Prin acţiunea înregistrată iniţial la Curtea de Apel Suceava – secţia comercială,contencios administrativ şi fiscal sub nr.305 din 25 noiembrie 2005 reclamantul P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M., acordarea compensaţiilor reale pentru diferenţa valorică a bunurilor imobile trecute în proprietatea statului bulgar şi cele primite la stabilirea în România, precum şi obligarea pârâtei la plata unor daune ce urmează a fi stabilite pe parcursul judecăţii.
În esenţă, reclamantul a solicitat modificarea Hotărârii nr.2098 din 10.11.2004 emisă de Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr.9/1998 validată prin Ordinul nr.5650 din 27.10.2005 al C.P.M.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că împreună cu soţia sa D., au fost proprietarii unei gospodării constând în casă de locuit şi suprafaţa de 15 ha teren arabil, în comuna Rachman Aşiclar, sat Musular, judeţul Durostor.
În anul 1940, împreună cu părinţii acestuia şi cei 8 copii au fost nevoiţi să părăsească localitatea, ca urmare a cedării judeţelor Durostor şi Caliacra statului bulgar, în urma Tratatului încheiat între România şi Bulgaria şi semnat la Craiova la data de 7.09.1940.
Ca urmare, s-au stabilit în ţară în mod definitiv în comuna Satul Mare, judeţul Suceava, fiind puşi în posesie cu suprafaţa de 2,05 ha teren agricol şi o gospodărie din fondul de locuinţe a reparaţiilor de etnie germană.
Prin Hotărârea nr.2098 din 27.03.2003, Comisia de pe lângă Prefectura municipiului Bucureşti a stabilit valoarea compensaţiei ce se cuvine celor 16 moştenitori după defunctul P.I., la o sumă însă mult inferioară celei reale, respectiv 64.887.521 ROL.
În urma contestaţiei formulate de către reclamant, Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul M.F.P., a emis Hotărârea nr.320 din 11.03.2004 prin care a invalidat Hotărârea nr.2098 din 27.03.2003 a Comisiei municipiului Bucureşti, impunând refacerea calculului compensaţiilor ce urmau a fi acordate, returnând dosarul Comisiei municipiului Bucureşti.
Prin Hotărârea nr.2098 din 10.11.2004, Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr.9/1998, a stabilit valoarea compensaţiilor la suma de 450.901.874 ROL, hotărârea fiind validată prin Ordinul nr.5650 din 27.10.2005 al şefului C.P.M., prin care s-a dispus acordarea compensaţiilor băneşti moştenitorilor defunctului P.I., în sumă de 5461,56 RON.
Această reducere a compensaţiei băneşti a fost motivată ca fiind urmarea recalculării suprafeţei de 6,77 ha teren pe care l-ar fi primit părinţii săi peste cele 2,05 ha teren, acest fapt nefiind avut în vedere nici de către Comisia municipală nici de cea centrală.
Prin sentinţa nr.23 din 8 februarie 2006 Curtea de Apel Suceava – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava – secţia comercială,contencios administrativ şi fiscal.
Dosarul a fost înregistrat la această instanţă sub nr.979 din 27.04.2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât diferenţa de 39.628,62 RON, reprezintă erori de calcul al despăgubirilor făcute de către Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr.9/1998 care a acordat despăgubiri pentru 12,10 ha teren agricol şi nu pentru 6,77 ha teren.
A susţinut pârâta că din cele 15,05 ha teren agricol, a fost scăzută suprafaţa de 8,28 ha teren, întrucât a fost primită la recolonizare de către autorul reclamantului P.I. în anul 1943, în comuna Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava.
Prin sentinţa nr.740 din 27 aprilie 2006, Tribunalul Suceava – secţia comercială,contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, dispunând modificarea Hotărârii nr.2048 din 10.11.2004 emisă de Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr.9/1998,în sensul modificării art.2 după cum urmează:
– art.2 din hotărârea atacată, urmând a avea următorul cuprins: „valoarea totală a compensaţiilor stabilite în baza Referatelor privind calculul compensaţiilor, a Raportului Comisiei Tehnice de evaluare, consemnat în procesul verbal al şedinţei din 10.11.2004 a Comisiei municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr.9/1998 şi a considerentelor sentinţei, este de 1.229.322.831 ROL (122.932,3 RON) din care:
– 996.633.500 ROL (99.663,35 RON) pentru 12,95 ha teren arabil;
– 491.574.679 ROL (49.157,5 RON) pentru casă şi teren în suprafaţă de 56 m.p.;
– 23.249.520 ROL (2325 RON) pentru 5,00 ha porumb;
– 19.590.291 ROL (1959 RON) pentru 4,5 ha floarea soarelui.
Din sumele de mai sus, s-au scăzut 301.725.159 ROL (30172,5 RON) pentru diferenţa de valoare între locuinţa şi terenul aferent acesteia, primite în ţară ca despăgubire şi terenul aferent deţinute pe teritoriul cedat statului bulgar”.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că autorul reclamantului s-a stabilit temporar în comuna Frătăuţii Vechi, primind o suprafaţă de 2,05 ha teren arabil şi nu a primit în compensare în proprietate nici o locuinţă, beneficiind doar de un imobil în care a locuit însă cu chirie.
