Art. 9 din HG nr.1860/2006, cu modificările ulterioare
Art. 10 din HG nr.1860/2006, cu modificările ulterioare
Art. 16 din HG nr.1860/2006, cu modificările ulterioare
Art.2 alin.11 din HG nr.142/2012
Potrivit art.9 din HG nr.1860/2006, cu modificările ulterioare „Persoana aflată în delegare sau detaşare, într-o localitate situată la o distanţă mai mare de 5 km de localitatea în care îşi are locul permanent de lucru primeşte o indemnizaţie zilnică de delegare de 13 lei, indiferent de funcţia pe care o îndeplineşte şi de autoritatea în care îşi desfăşoară activitatea”, iar potrivit art. 10 din acelaşi act normativ „numărul zilelor calendaristice în care persoana se află în delegare sau detaşare se socoteşte de la data şi ora plecării până la data şi ora înapoierii mijlocului de transport din şi în localitatea unde îşi are locul permanent de muncă, considerându-se fiecare 24 de ore câte o zi de delegare sau detaşare”.
Pentru delegarea cu o durată de o singură zi şi pentru ultima zi în cadrul delegării de mai multe zile, indemnizaţia se acordă numai dacă durata delegării este de cel puţin 12 ore.
De asemenea, potrivit art.16 din actul normativ precitat „Deplasarea cu autoturismul proprietate personală se face numai cu aprobarea prealabilă a ordonatorului de credite, caz în care posesorul autoturismului va primi contravaloarea a 7,5 l. carburant la 100 km. parcurşi pe distanţa cea mai scurtă”.
Interpretând aceste dispoziţii legale, Curtea constată că prin zi de activitate, care să justifice indemnizaţia de 85 lei, se înţelege desfăşurată pe parcursul unei zile calendaristice, dar nu mai puţin de 6 ore pe zi (art.2 alin.11 din HG nr.142/2012).
Pentru a putea beneficia de această indemnizaţie, reclamantul – în calitate de preşedinte al Biroului electoral de circumscripţie – trebuia să facă dovada deplasării efective în cele 60 de zile pentru care a depus ordinele de deplasare.
De asemenea, acesta trebuia să facă dovada consumului de carburant pentru perioada în care s-a deplasat la circumscripţie.
Or, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că acesta s-a deplasat un număr de 60 de zile pentru care a solicitat diurna şi combustibilul aferent la circumscripţia în care a fost desemnat, astfel că în mod corect recurenta-pârâtă a apreciat că acesta nu poate primi sumele solicitate. Termenul uzitat de prevederea legală fiind de zile „calendaristice”.
Aşadar, simpla susţinere a intimatului-reclamant că a desfăşurat activitatea în cadrul circumscripţiei pe întreaga perioadă de 60 de zile, în lipsa dovezilor care să ateste aceste susţineri, nu poate fi primită, neavând suport legal, astfel că este întemeiată critica recurentei vizând inexistenţa culpei sale în neplata integrală a sumelor pretinse de intimatul-reclamant.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia nr. 1922/R-CONT/17 Aprilie 2014)
Prin acţiunea înregistrată la 12.09.2012, reclamantul PJ a chemat în judecată pe pârâta Comuna Voineasa – prin Primar, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.891 lei, reprezentând contravaloare transport şi diurnă pe perioada de 35 zile, pe ruta Rm.Vâlcea – Voineasa, tur-retur, obligarea la plata dobânzilor legale aferente şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii a arătat că a fost numit preşedinte al Circumscripţiei electorale nr.88 a comunei Voineasa, la alegerile din 10 iunie 2012, pe perioada 14 aprilie – 12 iunie 2012.
Deşi a primit indemnizaţia prevăzută de lege pentru cele 60 de zile, fostul primar al comunei a refuzat să semneze ordinele de deplasare pentru un număr de 35 de zile, fără nicio motivare.
Calculul realizat de primar se susţine ca fiind arbitrar şi subiectiv, lăsându-se să se înţeleagă că refuzul se datorează faptului de a nu mai fi fost ales primar al acestei localităţi. A mai arătat că, la rândul său, a pontat membrii circumscripţiei electorale pe perioada alegerilor, astfel că şi faţă de acesta primarul trebuia să aibă aceeaşi atitudine.
A mai susţinut că măsura este nelegală şi faţă de împrejurarea că toţi preşedinţii de circumscripţii şi-au primit cheltuielile de deplasare şi diurna aferentă.
În fine, a precizat că renunţă la plata cheltuielilor de judecată în ipoteza în care i se achită suma solicitată până la primul termen de judecată.
Judecătoria Brezoi, prin sentinţa nr.242/18.01.2013 a dispus declinarea soluţionării prezentei cauze în favoarea Tribunalului Vâlcea – Secţia administrativ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr.1928/90/2013, unde, la data de 10 aprilie 2013, Secţia a II-a civilă a trimis cauza pentru repartizare aleatorie la un complet specializat în contencios administrativ şi fiscal.
