Data publicarii pe portal: 12 martie 2010
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 6587/2005, reclamanta SC C. SA a chemat în judecată pe pârâta
SC M . SRL Slatina, solicitând instanţei ca aceasta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie
suprafaţa de 2004 m.p. teren situat în Slatina, b-dul A.I. Cuza nr. 197 bis, având ca vecinătăţi: N – SC Transcar SA, E –
domeniu public, V – rest proprietate pârâtă, S – domeniu public.
S-a susţinut de către reclamantă că este proprietara suprafeţei de teren revendicată conform certificatului de atestare a
dreptului de proprietate seria MO 3 nr. 3377 din 03.06.1997 eliberat de Ministerul Industriei şi Comerţului şi care face
parte din suprafaţa totală de 104.236,12 m.p. existentă în acel punct.
Ulterior reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul micşorării câtimii suprafeţei de teren revendicată la 290 m.p. cu
vecinătăţile anterior menţionate, însă aflată în strada Tunari nr. 9.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a depus certificatul de atestare a dreptului său de proprietate, un memoriu tehnic
general, documentaţia care a stat la baza emiterii titlului său de proprietate, precum şi adresa nr. 502/04.05.2004 emisă
de reclamantă pentru pârâtă.
Pârâta SC M. SRL Slatina a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
A susţinut aceasta că ocupă suprafaţa de teren de 290 m.p. revendicată de reclamantă, însă în baza unei hotărâri a
Consiliului Local al municipiului Slatina emisă sub nr. 110/28.12.1999 şi a procesului verbal nr. 3/7.03.2000 prin care
terenul respectiv i-a fost predat în posesie. S-a mai arătat că terenul este situat în strada Tunari nr. 9 şi are ca
vecinătăţi: S – domeniul public al Municipiului Slatina, N – SC Transcar SA Slatina, E – domeniu public al Municipiului
Slatina, str. Cireaşov şi V – rest proprietate teren al pârâtei.
Pârâta a depus în probatoriu înscrisuri: decizia nr. 5349 din 28.06.1999 a Curţii de Apel Craiova, decizia nr.
2224/05.06.1996 a aceleiaşi instanţe, un proces verbal de licitaţie datat 18.11.1999, un contract de vânzare-cumpărare
autentificat la 12.04.1994, un titlu de proprietate emis moştenitorilor defunctei Mărgărit Anica, procesul verbal de punere
în posesie urmare a încheierii contractului de concesiune, precum şi copia HCL nr. 110/28.12.1999.
Au fost admise la cererea reclamantei proba cu interogatoriul, dar şi aceea cu expertiza topografică în scopul
identificării terenului revendicat şi pentru stabilirea dimensiunilor şi vecinătăţilor acestuia în raport de înscrisurile
depuse la dosar.
Prin încheierea din 21.06.2006 în conformitate cu dispoz. art. 244 pct. 1 C.proc.civ. s-a dispus suspendarea judecăţii până
la soluţionarea irevocabilă a acţiunii având ca obiect constatarea nulităţii absolute a HCL nr. 110/28.12.1999 şi a
contractului de concesiune încheiat între Municipiul Slatina şi pârâta SC M. SRL Slatina.
La 16.10.2007 s-a redeschis judecata cauzei, pârâta depunând la dosar sentinţa nr. 1750 din 28.03.2007 pronunţată de
Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de administrativ în dosarul nr. 936/104/2006 – strămutat de la
Tribunalul Olt, precum şi decizia nr. 4446/13.09.2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost soluţionat
recursul.
Prin sentinţa nr. 5554/07.11.2007 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 6587/104/2005 a fost respinsă acţiunea în
revendicarea suprafeţei de 290 m.p. teren ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că se
impune admiterea apelului, casarea sentinţei pronunţată de Tribunalul Olt şi trimiterea cauzei spre rejudecare, ca instanţă
competentă Judecătoriei Slatina şi în subsidiar admiterea apelului său şi modificarea sentinţei în sensul admiterii
acţiunii sale în revendicare, astfel cum a fost precizată.
