Actiune întemeiata pe dispozitiile art.138 din Legea nr.85/2006. Calitatea procesuala activa în recurs apartine numai administratorului judiciar sau lichidatorului.
– Art. 138 alin.6 din Legea nr.85/2006
Indiferent de titularul cererii de atragere a raspunderii patrimoniale (administrator judiciar sau lichidator, presedintele comitetului creditorilor sau creditorul), calea de atac împotriva hotarârii judecatoresti pronuntata în analiza cererii formulata în temeiul art.138 din legea nr.85/2006 poate fi exercitata numai de administratorul judiciar sau de lichidator, acestia fiind obligati sa exercite calea de atac daca adunarea generala sau creditorul care detine mai mult de 1/2 din valoarea tuturor creantelor decide ca se impune introducerea recursului.
Prin urmare, chiar daca actiunea în raspundere a fost formulata în baza art.138 alin.3 de catre presedintele comitetului creditorilor sau de creditorul îndreptatit, acesta nu poate exercita si calea de atac împotriva hotarârii, ci poate doar lua decizia exercitarii recursului, obligând administratorul judiciar sau lichidatorul la declararea caii de atac.
.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR. 2093 din 16.12. 2011)
Asupra cauzei comerciale de fata:
Prin sentinta comerciala nr. 4723 din 16.06.2011 pronuntata de Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala, s-a respins cererea formulata de D.G.F.P.I. în calitate de Presedinte al Comitetului Creditorilor împotriva pârâtului I.S., cerere având ca obiect angajarea raspunderii patrimoniale în baza art. 138 lit. c) si d) din legea nr.85/2006. Prin aceeasi sentinta s-a dispus, în baza art.131 din legea nr.85/2006, închiderea procedurii falimentului debitoarei SC E.I. SRL si radierea acesteia din registrul comertului.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre judecatorul-sindic a retinut, în esenta, ca nu s-a facut dovada legaturii de cauzalitate dintre faptele invocate a fi fost savârsite de pârât si prejudiciul cauzat tertilor-creditori.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea D.G.F.P.I., în calitate de Presedinte al Comitetului creditorilor, recurs ce a fost înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V-a Comerciala sub acelasi nr. unic 28860/3/2009.
În motivarea recursului, legal timbrat, s-a aratat ca hotarârea atacata este lipsita de temei legal si a fost data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii, caci în speta erau îndeplinite toate conditiile pentru atragerea raspunderii patrimoniale a intimatului-pârât.
Fata de motivele invocate din care rezulta îndeplinirea tuturor conditiilor cerute pentru angajarea raspunderii patrimoniale a intimatului-pârât, recurentul a solicitat admiterea recursului si modificarea sentintei atacate în sensul admiterii cererii formulate în baza art. 138 din legea nr.85/2006 si atragerii raspunderii personale a intimatului-pârât I.S., prin suportarea întregului pasiv al societatii debitoare.
În drept, recurenta a invocat disp. art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Din continutul cererii de recurs rezulta ca acesta este declarat numai în ceea ce priveste solutionarea cererii de atragere a raspunderii patrimoniale întemeiata pe art. 138 din legea nr.85/2006.
În sedinta publica din 16.12.2011 Curtea, din oficiu, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei si a retinut cauza spre solutionarea acestei exceptii.
Analizând cu prioritate aceasta exceptie care, conform art. 137 Cod procedura civila, face de prisos cercetarea în fond a pricinii, Curtea a retinut urmatoarele:
Recurenta D.G.F.P.I., în calitate de Presedinte al Comitetului creditorilor, a formulat în baza art. 138 lit. c) si d) din legea procedurii insolventei, cerere de angajare a raspunderii patrimoniale a administratorului societatii debitoare, respectiv intimatul-pârât I.S.
Desi a fost parte în hotarârea recurata, legea nr.85/2006 în forma în vigoare la momentul pronuntari hotarârii atacate (16.06.2011) recunoaste legitimare procesuala activa în exercitarea caii de atac a recursului numai administratorului judiciar sau lichidatorului.
Din analiza prevederilor legale cuprinse în art.138 alin.1, 3 si 6, rezulta ca indiferent de titularul cererii de atragere a raspunderii (administrator judiciar sau lichidator, presedintele comitetului creditorilor sau creditorul), calea de atac împotriva hotarârii judecatoresti pronuntata în analiza cererii formulata în temeiul art.138 din legea nr.85/2006 poate fi exercitata numai de administratorul judiciar sau de lichidator, acestia fiind obligati sa exercite calea de atac daca adunarea generala sau creditorul care detine mai mult de 1/2 din valoarea tuturor creantelor decide ca se impune introducerea recursului.
Alin.6 al art.138 din legea insolventei nu distinge între situatia formularii cererii de angajare a raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere în cadrul dosarului de insolventa sau într-un dosar separat, fiind astfel aplicabil principiul general de drept potrivit caruia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Fata de considerentele expuse, Curtea a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active în recurs a recurentei D.G.F.P.I., în calitate de Presedinte al Comitetului creditorilor, cu consecinta respingerii recursului ca fiind introdus de o persoana lipsita de calitate procesuala activa.
