Procedura insolvenţei. închiderea procedurii în temeiul art. 131 din legea nr. 85/2006. inaplicabilitatea măsurilor reglementate de art. 129 din legea nr. 85/2006.


PROCEDURA INSOLVENŢEI. ÎNCHIDEREA PROCEDURII

ÎN TEMEIUL ART. 131 DIN LEGEA NR. 85/2006.

INAPLICABILITATEA MĂSURILOR REGLEMENTATE DE

ART. 129 DIN LEGEA NR. 85/2006.

-art. 129 şi 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura

insolvenţei.

insolvenţei.

insolvenţei.

Incidenţa dispoziţiilor art.131 din Legea nr.85/2006

este independentă de îndeplinirea corespunzătoare a măsurilor

reglementate prin  art.129 din aceeaşi lege.

Închiderea procedurii pentru lipsa din averea debitorului a

Închiderea procedurii pentru lipsa din averea debitorului a

bunurilor ce pot fi valorificate şi pentru faptul că niciunul dintre

creditori nu se oferă să suporte cheltuielile administrative prin

avansarea sumelor corespunzătoare, poate interveni în orice

moment al procedurii insolvenţei, indiferent că a fost sau nu atins

momentul la care se referă art.129 din Legea  privind procedura

( Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., decizia nr. 763/R-

C/12 septembrie 2008 )

Prin sentinţa nr.614/18 aprilie 2008 pronunţată în dosarul

nr.2750/90/2007, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Vâlcea, în

baza art.131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii

insolvenţei faţă de debitorul SC R SRL, radierea acestuia din Registrul

Comerţului, descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri şi

responsabilităţi, notificarea sentinţei către DGFP Vâlcea şi ORC Vâlcea

şi achitarea onorariului lichidatorului E. IPURL.

În motivarea sentinţei judecătorul-sindic a reţinut că

obiecţiunile formulate de creditoarea AVAS împotriva raportului final

întocmit de lichidator sunt neîntemeiate, întrucât astfel de obiecţiuni  pot

fi evaluate doar în ipoteza aplicării dispoziţiilor art.129 din Legea

nr.85/2006, nu şi în ipoteza  închiderii procedurii insolvenţei în temeiul

art. 131 din aceeaşi lege.

Judecătorul-sindic a reţinut că, deşi instanţa a autorizat pe cei

doi creditori înscrişi în procedură – DGFP Vâlcea şi AVAS Bucureşti –

la data de 20.03.2008, să formuleze cerere de antrenare a răspunderii

personale a administratorului social al debitorului falit, până la data de

18.04.2008 o astfel de cerere nu a fost formulată.

Judecătorul-sindic a apreciat că este întemeiată cerere

lichidatorului judiciar de închidere a procedurii pentru lipsa bunurilor din

averea debitorului şi pentru neavansarea de către creditori a sumelor

necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.

În termen legal, împotriva sentinţei a declarat recurs

creditoarea AVAS care, invocând dispoziţiile art.304 şi art.3041 Cod

pr.civilă, a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită

a legii, respectiv a dispoziţiilor art.131 şi art.129 din Legea nr.85/2006.

Judecătorul-sindic  a aprobat închiderea procedurii fără a supune la vot

această măsură în cadrul comitetului/adunării creditorilor.

Cererea de antrenare a răspunderii personale formulată de

AVAS în numele comitetului creditorilor, sub nr.12190/22.04.2008 în

cadrul dosarului nr.2750/90/2007 aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea, a

fost respinsă de instanţa de fond, deşi AVAS a fost autorizată la termenul

anterior să formuleze o astfel de cerere.

Lichidatorul judiciar nu a întocmit un raport final în condiţiile

art.129 din Legea nr.85/2006, dispoziţii care nu devin inaplicabile în

condiţiile în care sunt reţinute şi dispoziţiile art.131 din aceeaşi lege.

De asemenea, lichidatorul judiciar nu a depus pentru

termenul din data de 18.04.2008 raportul cuprinzând descrierea modului

în care şi-a îndeplinit atribuţiile şi care trebuia întocmit conform art.21

alin.1 din Legea nr.85/2006, astfel că un astfel de raport nu a putut fi

comunicat nici creditorilor. S-au creat astfel premisele prejudicierii

intereselor creditorilor prin imposibilitatea de a fi epuizate toate

modalităţile de satisfacere a creanţelor lor în cadrul procedurii

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs de fapt

şi de drept invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.

Incidenţa dispoziţiilor art.131 din Legea nr.85/2006, aşa cum

corect a reţinut judecătorul-sindic, este independentă de îndeplinirea

corespunzătoare a dispoziţiilor art.129 din aceeaşi lege.

bunurilor ce pot fi valorificate şi pentru faptul că niciunul dintre creditori

nu se oferă să suporte cheltuielile administrative prin avansarea sumelor

corespunzătoare, poate interveni în orice moment al procedurii

insolvenţei, indiferent că a fost sau nu atins momentul la care se referă

art.129 din Legea  privind procedura insolvenţei.

Propunerea închiderii procedurii în temeiul art.131 a fost

cunoscută de către creditori, inclusiv de către creditorul AVAS, care a şi

formulat obiecţiuni scrise împotriva acesteia, astfel încât nu poate

pretinde că a fost surprinsă de o astfel de măsură. Pe de altă parte,

închiderea procedurii în temeiul legal susarătat, nu este dependentă de

supunerea la vot şi de aprobarea ei de către creditori.

Creditoarea AVAS a fost mandatată, potrivit procesului

verbal al adunării creditorilor din data de 20.03.2008, să formuleze cerere

de antrenare a răspunderii personale a membrilor organelor de

conducere ai debitoarei-falite, autorizare nevalorificată de către creditoare

din vreun motiv obiectiv. În aceste condiţii în care nu a fost promovată o

astfel de acţiune, incidenţa art.131 din Legea nr.85/2006 poate fi reţinută

deplin.

Lichidatorul a întocmit în cauză un raport final, însă, aşa cum

s-a arătat anterior, conformitatea acestuia cu dispoziţiile art.129 din

Legea nr.85/2006 nu poate fi verificată în condiţiile reţinerii art.131.

Chiar dacă pentru termenul din 18.04.2008 lichidatorul nu a

depus un raport care să arate modul în care acesta şi-a îndeplinit

atribuţiile, creditoarea AVAS nu a fost în nici un fel prejudiciată în aceste

condiţii, întrucât, aşa cum s-a precizat mai sus, aceasta a cunoscut

propunerea de închiderea procedurii în temeiul art.131 faţă de care a

formulat obiecţiuni scrise.

Pentru cele expuse, văzând dispoziţiile art.312 alin.1 Cod

pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.