A mai reţinut instanţa de fond că reclamantul are dreptul şi la compensaţii băneşti distincte pentru terenuri, construcţii şi recoltele de porumb, bumbac şi floarea soarelui.
Ca urmare în temeiul art.3 din Legea nr.9/1998 reclamantul alături de ceilalţi moştenitori are dreptul la compensaţii băneşti proporţional cu prejudiciul rămas neacoperit din suma totală cuvenită, fiind necesar a se scădea doar c/v celor două hectare primite în ţară.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta.
În motivare, recurenta a criticat sentinţa pentru nelegalitate, invocând faptul că eronat prima instanţă i-a admis acţiunea reclamantului, ignorând faptul că Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul C.P.M. a dispus recalcularea compensaţiilor având în vedere faptul că din eroare Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a acordat despăgubiri pentru 12,10 ha teren agricol şi nu pentru 6,77 ha teren.
Aşadar, din cele 15,05 ha teren agricol, Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998, a scăzut suprafaţa de 8,28 ha teren, deoarece această suprafaţă a fost primită la recolonizare de către P.I., autorul reclamantului, în anul 1943, în comuna Frătăuţii Vechi, judeţul Suceava.
Ca urmare, s-a dispus recalcularea compensaţiilor şi s-au acordat despăgubiri pentru 6,77 ha teren agricol, 5 ha porumb şi 4,5 ha floarea soarelui. Din total s-a scăzut suma de 49.157,47 RON reprezentând diferenţa de valoare între locuinţa şi terenul aferent acesteia, primite în ţară ca despăgubiri şi locuinţa şi terenul aferent care au fost deţinute în Cadrilater.
A mai arătat recurenta că în mod nelegal instanţa de fond a stabilit un cuantum total al despăgubirilor de 1.229.322.831 ROL fără să rezulte temeiul legal pe baza căruia s-au recalculat sumele indicate ca reprezentând c/v bunurilor abandonate în Bulgaria de autorul reclamantului.
De asemenea, instanţa de fond a modificat prevederi ale Hotărârii nr.2048 din 10.11.2004 a Comisiei Municipiului Bucureşti , ignorând faptul că această hotărâre a fost validată prin Ordinul Şefului C.P.M. nr.5650 din 27.10.2005, conform prevederilor Legii nr.9/1998.
Examinând recursul declarat în cauză, ale cărui motive se circumscriu art.304 pct.9 Cod proc. civilă şi prin prisma art.304/1 Cod proc. civilă, curtea a constatat că este nefondat.
Criticile recurentului cu referire expresă la includerea nelegală, în valoarea despăgubirilor, acordate reclamantului, a c/v suprafeţei de 8,27 ha teren, deşi această suprafaţă i-a fost atribuită în proprietatea autorului reclamantului, nu poate fi reţinută, această susţinere fiind infirmată prin adresa nr.840 din 13.01.2003 emisă de D.J.S. a Arhivelor Naţionale, (aflată la f.14,42 dosar fond), din care rezultă expres faptul că autorului reclamantului i s-a atribuit cu chirie imobilul proprietate a numitului F.G., refugiat în Germania, imobil compus din casă de locuit cu dependinţe şi suprafaţa de 8,25 ha teren.
Aşadar, cum imobilul menţionat compus din casă şi teren nu i s-a atribuit în proprietate autorului reclamantului, ci cu titlu de locaţiune, în mod incorect Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a scăzut din cele 15,05 ha teren agricol (15 ha teren agricol prevăzuţi în „situaţia de avere” imobilă rurală a locuitorului I.P. şi 0,05 ha diferenţa de la curte care s-a calculat în echivalent agricol), suprafaţa de 8,28 ha teren, susţinându-se că această suprafaţă a fost primită la recolonizare de autorul reclamantului, susţinere total eronată.
Ca urmare, în mod corect instanţa de fond, din suprafaţa totală de 15 ha teren agricol prevăzută în situaţia de avere imobilă rurală a locuitorului I.P. a scăzut suprafaţa de 2,05 ha teren arabil primit în ţară, aşa cum rezultă din adeverinţa nr.2460 din 25.10.2001 emisă de P. Satu Mare – f.33 dosar, rezultând o diferenţă de 12,95 ha teren arabil.
Luând în considerare cele învederate, curtea a constatat că în mod corect prima instanţă a făcut aplicaţiunea art.1 şi 2 din Legea nr.9/1998 potrivit căreia reclamantul are dreptul la compensaţii băneşti distincte pentru terenuri, construcţii şi recoltele de porumb, bumbac şi floarea soarelui, precum şi art.3 din acelaşi act normativ conform căruia cei care au beneficiat de despăgubiri parţiale în bunuri sau în natură, au dreptul la compensaţii proporţionale cu prejudiciul rămas neacoperit.
Faţă de cele învederate, cum criticile recurentei nu au fost pertinente, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, în conformitate cu art.312 Cod proc. civilă, recursul a fost respins ca nefondat.