Ulterior, prin sentinţa nr.5178 din 9 iulie 2013, Tribunalul Vâlcea – complet specializat în contencios administrativ – a admis cererea reclamantului şi a obligat pârâta să plătească acestuia suma de 2.891 lei, precum şi dobânda legală calculată de la pronunţare şi până la plata efectivă.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost preşedintele Biroului electoral de circumscripţie nr.88 Voineasa, desfăşurându-şi activitatea în perioada 14.04.2012 – 12.06.2012.
S-a reţinut că reclamantul nu a avut domiciliul în această circumscripţie, motiv pentru care s-a deplasat un număr de 60 de zile de la localitatea de domiciliu în comuna Voineasa. Din aceste zile, reprezentând deplasarea la locul situării circumscripţiei electorale, reclamantului i s-au decontat cheltuieli de transport numai pentru un număr de 25 de zile, pentru restul de 35 de zile apreciindu-se de către primarul localităţii că nu există dovezi.
Or, potrivit art.117 din Legea nr.67/2004, reţine tribunalul că în vederea organizării şi desfăşurării alegerilor, cheltuielile se suportă din bugetele locale.
Ca atare, în raport de dispoziţiile art.18 din Legea nr.554/2004 şi art.998 şi 999 Cod civil, tribunal a apreciat că pârâta datorează reclamantului suma de 2.891 lei beneficiu nerealizat, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume.
Împotriva acestei sentinţe s-a formulat recurs în termen legal de către pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că, în mod greşit instanţa de fond s-a pronunţat în prezenta cauză, deşi trebuia să formuleze cerere de abţinere pentru că acesta avea pe rolul instanţei de judecată un litigiu având ca obiect aceleaşi drepturi ca şi reclamantul Popescu Jean, în calitatea sa de preşedinte al altei circumscripţii electorale.
O altă critică priveşte faptul că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat cauza, întemeindu-şi soluţia pe dispoziţiile art.998 şi 999 Cod civil, deşi din 1 octombrie 2011 este în vigoare , dar şi pentru faptul că în cauză nu se poate vorbi de o răspundere delictuală, întrucât reprezentantul legal al comunei Voineasa nu a săvârşit niciun delict civil.
Totodată, a criticat faptul că instanţa de fond a analizat superficial cauza în sensul că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor legale şi contractuale pentru a putea beneficia de contravaloarea transportului şi de diurnă, astfel că primarul comunei Voineasa a vizat numai o parte din ordinele de deplasare şi anume numai pe cele în care reclamantul s-a deplasat efectiv la circumscripţia electorală în care a fost desemnat.
S-a mai precizat că reclamantul nu a dovedit nici consumul de combustibil pentru a putea beneficia de contravaloarea acestuia, astfel că primarul localităţii nu putea să dispună plata din bugetul local a unor sume necuvenite, fără ca prin aceasta să încalce dispoziţiile legale în vigoare.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii reclamantului.
La termenul din data de 17 aprilie 2014, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, potrivit art.305 Cod procedură civilă, reprezentând dovezile depuse în justificarea solicitării sale adresată instanţei de fond şi totodată a făcut precizarea că, exceptând întâmpinarea formulată de Comuna Voineasa cu nr.2040/09.04.2013, pe care recurenta a anexat-o însă prezentului recurs, nu se mai impune trimiterea cauzei pentru reconstituirea dosarului, susţinând că toate înscrisurile avute în vedere de către instanţa de fond se regăsesc în prezenta cale de atac.
Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor aduse, pe temeiul invocat, a constatat că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
În prealabil, faţă de susţinerea recurentei vizând existenţa unei cauze similare, pe rolul altei instanţe, în ceea ce îl priveşte pe judecătorul fondului din prezenta cauză, împrejurare în raport de care acesta trebuia să se abţină de la judecata cererii reclamantului, Curtea a apreciat-o ca nejustificată, întrucât înscrisurile depuse de recurentă la dosarul de recurs nu fac dovada existenţei unei pricini similare pentru a fi incidente dispoziţiile art.27 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
Pe fondul cauzei, însă, criticile recurentei – intimate sunt apreciate ca fiind justificate.
Astfel, se constată că intimatul-reclamant pj a fost desemnat ca preşedinte al circumscripţiei electorale nr.88 din Comuna Voineasa, calitate pe care a deţinut-o în perioada 14.04.2012 – 12.06.2012, ceea ce-i permitea să beneficieze de drepturile cuvenite pentru activitatea desfăşurată.
Ca atare, după încheierea mandatului primit ca preşedinte al circumscripţiei sus-amintite, reclamantul s-a adresat autorităţii publice în care s-a aflat circumscripţia unde şi-a desfăşurat activitatea pentru decontarea contravalorii diurnei şi a transportului, sens în care a depus ordinele de deplasare.