În apel, reclamanta prin cererea depusă pentru termenul din 27.02.2008 a invocat excepţia de nelegalitate a HCL nr.
110/28.12.1999 cât şi a hotărârii nr. 37 din 30.04.2001 a Consiliului Municipiului Slatina, arătând că se impune să fie
constatată nulitatea absolută a ambelor hotărâri cu motivaţia că prin acestea s-a dispus asupra bunului altuia, fiind
concesionat un teren al cărui proprietar nu era Municipiul Slatina, ci reclamanta.
Pârâta SC M. SRL Slatina a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefundat şi menţinerea ca legală şi
temeinică a sentinţei nr. 554/07.11.2007 a Tribunalului Olt, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a susţinut în esenţă că în mod corect s-a apreciat că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, deoarece pârâta deţine
terenul în baza unui titlu reprezentat de contractul de concesiune încheiat cu proprietarul terenului şi pe care reclamanta
nu a înţeles să-l cheme în judecată pentru a se proceda la o eventuală comparare a titlurilor celor doi proprietari. Pârâta
a invocat şi faptul că natura acţiunii promovată de reclamantă – reală şi petitorie trebuie să se soluţioneze în
contradictoriu cu posesorul neproprietar, însă în ceea ce o priveşte ea are un titlu care îi justifică posesia – contractul
de concesiune.
Prin încheierea din 09.04.2008, Curtea de Apel Craiova a dispus suspendarea judecăţii apelului şi sesizarea Tribunalului
Olt – Secţia contencios administrativ cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a hotărârilor Consiliului Local al
Municipiului Slatina nr. 110/2812.1999 şi nr. 37/30.04.2001, invocată de apelanta reclamantă în faţa instanţei de apel.
Prin sentinţa nr. 443 din 25 iunie 2008, Tribunalul Olt – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a
respins cererea de constatare a inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate formulată de pârâţii SC M. SRL şi CONSILIUL
LOCAL SLATINA în contradictoriu cu reclamanta SC C. SA, ca neîntemeiată.
A admis excepţia de nelegalitate de Hotărârii Consiliului Local Slatina nr. 110/28.12.1999 şi a Hotărârii
Consiliului Local Slatina nr. 37/30.04.2001 invocată de reclamanta SC C. SA Slatina şi a constatat nelegalitatea ambelor
hotărâri.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate este
neîntemeiată, întrucât potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost
modificată prin Legea nr. 262/2007, în cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis
anterior intrării în vigoare a acestei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile
legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
A reţinut Tribunalul şi faptul că hotărârile contestate sunt acte administrative unilaterale, cu caracter
individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, dar potrivit modificării intervenite în textul legii
după adoptarea Legii nr. 262/2007, excepţia de nelegalitate este admisibilă, cauzele de nelegalitate a celor două hotărâri
fiind analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actelor administrative criticate.
S-a statuat prin sentinţa precitată că hotărârile Consiliului Local al Municipiului Slatina contestate sunt
nelegale întrucât nu respectă garanţiile prevăzute în României şi primul Protocol Adiţional la Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile respective procedându-se la trecerea terenului din proprietatea privată a
reclamantei în domeniul privat al Municipiului Slatina fără a justifica modalitatea de pentru cauză de
utilitate publică şi fără a i se acorda reclamantei o dreaptă şi prealabilă despăgubire conform legii.
Împotriva sentinţei au formulat recurs pârâţii Consiliul Local Slatina şi SC M SRL.
Recursul formulat de pârâtul Consiliul Local Slatina a fost respins ca tardiv, iar cel declarat de pârâta SC M SRL
a fost declarat nul în conformitate cu dispoz. art. 306 C.proc.civ.
