Titlu executoriu. Imposibilitatea executării silite a instituţiilor bugetare.
Potrivit O.G. nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligaţiilor de plată a instituţiilor publice în temeiul executării se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la capitolul cheltuieli la care se încadrează creanţa respectivă.
Aceste norme speciale au prioritate faţă de normele generale din codul de procedură civilă privind executarea silită.
Secţia civilă – decizia civilă nr. 1790/A/18 noiembrie 2004
Prin încheierea civilă nr. 2652/2004 pronunţată de Judecătoria Mediaş a fost încuviinţată executarea silită solicitată de creditorul G.U.R. prin executor judecătoresc T.V.P. împotriva Consiliului local Dumbrăveni până la realizarea dreptului de creanţă stabilit prin sentinţa civilă nr. 359/2004 a Tribunalului Sibiu, a cheltuielilor de executare şi a celor de executare stabilite prin procesul-verbal de către executorul judecătoresc.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel debitorul Consiliul local Dumbrăveni solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul respingerii cererii de încuviinţare a executării silite, cu motivarea că fiind o instituţie publică bugetară, executorul judecătoresc nu are competenţa materială de a efectua o asemenea executare silită. Petru executarea acestor obligaţii sunt aplicabile prevederile OGR. nr.22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, a cărei constituţionalitate a fost analizată şi confirmată de Curtea Constituţională.
Prin decizia civilă nr. 1790/A/2004 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul şi a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul respingerii cererii de executare silită formulată de creditorul G.V.R., reţinând că potrivit OGR. nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002 executarea obligaţiilor de plată a instituţiilor publice în temeiul executării se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la capitolul cheltuieli la care se încadrează creanţa respectivă, iar ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv credite bugetare, pentru asigurarea sumelor datorate. Aceste prevederi legale constituie norma specială în raport de Codul de procedură civilă, care are caracter general, aceste prevederi speciale fiind aplicabile în cauză, debitorul fiind instituţie bugetară.
