Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 1462 din data de 19.05.2014
SECȚIA A II – A CIVILĂ, DE ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV.
Act de autoritate publică. Anulare decizie de impunere din oficiu emisă de C.A.S.
– art. 257 alin. 2 și 3 din Legea nr. 95/ 2006
– art. 306 alin. 2 Cod de procedură civilă
– art. 35 alin. 1 din O.P.C.N.A.S. nr. 617/ 2007
– art. 244 alin. 2 și 5 și art. 261 din Legea nr. 85/ 2006
Instanța de fond a reținut corect că reclamantul a avut calitatea de magistrat-procuror până la data de xx.xx.2007, când i-a încetat activitatea prin pensionare și că din aprilie 2007, în calitate de avocat, a plătit contribuția lunară pentru asigurările de sănătate, calculată procentual asupra pensiei la care este îndreptățit.
Instanța de fond a reținut corect că reclamantul a avut calitatea de magistrat-procuror până la data de xx.xx.2007, când i-a încetat activitatea prin pensionare și că din aprilie 2007, în calitate de avocat, a plătit contribuția lunară pentru asigurările de sănătate, calculată procentual asupra pensiei la care este îndreptățit.
De asemenea, judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 257 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, apreciind că reclamantul are obligația plății contribuției pentru asigurările de sănătate calculată asupra tuturor veniturilor sale, atât asupra veniturilor obținute din pensie, cât și asupra veniturilor obținute din activitatea de avocat, aplicând cota procentuală prevăzută de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 pentru anii 2007 și 2008 la o valoare corectă a bazei de impunere.
De asemenea, judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 257 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, apreciind că reclamantul are obligația plății contribuției pentru asigurările de sănătate calculată asupra tuturor veniturilor sale, atât asupra veniturilor obținute din pensie, cât și asupra veniturilor obținute din activitatea de avocat, aplicând cota procentuală prevăzută de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 pentru anii 2007 și 2008 la o valoare corectă a bazei de impunere.
Contrar poziției exprimate de recurentă, cum reclamantul intimat a avut în anul 2006 calitatea de magistrat-procuror, nerealizând în această perioadă venituri din activitatea de avocat, instanța de recurs consideră că decizia de impunere din oficiu este, după cum justificat a reținut prima instanță, nelegală sub aspectul stabilirii în sarcina reclamantului a unei contribuții de plată a contribuțiilor pentru asigurările de sănătate pentru anul 2006.
Sub acest aspect, nu poate fi primită afirmația recurentei în sensul că în urma inspecției fiscale finalizate prin procesul-verbal nr. xxxxxx/ xx.xx.2010 s-a constatat că intimatul a realizat un net de xxxx lei pentru anul 2006, datele invocate ca temei al obligării acestuia la plata unor restanțe fiind nereale, din moment ce până în luna martie 2007 obligațiile au fost reținute la sursă, ca urmare a calității intimatului de magistrat.
Referitor la solicitarea intimatului ca instanța să invoce din oficiu, în temeiul prevederilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, nelegalitatea deciziei de impunere emise de C.A.S. Satu Mare, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 835/08.02.2012 a Curții de Apel B. prin care a fost anulat în parte art. 35 alin. 1 al OPCNAS nr. 617/2007 în privința posibilității organului competent al CAS de a emite decizii de impunere, instanța de recurs apreciază că nu se impune invocarea acestui motiv de ordine publică, raportat la împrejurarea că publicarea acestei sentințe în Monitorul Oficial ( M.O. nr. 243/ 04.04.2014) s-a realizat ulterior emiterii actelor administrative atacate, respectiv Decizia de impunere din oficiu nr. xx/ xxxx/ xx.xx.2011 și Decizia de soluționare a contestației nr. xxx/ xx.xx.2011, pentru a fi aplicabile prevederile art. 23 din Legea nr. 554/ 2004 a contenciosului administrativ. Nu se pune deci problema emiterii deciziei de impunere de către un organ necompetent, conform art. 244 alin.2 și 5 și art. 261 din Legea nr. 85/2006, cum susține intimatul.
