Constatare nulitate absoluta bilet la ordin. Cerere formulata în cadrul procedurii insolventei si întemeiata pe dispozitiile art.36 din Legea nr.85/2006
– Art.36 din Legea nr.85/2006
Judecatorul-sindic a retinut incidenta în cauza doar a dispozitiilor cuprinse în art.36 din legea insolventei, constatând nulitatea biletului la ordin urmare a nerespectarii acestor dispozitii legale si a trecerii la executarea biletului la ordin ulterior deschiderii procedurii.
Art.36 din legea nr.85/2006 nu poate constitui temei de drept pentru constatarea nulitatii biletului la ordin, acesta fiind un act juridic si nicidecum o actiune judiciara sau extrajudiciara, ori o masura de silita. Art.36 din legea insolventei putea constitui temei legal pentru anularea masurii de executare silita, respectiv a operatiunii de plata efectuata în baza biletului la ordin.
Daca biletul la ordin îndeplineste toate conditiile de valabilitate cerute de legea cadru nr.58/1934, nulitatea lui nu se poate constata motivat de aplicarea dispozitiilor legii nr.85/2006 asupra societatii debitoare.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A V-A CIVILA,
DECIZIA CIVILA NR. 336 din 07.02. 2012)
Asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea înregistrata pe rolul Sectiei Civile a Tribunalului Teleorman – Judecator sindic în dosarul nr.4663/87/2010, debitoarea SC A.G. SRL, reprezentata de lichidator judiciar D. IPURL, a solicitat în contradictoriu cu societatea creditoare P.L.R. IFN SA prin mandatar SC A.I. SRL, constatarea nulitatii absolute a biletului la ordin PIRB3AB0037558 scadent la 19.11.2010.
Prin sentinta civila nr.199/17.10.2011, judecatorul-sindic a admis cererea de anulare formulata de debitoare prin lichidator judiciar D. IPURL si a constatat nulitatea absoluta a biletului la ordin PIRB3AB0037558 scadent la 19.11.2010.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre judecatorul-sindic a retinut ca la data de 20 septembrie 2010 s-a deschis procedura insolventei debitoarei SC A.G. SRL, fiind desemnat administrator judiciar D. IPURL. Cum creditoarea P.L.R. IFN SA nu s-a conformat dispozitiilor legale prevazute de art. 36 din si a trecut la executarea biletului la ordin mentionat mai sus dupa deschiderea procedurii insolventei, cererea lichidatorului judiciar formulata cu privire la anularea acestuia este întemeiata, motiv pentru care a dispune admiterea acesteia.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs, în termen legal, creditoarea SC P.L.R. IFN SA prin mandatar SC A.I. SRL, acesta fiind înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V-a Civila sub nr.4663/87/2010/a1.
În motivarea recursului, legal timbrat, s-a aratat, dupa prezentarea situatiei de fapt, ca hotarârea instantei de fond a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii. Astfel, obligatia de plata creata prin introducerea în sistemul bancar a biletului la ordin PIRB3AB0037558/19.11.2010 nu contravine dispozitiilor legii nr.85/2006 deoarece s-a urmarit recuperarea ratelor de leasing restante de la avalistul C.A., iar nu de la societatea debitoare SC A.G. SRL.
S-a mai aratat ca biletului la ordin îi sunt aplicabile dispozitiile art.16 din legea nr.58/1934, iar introducerea la plata a acestuia la momentul scadentei (care este ulterior deschiderii procedurii) nu duce la incidenta vreunei dispozitii din legea nr.85/2006.
Daca în privinta debitoarei se poate retine aplicarea dispozitiilor art.46 alin.1 din legea insolventei, acestea nu sunt aplicabile în privinta avalistului. Obligatia de plata a avalistului este distincta de cea a emitentului biletului la ordin (conform art.106 alin. ultim raportat la art.33 si art. alin.1 si 2 din legea nr.58/1934) si nu intra sub incidenta dispozitiilor legii nr.85/2006.
