Interventia principala, reglementata de art.49 alin. 2 Cod procedura civila. Intervenţie (locuinţe de, cereri de)


Interventia principala, reglementata de art.49 alin. 2 Cod procedura civila. Inadmisibilitatea acesteia într-un dosar având ca obiect constatarea nulitatii Hotarârii Adunarii Generale a Asociatilor. .

– Art. art.49 alin. 2 Cod procedura civila..

Criticile recurentului, prin care sustine ca are un interes în promovarea cererii de interventie, printre altele deoarece a fost instituita în cadrul unui dosar penal o masura asiguratorie fata de partile sociale detinute de H A, nu sunt fondate.

Aceasta deoarece, separat de cerinta interesului (care trebuie îndeplinita în cazul ambelor forme ale interventiei voluntare) prin cererea de interventie formulata în cauza recurentul nu solicita (si raportat la obiectul concret al cererii nici nu ar putea) sa câstige pentru sine obiectul procesului, interventia formulata în cauza neavând caracterul unei cereri de chemare în judecata prin care sa se apere un drept propriu.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A V-A CIVILA,

DECIZIA CIVILA NR. 402 din 14.02.2012)

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala la data de 25.11.2010, sub nr.56461/3/2010, reclamanta CEERES a chemat în judecata pe pârâta SC CPC SRL, solicitând constatarea nulitatii hotarârii Adunarii Generale a Asociatilor CPC din data de 25.10.2010, constatarea nulitatii actului constitutiv actualizat al CPC din data de 25.10.2010, suspendarea executarii hotarârii mentionate pâna la solutionarea cauzei, cu cheltuieli de judecata.

În sedinta publica de la 27.09.2011 s-a formulat o cerere de interventie în interesul pârâtei, precizata ulterior ca fiind o cerere de interventie în interes propriu, de catre T C, în calitate de creditor al unuia dintre asociatii cooptati în societatea pârâta prin hotarârea ce face obiectul cauzei, respectiv A H.

La termenul de judecata din data de 11.10.2011 tribunalul a pus în discutie admisibilitatea în principiu a cererii de interventie si la acelasi termen a respins-o ca inadmisibila, apreciind ca nu sunt întrunite cerintele impuse de art. 49 alin.2 Codul de procedura civila, întrucât tertul nu pretinde un drept propriu în legatura cu obiectul procesului.

Prin sentinta nr. 17443/11.10.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala în dosarul nr. 56461/3/2010, s-a admis în parte cererea formulata de reclamanta CEERES, în contradictoriu cu pârâta CPC, s-a constatat nulitatea hotarârii Adunarii Generale a Asociatilor S.C CPC S.R.L. din data de 25.10.2010, s-a respins capatul de cerere având ca obiect constatarea nulitatii actului constitutiv actualizat ca neîntemeiat si s-a respins capatul de cerere având ca obiect suspendarea executarii hotarârii Adunarii Generale a Asociatilor S.C CPC S.R.L. din data de 25.10.2010, ca ramas fara obiect.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen recurentul intervenient T.C.

Recurentul intervenient considera ca instanta de fond în mod nelegal a respins ca inadmisibila cererea de interventie în interes propriu, având în vedere ca în cadrul cercetarii penale a fost instituita o masura asiguratorie fata de partile sociale detinute de catre H A la mai multe societati comerciale printre care si SC CPC SRL.

Întrucât aceasta masura asiguratorie nu a putut fi ridicata în cadrul dosarului penal mentionat mai sus, singura solutie a fost sa se promoveze prezenta actiune prin intermediul careia sa se ridice implicit aceasta masura asiguratorie întrucât partile ar fi puse în situatia anterioara încheierii AGA din data de 25.10.2010 si ca atare H A nemaifiind asociat al pârâtei SC CPC SRL.

Ca atare recurentul intervenient considera ca are un interes în promovarea cererii de interventie prin care a solicitat sa se constate legalitatea hotarârii adunarii generale din data de 25.10.2010 si a actului constitutiv.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 282 Cod procedura civila si celelalte dispozitii mentionate.

Intimata pârâta SC CPC SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul T C ca nefondat, mentinerea ca temeinica si legala a sentintei nr. 17443 pronuntate de Tribunalul Bucuresti la 11.10.2011 si obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

La termenul de astazi intimata-pârâta a invocat si exceptia nulitatii recursului pentru nemotivare.

Deliberând cu prioritate, fata de dispozitiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ., asupra exceptiei nulitatii recursului, Curtea a apreciat ca aceasta nu este întemeiata si a respins-o.

Se are în vedere ca fata de obiectul cauzei solutionate prin sentinta recurata în speta sunt aplicabile prevederile art. 3041 C.proc.civ., potrivit cu care recursul declarat împotriva unei hotarâri care nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute de art. 304, instanta putând sa examineze cauza sub toate aspectele.

Pe de alta parte se constata ca în cauza prin recursul formulat recurentul a expus criticile sale fata de hotarârea pronuntata de prima instanta, în solutionarea prezentului recurs Curtea urmând sa se raporteze la criticile formulate de acesta.

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate de recurent, Curtea apreciaza ca recursul nu este fondat si în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. îl va respinge.

Se are în vedere ca în cauza recurentul a formulat o cerere de interventie pe care a precizat-o ca fiind cerere de interventie principala (filele 77-79 dosar fond), prin care a solicitat sa se constate temeinicia si legalitatea Hotarârii AGA a pârâtei SC CPC SRL din data de 25.10.2010, a carei nulitate s-a cerut a se constata prin cererea de chemare în judecata.

Curtea retine ca fata de dispozitiile art. 49 alin. 2 C.proc.civ. interventia principala (impropriu denumita si interventie în interes propriu) este cea prin care tertul urmareste sa intre într-un proces pornit de alte parti pentru a câstiga, cel putin în parte, obiectul procesului. Prin intermediul sau tertul urmareste realizarea sau conservarea unui drept al sau si este îndreptata împotriva ambelor parti din proces.

Fata de cele de mai sus, reiese ca criticile recurentului, prin care sustine ca are un interes în promovarea cererii de interventie, printre altele deoarece a fost instituita în cadrul unui dosar penal o masura asiguratorie fata de partile sociale detinute de H A, nu sunt fondate.

Aceasta deoarece, separat de cerinta interesului (care trebuie îndeplinita în cazul ambelor forme ale interventiei voluntare) prin cererea de interventie formulata în cauza recurentul nu solicita (si raportat la obiectul concret al cererii nici nu ar putea) sa câstige pentru sine obiectul procesului, interventia formulata în cauza neavând caracterul unei cereri de chemare în judecata prin care sa se apere un drept propriu, reiesind astfel ca în mod legal si temeinic prima instanta a respins-o ca inadmisibila.