Decizia nr. 1462/CA/19.05.2014 a Curții de Apel Oradea – Secția a II – a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Dosar 7425/83/CA/2011*
Prin sentința nr. 252 /CA/ 22.01.2014 Tribunalul S.M. a admis în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul D.I. cu domiciliul în S.M., str. L., nr. xx, împotriva pârâtei C.A.S. S.M. cu sediul în S.M., B-dul L. B., nr. xx și a pârâtei D.G.F.P. S.M. în prezent A.J.F.P. S.M. cu sediul în S.M., P-ța R., nr. x-x și în consecință:
A anulat în parte Decizia nr. 149/04.08.2011 emisă de pârâtă de ordinul I privind modul de soluționare a contestației nr. 9446/ 01.08.2011 formulată de reclamant, a admis contestația fiscală în sensul că, a anulat în parte Decizia de impunere din oficiu nr.44/ 9045/ 21.07.2011 emisă de pârâta de ordinul I, în privința contribuțiilor la FNUASS, dobânzi și penalități pentru anul 2006.
A menținut în parte Decizia nr. 149/ 2011 și Decizia de impunere din oficiu nr. 44/ 9045/ 2011 cu privire la contribuții la FNUASS, dobânzi și penalități datorate de reclamant pentru anul 2007 și 2008, constatând că obligațiile principale și accesorii pentru anul 2007 sunt datorate de reclamant la un venit net de 4826 lei, iar pentru anul 2008 la un venit net de 7277 lei. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele :
Prin Decizia de impunere din oficiu nr. 44/ 9045/ 21.07.2011, în temeiul art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală,
– având în vedere nedepunerea de către contribuabil a declarațiilor anuale pe anul 2006-2011 privind modul de constituire și plată a contribuției la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, conform art. 215 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a ordinului președintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate,
– respectiv faptul că debitorul a fost înștiințat conform art. 83 alin. 4 din OG nr. 92/2003 prin adresa nr. 5574/49.05.2011 cu confirmare de primire, dar debitorul nu a dat curs solicitării de a depune declarații sau alte acte justificative,
– reținând art. 35 din Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007 potrivit căruia, decizia de impunere constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF, în sarcina reclamantului, av. D.I., s-a stabilit pentru perioada 2006-2008 obligația de plată la FNUASS în sumă totală de 8.601,09 4.071,96 lei contribuția la FNUASS, suma de 3918,33 lei dobânzi potrivit art. 120 din OG nr. 92/2003 și suma de 610,80 lei penalități potrivit art. 120 indice 1 din OG nr. 92/2003.
Prin contestația înregistrată la organul fiscal sub nr.9446/01.08.2011, în temeiul art.205 – art.207 Cod de procedură fiscală, reclamantul a contestat decizia de impunere de mai sus, contestația soluționată de către C.A.S.S. S.M. prin Decizia nr. 149/ 04.08.2011, în sensul respingerii acesteia.
Considerentele deciziei de soluționare a contestației formulată de reclamant sunt în principal identice cu apărările de fond invocate de pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză astfel că instanța apreciază inutilă reiterarea acestora în acest context, făcând trimitere la întâmpinarea anterior descrisă.
Împotriva deciziei de soluționare a contestației reclamantul a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ fiscal prin care se invocă nelegalitatea decizie de impunere prin prisma situației juridice personale a reclamantului determinată de calitatea acestuia de magistrat până în anul 2007 respectiv de lipsa calității sale de contribuabil în ce privește desfășurarea activității independente din profesia de avocat atât anterior acestei date, cât și ulterior întrucât contribuția de asigurări de sănătate îi este reținută din pensie.
Tribunalul a reținut că reclamantul a avut calitatea de magistrat – procuror – până în data de 09.03.2007 când i-a încetat activitatea prin pensionare.
Din luna aprilie a anului 2007 reclamantul desfășoară activitate de avocat.
Chiar dacă, începând cu luna aprilie 2007 reclamantul plătește contribuția lunară pentru asigurările de sănătate calculată procentual asupra pensiei la care este îndreptățit în calitatea sa de pensionar, tribunalul constată că, în baza art. 257* alin. 3 din Legea nr. 95/2006 reclamantul are obligația plății contribuției pentru asigurările de sănătate calculată asupra tuturor veniturilor sale, atât asupra veniturilor obținute din pensie, cât și asupra veniturilor obținute din activitatea de avocat. Aceasta deoarece, potrivit textului normativ enunțat, “3) În cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) – d), alin. (2^1) și (2^2) și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.”;.
