MATERIE: LITIGIU DE MUNCA
. ACORDARE SPOR DE CONFIDENTIALITATE SI MOBILITATE. CONDITII.
Potrivit art.16 din Legea nr.514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, acestia au obligatia de a se deplasa la instantele judecatoresti precum si obligatia pastrarii secretului profesional.
Câta vreme acestia îsi îndeplinesc obligatiile prevazute în sarcina lor, se impune acordarea celor doua sporuri, cu atât mai mult cu cât art.5 si 6 alin.2 Codul muncii si art.16 din Constitutie garanteaza si obliga la aplicarea unui tratament egal, fara discriminari fiecarui cetatean, iar art.41 la un tratament nediscriminatoriu si egal pentru toti angajatii.
(Decizia civila nr.438/20 aprilie 2007)
(dosar nr.7654/83/2006)
Prin sentinta civila nr. 71/D din 22 ianuarie 2007 pronuntata de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 7654/83/2006, a fost respinsa actiunea reclamantei A.S., formulata împotriva pârâtului SPITALUL JUDETEAN Satu Mare, având ca obiect obligarea pârâtului la acordarea sporului de mobilitate si confidentialitate în cuantum de 25% la salariul de încadrare, pentru fiecare, începând cu data angajarii.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a constatat ca este competent sa solutioneze conflictul de drepturi de fata, atât ratione materiae, conform articolul 2 lit. c Cod de procedura civila, cât si din punct de vedere teritorial, potrivit articolului 284 Codul muncii.
În ceea ce priveste starea de fapt, instanta a observat ca partile aflate în proces au exprimat puncte de vedere similare. Reclamanta A.S. are calitatea de consilier juridic si este înscrisa pe Tabloul Consilierilor Juridici Satu Mare la pozitia nr. 300272 definitiv, calitate în care, la data de 10.07.2006, a încheiat cu spitalul pârât un contract individual de munca, ce nu cuprinde nici o dispozitie referitoare la clauza de mobilitate si confidentialitate; la data de 01.11.2006, prin referatul nr. 11362, reclamanta a solicitat pârâtului acordarea sporului de confidentialitate si mobilitate; la data de 27.11.2006 spitalul pârât îi raspunde reclamantei ca nu este posibila acordarea sporurilor solicitate în conformitate cu precizarile transmise de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei cu adresa nr. 10207/28.02.2006.Tribunalul a considerat ca starii de fapt configurata prin însumarea împrejurarilor sus aratate îi sunt incidente dispozitiile articolului 60 aliniatul 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, articolele 25, 26 si 20 din Codul muncii.Conform primului text de lege enuntat, deosebit de remuneratia de baza astfel stabilita, în considerarea specificului muncii si a importantei sociale a serviciilor profesionale, în temeiul articolelor 25 si 26 din Legea nr. 53/1991 (Codul muncii), cu modificarile si completarile ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestatii suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate si clauza de confidentialitate. Potrivit articolelor 25 si 26 din Codul muncii, prin clauza de mobilitate partile stabilesc ca executarea obligatiilor de serviciu de catre salariat nu se realizeaza într-un loc de stabil, respectiv, prin clauza de confidentialitate partile convin ca, pe toata durata contractului si dupa încetarea lui, sa nu transmita date sau informatii de care au luat cunostinta în timpul executarii contractului si pentru ambele clauze salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare în bani sau în natura. În consonanta cu dispozitiile articolului 20 Codul muncii, în afara clauzelor esentiale prevazute la articolul 17, între parti pot fi negociate si cuprinse în contractul individual de munca si alte clauze specifice cum sunt, fara ca enumerarea sa fie limitativa, clauza cu privire la formarea profesionala, clauza de neconcurenta, clauza de mobilitate si clauza de confidentialitate.Din examinarea normelor de drept aplicabile, tribunalul retine ca acordarea sporului pentru clauza de mobilitate si clauza de confidentialitate este conditionata de negocierea acestor clauze si de reglementarea lor prin contractul individual de munca. Altfel spus, obligatia acordarii sporurilor enuntate nu se naste ope legis, normele incidente necuprinzând o obligatie concreta în sarcina angajatorului, ci întotdeauna din conventia partilor rezultata în urma negocierilor purtate. Cum în speta partile litigante au încheiat contractul individual de munca la 10.07.2006, data la care toate normele legale analizate erau edictate si aplicabile, si cum ele nu au negociat clauza de confidentialitate si clauza de mobilitate, instanta a apreciat ca pretentia reclamantei de obligare a pârâtului la plata celor doua sporuri nu are fundament legal.
Împotriva acestei sentinte, în termen si cu respectarea formelor legale, a declarat recurs petenta S. A.-M., care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentintei si admiterea cererii sale, cum a fost formulata.
În motivarea recursului s-a sustinut ca gresit instanta a respins actiunea reclamantei, desi aceasta era fondata raportat la dispozitiile Legii nr. 514/2003 si la dispozitiile Statutului profesiei de consilier juridic.
Analizând sentinta recurata prin prisma motivelor invocate si din oficiu, Curtea constata ca aceasta este nelegala si netemeinica, fiind fondate criticile recurentei.
Reclamanta este încadrata ca si consilier juridic la Spitalul Judetean Satu Mare.
Potrivit articolului 16 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, acestia au obligatia de a se deplasa la instantele judecatoresti, precum si obligatia pastrarii secretului profesional.
Potrivit articolelor 25 si 26 din Codul muncii, partile convin în raport de specificul muncii acordarea sporurilor de mobilitate, respectiv de confidentialitate.
Articolul 60 din Statutul profesiei de consilier juridic prevede, de asemenea, ca se pot negocia de consilierul juridic prestatii suplimentare în bani, reprezentând clauze de mobilitate si de confidentialitate.
Concluzionând, consilierul juridic are obligatia de a respecta secretul profesional, precum si aceea de a se deplasa la instante, obligatii care, corelativ, se impun a fi remunerate corespunzator.
Acest principiu este consacrat de dispozitiile articolului 5 si articolului 6 aliniatul 2 din Codul muncii, de articolul 16 din Constitutia României, care obliga la aplicarea unui tratament egal, fara discriminari, fiecare cetatean al României, precum si de articolul 41 care garanteaza, de asemenea, tratament nediscriminatoriu si egal pentru toti angajatii.
Prin urmare, constatând ca petenta recurenta îsi îndeplineste obligatiile în sarcina sa prin lege, s-a impus a i se acorda cele doua sporuri la care este îndreptatita.
Cum cuantumul acestora nu este stabilit de lege, instanta neavând elemente de cuantificare a acestora si pentru a se prezerva libertatea contractuala a obligat angajatorul sa plateasca si sa negocieze cu petenta stabilirea sporurilor de confidentialitate, respectiv de mobilitate.
Pentru aceste considerente, în baza articolului 312 cu referire la articolelor 316 si 296 Cod procedura civila s-a admis recursul petentei, si s-a schimbat în tot sentinta de fond în sensul mai sus aratat.
Cheltuieli de judecata nu s-au solicitat.