De altfel, legalitatea biletului la ordin nu poate fi verificata doar prin prisma legii nr.85/2006, ci prioritar prin prisma legii nr.58/1934. Or, potrivit acestor din urma dispozitii legale, avalul nu este afectat de lipsa de valabilitate a obligatiei avalizatului, afara de cazul în care biletul la ordin are un viciu de forma esential, situatie care nu este aplicabila în speta. Faptul ca obligatia debitoarei nu este valabila întrucât scadenta obligatiei recunoscute a intervenit dupa deschiderea procedurii insolventei si fara autorizarea judecatorului sindic, nu atrage nevalabilitatea obligatiei avalistului. Biletul la ordin îndeplineste toate conditiile de valabilitate cerute de legea cadru nr.58/1934, fiind inadmisibil a se constata nulitatea lui motivat de aplicarea dispozitiilor legii nr.85/2006 asupra societatii debitoare.
Fata de motivele invocate, creditoarea a solicitat admiterea recursului si modificarea sentintei atacate în sensul respingerii cererii formulata de debitoare, prin lichidator, având ca obiect anularea biletului la ordin.
În drept, recurenta a invocat dispozitiile art.304 pct.9 si art.3041 Cod procedura civila.
La dosar a fost depusa copia certificata a biletului la ordin a carui nulitate absoluta s-a constatat prin sentinta atacata.
Analizând hotarârea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, vazând si dispozitiile art.3041 Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Prin cererea introductiva formulata la data de 15.09.2011, intimata-debitoare SC A.G. SRL, prin lichidator judiciar D. IPURL, a solicitat în contradictoriu cu recurenta-creditoare SC P.L.R. IFN SA, prin mandatar SC A.I. SRL, sa se constate nulitatea absoluta a biletului la ordin PIRB3AB0037558 scadent la 19.11.2010, cu motivarea ca, ulterior deschiderii procedurii insolventei debitoarei, recurenta-creditoare a depus în circuitul bancar respectivul bilet la ordin. Cum obligatia de plata creata prin introducerea în sistemul bancar a biletului la ordin contravine dispozitiilor art.36 si ale art.121 din legea nr.85/2006, aceasta este nula conform art.46 alin.1 din acelasi act normativ.
Judecatorul-sindic a retinut incidenta în cauza doar a dispozitiilor cuprinse în art.36 din legea insolventei, constatând nulitatea biletului la ordin urmare a nerespectarii acestor dispozitii legale si a trecerii la executarea biletului la ordin ulterior deschiderii procedurii.
Fata de motivarea instantei de fond, Curtea constata ca sunt întemeiate criticile recurentei referitoare la pronuntarea hotarârii cu aplicarea gresita a legii. Astfel, art.36 din legea nr.85/2006 prevede ca de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Aceasta dispozitie legala nu poate constitui temei de drept pentru constatarea nulitatii biletului la ordin, acesta fiind un act juridic si nicidecum o actiune judiciara sau extrajudiciara, ori o masura de executare silita. Art.36 din legea insolventei putea constitui temei legal pentru anularea masurii de executare silita, respectiv a operatiunii de plata efectuata în baza biletului la ordin, ceea ce nu era cazul deoarece nu a avut loc nicio astfel de plata, ambele parti sustinând acest lucru în fata Curtii.
Constatarea nulitatii absolute a biletului la ordin putea fi pronuntata în baza dispozitiilor legii nr.58/1934, însa nici debitoarea-reclamanta nu a invocat vreun motiv de nulitate în afara celui “întemeiat” pe art.36 din legea insolventei, si nici instanta de fond nu a analizat vreun motiv de nulitate a biletului la ordin prin prisma dispozitiilor speciale cuprinse în legea nr.58/1934.
Fata de aceste considerente, Curtea a constatat ca recursul este întemeiat, hotarârea pronuntata fiind data cu aplicarea gresita a legii. Ca urmare, în baza art.312 alin. 3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul si a modificat în tot hotarârea atacata în sensul ca a respins ca nefondata cererea debitoarei, formulata prin lichidator judiciar, de anulare a biletului la ordin PIRB3AB0037558 scadent la 19.11.2010.