Judecata apelului a fost reluată de către Curtea de Apel Craiova şi prin decizia nr. 63/25.03.2009, acesta a fost
admis, a fost desfiinţată sentinţa nr. 554 din 07.11.2007 a Tribunalului Olt pronunţată în dosarul nr. 6587/104/2005, iar
cauza a fost trimisă spre soluţionare Judecătoriei Slatina, ca instanţă comercială.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie cu privire la apelul declarat de reclamantă, Curtea de Apel Craiova a reţinut
că Tribunalul Olt a pronunţat o sentinţă cu încălcarea competenţei sale materiale, respectiv a art. 159 pct. 2 C.proc.civ.
S-a apreciat că terenul fiind evaluat de reclamantă la 5000 lei, instanţa competentă cu soluţionarea acţiunii în revendicare
imobiliară era Judecătoria Slatina, însă ca instanţă comercială, caracterul comercial al litigiului fiind dat de faptul că
bunul în litigiu face parte din fondul de comerţ al reclamantei SC C. SA Slatina.
Prin decizia instanţei de control judiciar, s-a dat îndrumarea de a fi pusă în discuţia părţilor conceptarea ca
pârât şi a proprietarului terenului concesionat pârâtei SC M SRL Slatina.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 4666/311/2009 – comercial, pe rolul Judecătoriei Slatina, iar prin sentinta 122
din 15.02.2010 a fost admisă actiunea in revendicare.
Pentru a pronunţa o astfel de solutie , instanta a retinut următoarele:
Prin dispozitiile art 480 c civ, actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune reală prin care
proprietarul care a pierdut posesia bunului sau, cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar, iar in practica
actiunea in revendicare este cunoscuta ca “actiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar”.
Actiunea in revendicare este caracterizata ca fiind o actiune petitorie reala si imprescriptibila. Ea este petitorie
deoarece tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate a reclamantului si reala deoarece ea apăra insusi
dreptul real de proprietate.
Actiunea in revendicare este imprescriptibila, deoarece dreptul de proprietate pe care se intemeiaza este si el
imprescriptibil sub aspect extinctiv, nepierzandu-se prin neuz.
În materie de revendicare reclamantul trebuie sa-si dovedească dreptul sau de proprietate asupra portiunii de teren
revendicat.
In spetă, instanţa reţine că reclamanta este proprietara suprafeţei de teren de 290 m.p. situată în Slatina, str
Tunari nr. 9 cu vecinătătăţi: N – SC Transcar SA Slatina, E şi S – teren proprietate publică a pârâtului Municipiul Slatina,
V – rest proprietate pârâtă SC M. SRL in conformitate cu Certificatul de atestare a dreptului său de proprietate MO 3 nr.
3377/3.06.1997 emis de Ministerul Industriei şi Comerţului în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor
economice de stat ca regii autonome şi şi a HG nr. 834/19991 privind stabilirea şi evaluarea unor
terenuri aflate în patrimoniul unor societăţi comerciale cu capital de stat (înscris aflat în copie la fila 2 din dosarul
nr. 6587/2005 al T. Olt).
Terenul revendicat de reclamantă, s-a recunoscut de către pârâta SC Minatex SRL Slatina că îl ocupă, aşa cum rezultă din
întâmpinarea depusă în dosarul sus menţionat, însă negându-se ocuparea abuzivă si sustindu-se existenta unui titlu al
acestei ocupări respectiv un contract de concesiune încheiat cu municipiul Slatina prin reprezentantul său legal Consiliul
Local, în baza HCL nr. 37/30.04.2001.
Existenta acestui titlu al pârâtei a condus la solutia dată initial de Tribunalul Olt prin sentinţa nr. 554/07.11.2007 –
desfiinţată în apelul reclamantei, aceea de respingere a actiunii acesteia, fară insă a se fi procedat la compararea fortei
juridice a titlurilor invocate de părtile in litigiu, întrucât era necesară compararea titlului reclamantei cu acela al
persoanei –terţ proprietar ce încheiase contractul de concesiune cu pârâta, dar care nu a fost initial parte in cauză.