Decizia de impunere din oficiu este însă nelegală sub aspectul stabilirii în sarcina reclamantului a unei obligații de plată a contribuțiilor pentru asigurările de sănătate pentru anul 2006 deoarece, în această perioada reclamantul nu a realizat venituri din activitatea de avocat. Este evident că a realizat venituri din activitatea de avocat doar după ce a dobândit calitatea de avocat.
Din documentele ce au stat la baza întocmirii Deciziei de impunere din oficiu contestată, comunicate instanței de pârâta ANAF – AJFP S.M. reiese că reclamantul a realizat următoarele venituri din activități independente: în anul 2007 un venit net de 4826 lei; în anul 2008 un venit net de 7277 lei; în anul 2009 un venit net de 46.148 lei.
Prin Decizia de impunere din oficiu nr. 44/ 9045/ 21.07.2011 nu au fost stabilite obligații principale și accesorii pentru veniturile obținute de către reclamant din activități independente pentru anul 2009. Mai mult, tribunalul a constatat printr-un simplu calcul matematic, prin aplicarea cotei procentuale prevăzute de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, că a fost aplicată cota procentuală pentru anii 2007 și 2008 la venituri eronat reținute, fapt ce impune aprecierea corectă a bazei de impunere.
În acest sens se impune menținerea în parte a Deciziei de impunere din oficiu cu privire la contribuții la FNUASS, dobânzi și penalități datorate de reclamant pentru anii 2007 și 2008, calculate asupra veniturilor obținute de reclamant din activități independente, respectiv un venit net de 4826 lei în anul 2007 și un venit net de 7277 lei pentru anul 2008.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că acțiunea în contencios administrativ promovată de către reclamant este parțial întemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 8, 10, 18 din Legea nr. 554/2004, art. 218 alin. 2 Cod de procedură fiscală și a textelor de lege anterior amintite, instanța a admis-o în parte conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă C.A.S. S.M. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, respingerea acțiunii.
Apreciază sentința atacată ca fiind atât netemeinică cât și nelegală.
Instanța de fond a reținut o stare de fapt greșită și a făcut o greșita aplicare a prevederilor legale în sensul dispozițiilor art.488 pct.8 din Noul Codul de procedura civilă, temeiuri legale pe care le invoca in susținerea recursului.
Prin decizia de impunere din oficiu nr.44/9045/21.07.2011 emisă de CAS S.M., s-au stabilit obligațiile fiscale de bază și accesorii reprezentând contribuții la FNUASS, creanțe anterioare datei de 01.07.2012, in sarcina D-lui D.I., pe baza datelor furnizate in format electronic de ANAF-DGFP S.M., prin Curtea de Conturi a României, pentru veniturile realizate ca independent ce se încadrează în prevederile art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006, ca urmare a faptului că nu a depus declarația de venit anuală și nici cea rectificativă în urma inspecției fiscale, și nu a achitat contribuția la FNUASS, obligație ce o are potrivit art.215 alin. 1 și 3 din Legea nr. 95/2006. Decizia menționată mai sus s-a emis pe baza datelor comunicate de Curtea de Conturi, fiind vorba despre venituri stabilite suplimentar prin inspecții fiscale efectuate de organele de control fiscale. În cazul d-lui D.I., inspecția fiscală s-a finalizat prin încheierea procesului verbal nr. 145478/ 16.12.2010, proces verbal de inspecție fiscală care a stabilit venituri suplimentare față de venitul declarat și față de venitul care figurează în deciziile de impunere anuale emise de organele fiscale.
Aceste inspecții le deține doar în formă de tabel, în format electronic, cu indicarea-numărului procesului verbal de inspecție fiscală pentru fiecare contribuabil verificat.
Conform datelor inspecției fiscale dl. D.I. pentru anul 2006 a declarat un venit în valoare de 0 lei, dar în urma inspecției fiscale s-a constatat că a realizat suma netă de 4826 lei, în anul 2007 s-a declarat un venit în valoare de 0 lei, dar în urma inspecției fiscale s-a constatat că a realizat suma netă de 7277 lei, în anul 2008 s-a declarat 4394 lei, dar s-a constatat ca realizat suma de 50.542 lei.
