Revizuire. Existenţa unor hotărâri care nu se pot concilia
pronunţate în recurs. Instanţa competentă.
Art. 401 Cod procedură penală
Din perspectiva articolului 401 Cod procedură penală,
instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire este
prima instanţă, chiar dacă hotărârile pretins a nu se concilia
aparţin instanţei de recurs.
( Sentinţa penală nr.70/F/07.07.2009)
Prin sentinţa penală nr.70/F/07.07.2009, pronunţată de
Curtea de Apel Piteşti, în baza în baza art.401 combinat cu art.35 şi art.42
Cod pr.penală, s-a declinat în favoarea Judecătoriei Piteşti competenţa de
soluţionare a cererii de revizuire formulată de condamnat, împotriva
sentinţei penale nr.5756/2003 a Judecătoriei Craiova, deciziei penale
nr.674/2004 a Tribunalului Dolj, deciziei penale nr.32/2005 a Curţii de
Apel Piteşti şi deciziei penale nr.210/2007 a Curţii de Apel Piteşti.
Investită cu judecarea cauzei această instanţă a analizat toate
hotărârile amintite de revizuient.
În preambulul considerentelor hotărârii, s-a reţinut că prin
cererea adresată la data de 30 iunie 2008 Judecătoriei Craiova,
condamnatul, deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, a
solicitat revizuirea sentinţei penale nr.5756/2003 a Judecătoriei Craiova,
deciziei penale nr.674/2004 a Tribunalului Dolj, deciziei penale
nr.32/2005 a Curţii de Apel Piteşti şi deciziei penală nr.210/2007 a Curţii
de Apel Piteşti, susţinând că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de art.394 lit.e Cod pr.penală, în sensul că în aceeaşi cauză şi
cu privire la aceeaşi faptă au fost pronunţate mai multe hotărâri
judecătoreşti definitive care nu se pot concilia.
Astfel, se reţine că acesta a fost condamnat pentru săvârşirea
mai multor infracţiuni concrete la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare
în penitenciar şi 3 ani interzicerea unor drepturi, prin sentinţa penală
nr.5756/2003 a Judecătoriei Craiova .
Sentinţa a fost desfiinţată prin decizia penală nr.674/2004 a
Tribunalului Dolj, urmare a admiterii apelului inculpatului ( revizuientului
– sn), acesta din urmă fiind achitat pentru una din infracţiunile
concurente şi obţinând reducerea pedepsei principale pentru cealaltă
infracţiune la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.
Urmare strămutării, judecarea recursurilor s-a realizat de către
Curtea de Apel Piteşti, care, prin decizia penală nr.32/R/MF/26.04.2006
a casat decizia şi sentinţa şi, printre altele, a respins, ca nefondat apelul
inculpatului.
Ulterior, prin decizia penală nr.210/R/05.04.2007 pronunţată
de Curtea de Apel Piteşti, a fost admisă contestaţia la executare.
Prin decizia penală nr.210/R din 5 aprilie 2007, pronunţată
de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis contestaţia la executare formulată de
Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Craiova împotriva
deciziei penale nr.32/R/MF din 26 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de
Apel Piteşti, privind pe condamnatul Filip Ion şi s-a constatat că acesta
are de executat o pedeapsă de 7 ani închisoare, prin privare de libertate şi
3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d şi e Cod penal.
Nemulţumirea revizuientului, aşa cum este precizată şi în nota
de concluzii (f.18), vizează aşa-numita „flagranta contradicţie” între
dispozitivul deciziei penale nr.32/R/MF/2005 a Curţii de Apel Piteşti,
astfel cum a fost completată prin încheierea din 4 octombrie 2005, şi
decizia nr.210/R/2007, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în cadrul
contestaţiei la executare, hotărâri în raport de care a invocat existenţa „a
două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive care nu se pot
concilia” în sensul dispoziţiilor art.394 alin.1 lit.e Cod pr.penală.
După prezentarea hotărârilor indicate de revizuient, asupra
cererii de revizuire, curtea a reţinut următoarele:
Instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire pe
temeiul invocat este, aşa cum prevede art.401 Cod pr.penală, „instanţa
care a judecat cauza în primă instanţă” iar această primă instanţă în cazul
de revizuire invocat se determină potrivit dispoziţiilor art.35 Cod
pr.penală.
Or, potrivit art.35 din Codul de pr.penală, când cauza a fost
judecată în primă instanţă de instanţă de grad egal competenţa de a
judeca revine instanţei mai întâi sesizată, iar dacă competenţa după
natura faptelor şi după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de
grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei
superioare în grad.
Prin urmare, art.401 Cod pr.penală, dă în competenţa
exclusivă a primei instanţe, soluţionarea cererii de revizuire, chiar şi în
situaţia în care, aşa cum este cazul în speţă, hotărârile pretins a nu se
concilia aparţin unei instanţe de recurs, respectiv Curţii de Apel Piteşti.
Aceeaşi concluzie se desprinde şi din dispoziţiile art.35 Cod
pr.penală, care fără a înlătura competenţa exclusivă a primei instanţe,
prevăzută de art.401 Cod pr.penală, stabileşte doar instanţa competentă
în cazul în care judecarea în primă instanţă s-a făcut de către două
instanţe de grad diferit.
In concluzie, în raport de textele citate, competentă să soluţioneze
cererea de revizuire este Judecătoria Piteşti, aflată în raza de competenţă
a Curţii de Apel Piteşti la care, aşa cum s-a precizat, s-a strămutat
judecarea recursului formulat împotriva deciziei penale nr.678/2004 a
Tribunalului Dolj.
