574 C.pr.civ.
Incheierea pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti prin care a fost respinsa cererea reclamantei de aplicare a unor amenzi civile in favoarea statului a fost casata in totalitate, iar nu in parte, de instanta de recurs.
Avand in vedere prevederile art. 315 C.pr.civ, dar si principiile generale dupa care se desfasoara procesul civil, sunt obligatorii dezlegarile date de instanta de recurs problemelor de drept in primul rand prin dispozitivul hotararii si intrucat in urma deciziei tribunalului incheierea atacata, fiind casata, nu mai produce nici un efect, fiind ca si inexistenta, instanta a procedat la rejudecarea intregii cereri formulate de reclamanta creditoare.
Desi a fost obligat sa mute atat bransamentul cat si nisa regulatorului de gaze, debitorul nu si-a indeplinit in decat cea de-a doua obligatie stabilita prin hotararea judecatoreasca, astfel cum a recunoscut la interogatoriu si cum rezulta din declaratiile martorilor reclamantei. Declaratiile martorilor paratului, care au aratat ca pe peretele casei reclamantei nu se mai afla nici o parte a instalatiei de gaze a paratului sunt contrazise chiar de raspunsul paratului la interogatoriu, astfel ca, necoroborandu-se cu restul materialului probator administrat, au fost inlaturate.
In faza executarii silite, nu mai poate fi pusa in discutie imposibilitatea executarii obligatiei stabilite prin titlu executoriu, care ar conduce la modificarea hotararii puse in executare. Motivele invocate nu se pot referi la probleme de fond, care sa repuna in discutie hotararea ce se executa, deoarece partea interesata a avut posibilitatea sa le valorifice in cadrul judecatii, fie prin cereri adresate instantei, fie prin exercitarea cailor de atac prevazute de lege. A admite o alta solutie inseamna a aduce atingere autoritatii de lucru judecat, desi nu exista un text de lege in acest sens.
Pe de alta parte, imprejurarea ca sub imobilul paratului ar fi montata o instalatie de forta care nu permite apropierea de o sursa de gaz, fiind pericol de explozie, nu constituie o imposibilitate absoluta de indeplinire a obligatiei, deoarce in ultima instanta paratul poate sa desfiinteze instalatia de forta pentru a respecta hotararea judecatoreasca pusa in executare.
In al doilea rand, la concluziile pe fond reclamanta a solicitat numai mutarea instalatiei de pe peretele sau, nu neaparat pe peretele paratului, iar executarea silita este guvernata, ca si faza judecatii, de principiul disponibilitatii.
Este adevarat ca pentru mutarea instalatiei de gaze este necesara si obtinerea unor autorizatii din partea institutiilor competente, ceea ce nu impieteaza insa asupra obligatiei sale care tocmai din aceasta cauza are un caracter intuitu personae, paratul fiind singurul care poate face demersurile necesare pentru obtinerea acestora, iar in caz de refuz, se poate adresa instantelor judecatoresti.
In fapt, obligatia de a muta instalatia de gaze include prin insasi natura ei si obligatia de a obtine autorizatiile, inconvenientele acestei situatii urmand a fi suportate de parat, care trebuie sa inlature prejudiciul produs reclamantei prin atingerile aduse dreptului sau de proprietate.
In ceea ce priveste capatul al doilea de cerere, privind obligarea paratului la plata unor daune interese pentru prejudiciul cauzat ca urmare a imposbilitatii efectuarii reparatiilor la calcanul casei, acesta a fost respins, intrucat reclamanta, desi avea acesta obligatie conform art. 1169 Cod civ. si art. 129 alin.1 C.pr.civ., nu a facut dovada intinderii acestui prejudiciu prin administrarea unei probe cu expertiza tehnica de specialitate.