Tocmai de aceea prin decizia de casare a Curtii de Apel Craiova nr. 63/25.03.2009, s-a dat îndrumarea instantei de
rejudecare de faţă, de a stabili dacă reclamanta nu intelege să poarte litigiul si in contradictoriu cu proprietarul
terenului concesionat pârâtei, respectiv cu Consiliul Local Slatina. In acord cu solicitarea părtilor si cu dispozitiile
Legii 215/2001 cu modificările si completările ulterioare s-a conceptat si citat in calitate de pârât Municipiul Slatina
prin ambii săi reprezentanti legali Primarul si Consiliul Local.
Pentru a aprecia astfel, instanţa a avut în vedere că prin Legea 215/2001 cu modificările si completările ulterioare, se
prevede că unităţile administrativ teritoriale (municipiile, orasele si comunele) sunt persoanele juridice de drept public
cu personalitate juridică şi cu calitatea de subiect de drept, iar Primarul şi Consiliul local sunt autoritaţile lor
deliberative şi executive prin care persoanele juridice respective isi exercită atribuţiile lor.
Aceste autorităţi sunt organele persoanei juridice şi prin intermediul acestora persoana juridică participă în nume
propriu la raporturile juridice de drept public sau privat, ca titular de drepturi şi obligaţii. Aceasta înseamnă că parte
şi deci calitate procesuală pasivă are persoana juridică – municipiul Slatina.
Conceptarea ca pârât a acestuia însă, la acest moment al evolutiei situatiei legată de dreptul său de proprietate asupra
terenului litigios nu se mai pune din perspectiva necesitătii compararii titlurilor de proprietate pentru stabilirea
prioritătii fortei jurididice a unuia sau altuia dintre ele, ci doar pentru opozabilitatea hotărârii si fată de acest pârât
si pentru garantarea dreptului său la aparare , drept consfiintit de Constitutia României si de art 6 din Conventia
Europeană a Drepturilor Omului.
Aceasta concluzie se impune deoarece titlul de proprietate al acestui pârât, reprezentat de HCL nr. 110/28.12.1999 şi HCL
nr. 37/30.04.2001 prin care terenul în litigiu a fost concesionat celei de-a doua pârâte, au fost desfiintate aşa cum s-a
mai arătat prin sentinţa nr. 443/25.06.2008 a Tribunalului Olt ,urmare a admiterii exceptiei de nelegalitate invocată de
reclamantă pentru a doua oară in apelul declarat impotriva sentintei Tribunalului Olt prin care i-a fost respinsă actiunea
in revendicare.
Cum desfiintarea titlului de proprietate al pârâtului Municipiul Slatina şi-a produs efectele retroactiv si prin aceiasi
decizie precitată a fost desfiintată si cealaltă hotarâre a Consiliului Local nr. 37/30.04.2001 de concesionare a terenului
revendicat către cea de a doua pârâtă – SC M. SRL Slatina, ea nu mai are un titlu valabil al posesiunii ,asa încât devenind
un simplu detentor precar al acestuia, se impune obligarea sa să-l lase in deplină proprietate si linistită posesie
reclamantei ca proprietar neposesor.
Sustinerea pârâtului municipiul Slatina că titlul de proprietate al reclamantei nu-i este opozabil deoarece nu a fost
transcris, nu este de natură să paralizeze actiunea in revendicare a reclamantei tocmai pentru că ambele titluri detinute
de pârâte au fost desfiintate irevocabil, asa cum s-a mai arătat.
In argumentarea acestei concluzii vine si faptul că numai in ipoteza existentei unor titluri de proprietate valabile ale
ambelor părti si care trebuie să provină de la acelasi autor, instanta este obligată nu numai să le compare, ci să-l
considere mai bine caracterizat (cu fortă juridică mai mare) pe acela care a fost mai întâi transcris.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse , instanta consideră actiunea ca fiind intemeiată si va fi admisă.
Însă cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată doar in rejudecare, conform solicitării reclamantei
făcută prin apărătorul său (cu rezervarea dreptului la o actiune separată pentru celelate cheltuieli ocazionate de restul
procesului) este neintemeiată si va fi respinsă deoarece nu au fost depuse înscrisuri doveditoare a unor astfel de
cheltuieli, desi pretentiile reclamantei au fost admise.