Primarul localităţii Voineasa a avizat, însă, numai un număr de 25 ordine de deplasare, apreciind că pentru un număr de 35 ordine de deplasare reclamantul nu a depus dovezi care să justifice activitatea prestată, după cum nici dovezi privind combustibilul consumat cu deplasarea acestuia de la localitatea de domiciliu la comuna Voineasa.
Curtea constată că solicitarea reclamantului de acordare a indemnizaţiei de delegare şi a cheltuielilor de transport îşi are temeiul în prevederile art.2 alin.12 din HG nr.142/2012, potrivit cu care, pe lângă drepturile prevăzute la alin.4, respectiv indemnizaţia de 85 lei/zi de activitate, membrii birourilor electorale care domiciliază în alte localităţi beneficiază de indemnizaţia de delegare, precum şi de decontarea cheltuielilor de transport şi cazare, potrivit reglementărilor în vigoare care stabilesc aceste drepturi pentru personalul din instituţiile publice.
Totodată, potrivit art.9 din HG nr.1860/2006, cu modificările ulterioare „Persoana aflată în delegare sau detaşare, într-o localitate situată la o distanţă mai mare de 5 km de localitatea în care îşi are locul permanent de lucru primeşte o indemnizaţie zilnică de delegare de 13 lei, indiferent de funcţia pe care o îndeplineşte şi de autoritatea în care îşi desfăşoară activitatea”, iar potrivit art. 10 din acelaşi act normativ „numărul zilelor calendaristice în care persoana se află în delegare sau detaşare se socoteşte de la data şi ora plecării până la data şi ora înapoierii mijlocului de transport din şi în localitatea unde îşi are locul permanent de muncă, considerându-se fiecare 24 de ore câte o zi de delegare sau detaşare”.
Pentru delegarea cu o durată de o singură zi şi pentru ultima zi în cadrul delegării de mai multe zile, indemnizaţia se acordă numai dacă durata delegării este de cel puţin 12 ore.
De asemenea, potrivit art.16 din actul normativ precitat „Deplasarea cu autoturismul proprietate personală se face numai cu aprobarea prealabilă a ordonatorului de credite, caz în care posesorul autoturismului va primi contravaloarea a 7,5 l. carburant la 100 km. parcurşi pe distanţa cea mai scurtă”.
Interpretând aceste dispoziţii legale, Curtea constată că prin zi de activitate, care să justifice indemnizaţia de 85 lei, se înţelege munca desfăşurată pe parcursul unei zile calendaristice, dar nu mai puţin de 6 ore pe zi (art.2 alin.11 din HG nr.142/2012).
Pentru a putea beneficia de această indemnizaţie, reclamantul – în calitate de preşedinte al Biroului electoral de circumscripţie – trebuia să facă dovada deplasării efective în cele 60 de zile pentru care a depus ordinele de deplasare.
De asemenea, acesta trebuia să facă dovada consumului de carburant pentru perioada în care s-a deplasat la circumscripţie.
Or, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că acesta s-a deplasat un număr de 60 de zile pentru care a solicitat diurna şi combustibilul aferent la circumscripţia în care a fost desemnat, astfel că în mod corect recurenta-pârâtă a apreciat că acesta nu poate primi sumele solicitate. Termenul uzitat de prevederea legală fiind de zile „calendaristice”.
Aşadar, simpla susţinere a intimatului-reclamant că a desfăşurat activitatea în cadrul circumscripţiei pe întreaga perioadă de 60 de zile, în lipsa dovezilor care să ateste aceste susţineri, nu poate fi primită, neavând suport legal, astfel că este întemeiată critica recurentei vizând inexistenţa culpei sale în neplata integrală a sumelor pretinse de intimatul-reclamant.
Reţinerea de către instanţa de fond a incidenţei dispoziţiilor art.998-999 C.civ. neavând suport probator.
În altă ordine de idei, rezultă că, într-adevăr, potrivit art.117 din Legea nr.67/2004, cheltuielile necesare organizării şi desfăşurării alegerilor se suportă din bugetele locale.
În acelaşi context se va sublinia că potrivit art.14 din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, rezultă că nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată şi achitată dacă nu este aprobată potrivit legii şi dacă nu are prevederi bugetare şi surse de finanţare.
Prin urmare, atâta vreme cât reclamantul nu a depus înscrisurile necesare, acesta nu este îndreptăţit la primirea diferenţei reprezentând diurnă şi cheltuieli de deplasare, aprobarea ordonatorului de credite fiind dată strict pentru zilele în care a îndeplinit condiţiile legale.
Faptul că alţi preşedinţi de circumscripţie au primit drepturile cuvenite pe perioada cât şi-au desfăşurat activitatea în circumscripţiile respective nu poate constitui un argument în admiterea solicitării sale.
Faţă de considerentele expuse, Curtea a admis recursul şi a modificat sentinţa în sensul că a respins cererea reclamantului.