In acest sens Decizia de impunere nu este nelegală sub aspectul stabilirii în sarcina reclamantului obligații de plată pentru anul 2006, deoarece controlul efectuat de organele fiscale a constatat realizarea de venituri impozabile și pentru acest an .
În acest sens se impune menținerea în totalitate a Deciziei de impunere din oficiu cu privire la contribuții FNUASS și accesorii datorate de intimat-reclamant pe toată perioada stabilită în decizie, respectiv anii 2006-2008.
În drept a invocat dispozițiile legale menționate în recurs.
Intimatul D.I. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului declarat ca fiind declarat de o persoana fără calitate procesuală.
În cursul dezbaterilor în fond recurenta în repetate rânduri a solicitat constatarea lipsei calității procesuale așa cum rezultă din documentele aflate la filele 10, 11 și 12 și de care instanța a luat act.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece inspecția fiscala efectuata de organele fiscale si consemnata in procesul verbal nr. 14578/ 16.12.2010, nu a stabilit nici o obligație neonorată față de C.A.S. Datele invocate ca fiind temei al obligării la unele restanțe sunt nereale, deoarece până în luna martie 2007 a fost magistrat, toate obligațiile fiind reținute la sursă.
Instanța de fond corect a stabilit acest fapt. Este nelegal a fi obligat la plata unor sume pe baza unor calcule greșite și neexplicate pe baza unor înșirări de cifre fără explicarea a ce reprezintă acestea.
In temeiul art. 306 al. 2 din Cod de procedură civilă solicită instanței de recurs invocarea din oficiu a nelegalității deciziei de impunere.
Decizia emisa de recurenta nu numai ca este greșită, nefondată și neexplicată, dar nu întrunește condițiile unei decizii de impunere pe lângă faptul ca nici nu este emis de un organ competent in viziunea Legii nr. 95/2006.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel O. a apreciat recursul declarat de recurenta C.A.S. S.M., ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Contrar poziției exprimate de recurentă, cum reclamantul intimat a avut în anul 2006 calitatea de magistrat-procuror, nerealizând în această perioadă venituri din activitatea de avocat, instanța de recurs a considerat că decizia de impunere din oficiu este, după cum justificat a reținut prima instanță, nelegală sub aspectul stabilirii în sarcina reclamantului a unei contribuții de plată a contribuțiilor pentru asigurările de sănătate pentru anul 2006.
Sub acest aspect, nu poate fi primită afirmația recurentei în sensul că în urma inspecției fiscale finalizate prin procesul-verbal nr. xxxxxx/ xx.xx.2010 s-a constatat că intimatul a realizat un venit net de xxxx lei pentru anul 2006, datele invocate ca temei al obligării acestuia la plata unor restanțe fiind nereale, din moment ce până în luna martie 2007 obligațiile au fost reținute la sursă, ca urmare a calității intimatului de magistrat.
Referitor la solicitarea intimatului ca instanța să invoce din oficiu, în temeiul prevederilor art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, nelegalitatea deciziei de impunere emise de C.A.S. S.M., ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 835/08.02.2012 a Curții de Apel B. prin care a fost anulat în parte art. 35 alin. 1 al OPCNAS nr. 617/2007 în privința posibilității organului competent al CAS de a emite decizii de impunere, instanța de recurs a apreciat că nu se impune invocarea acestui motiv de ordine publică, raportat la împrejurarea că publicarea acestei sentințe în Monitorul Oficial ( M.O. nr. 243/ 04.04.2014) s-a realizat ulterior emiterii actelor administrative atacate, respectiv Decizia de impunere din oficiu nr. xx/ xxxx/ xx.xx.2011 și Decizia de soluționare a contestației nr. xxx/ xx.xx.2011, pentru a fi aplicabile prevederile art. 23 din Legea nr. 554/ 2004 a contenciosului administrativ. Nu se pune deci problema emiterii deciziei de impunere de către un organ necompetent, conform art. 244 alin.2 și 5 și art. 261 din Legea nr. 85/2006, cum susține intimatul.
