Art.3, art.4 lit.a şi art.5 din OUG nr.50/2008
Art.110 din TFUE
Cauza Tatu împotriva României
Autoturismul nu a fost înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, astfel că jurisprudenţa C.E.J. în cauza Tatu împotriva României nu este aplicabilă.
Curtea Europeană de Justiţie a reţinut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispoziţiile art.110 din TFUE, în condiţiile în care discriminează autovehiculele introduse în ţară faţă de cele aflate deja pe piaţa naţională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Art.110 TFUE nu permite statelor membre să instituie taxe, aplicate autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie provenite din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.
Prin urmare, ceea ce a determinat soluţia pronunţată de CJUE în Cauza Tatu nu este cuantumul taxei de poluare în sine, ci caracterul discriminatoriu al acesteia între vehiculele de ocazie provenite din alte state membre şi cele având aceeaşi vechime şi uzură, de pe piaţa naţională.
a constatată de curte nu e determinată de criteriile folosite de legiuitorul român pentru stabilirea taxei pe poluare, instanţa europeană reţinând că acestea sunt conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie, astfel că independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei şi de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
(Decizie NR. 557/R-CONT/29.02.2012)
Constată că, prin cererea înregistrată la 20.06.2011, reclamanta S.L. a chemat în judecată pe pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Râmnicu Vâlcea, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea şi Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligate acestea să-i restituie suma achitată cu titlul de taxă pe poluare, actualizată cu indicele de inflaţie, începând cu data de 28.04.2010 şi până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta arată că perceperea taxei pe poluare, numai pentru autoturismele second-hand achiziţionate din afara graniţelor încalcă dispoziţiile art.110 TFUE prin care s-a stabilit că nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor achiziţionate din alte state membre impozite interne de orice natură sau cuantum care nu se aplică şi în cazul achiziţionării produselor naţionale. Aceste dispoziţii sunt întărite şi de prevederile art.25 şi 28 din Tratat.
La cerere reclamanta a anexat: decizia de calcul a taxei pe poluare, refuzul pârâtei A.F.P. a mun.Râmnicu Vâlcea de restituire a taxei pe poluare, dovada achitării taxei pe poluare şi factura nr.9937563/26.03.2010 de achiziţionare a autoturismului de la firma SC Hyundai Auto România SRL.
Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea în nume propriu şi în numele subunităţii sale – pârâta Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Râmnicu Vâlcea a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepţia inadmisibilităţii acţiunii cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Vâlcea.
Pe fondul cauzei pârâtele au solicitat respingerea acţiunii, autoturismul pentru care s-a achitat taxa pe poluare a cărei restituire se solicită fiind unul nou şi nu second-hand şi astfel taxa pe poluare este datorată potrivit dispoziţiilor art.3, art.4 lit.a şi art.5 din OUG nr.50/2008.
S-a formulat de către pârâte şi cerere de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu.
În şedinţa publică din 15 noiembrie 2011 instanţa s-a pronunţat cu privire la excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P., ambele invocate de pârâte cât şi asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Fondului pentru Mediu, invocată din oficiu.
Prin sentinţa nr.2373 din 22 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia a II-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei AFP Rm.Vâlcea, şi ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă împotriva pârâtelor D.G.F.P. Vâlcea şi A.F.M. A fost respinsă cererea de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu, formulată de pârâtele Administraţia Finanţelor Publice a mun.Râmnicu Vâlcea şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că la data de 26.03.2010 reclamanta a achiziţionat un autoturism nou, marca Hyundai, care nu a mai fost niciodată înmatriculat în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
În vederea înmatriculării acestuia s-a stabilit în sarcina reclamantei o taxă pe poluare în cuantum de 1.859 lei, conform deciziei aflată la fila 7 dosar, pe care reclamanta a achitat-o cu chitanţa de la fila 8 dosar.
Tribunalul a reţinut că refuzul pârâtei Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Râmnicu Vâlcea de restituire a taxei pe poluare nu este unul nejustificat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Apărarea pârâtelor în sensul că autoturismul nu a mai fost înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene este corectă. Din conţinutul deciziei de calcul al taxei pe poluare aflată la fila 7 dosar rezultă totuşi că prima înmatriculare a avut loc la data de 26 martie 2010, iar din conţinutul facturii de achiziţie a autoturismului de către reclamantă rezultă ca ţară de provenienţă a acestuia Turcia, unde este posibil ca autoturismul să fi fost pentru prima dată înmatriculat. Turcia însă nu este ţară membră a Uniunii Europene şi astfel dispoziţiile art.110 din TFUE astfel cum acestea au fost interpretate prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 nu sunt aplicabile în cauză.
Articolul 110 din TFUE a fost interpretat de către Curtea Europeană de Justiţie în sensul că această dispoziţie se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unui vehicul de ocazie cumpărat din alt stat membru, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională, ceea ce nu este cazul în speţă, Turcia nefiind stat membru al Uniunii Europene.
Pe cale de consecinţă, taxa pe poluare a fost calculată cu respectarea criteriilor avute în vedere de OUG nr.50/2008 şi este datorată de reclamantă cu ocazia înmatriculării în parcul naţional. Ci aceste considerente a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice a mun.Râmnicu Vâlcea şi ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă împotriva pârâtelor Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea şi Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti.
Întrucât pârâta Administraţia Finanţelor Publice a mun.Râmnicu Vâlcea nu urmează a cădea în pretenţii, în cauză nefiind îndeplinite astfel condiţiile art.60 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa a respins şi cererea de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu.
Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamanta S. L., invocând prevederile art.304 pct.9 şi art.3041Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului şi modificarea în totalitate a sentinţei, iar pe fond admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, precum şi restituirea actualizată a sumei plătită cu titlu de taxă de poluare.
În motivarea recursului reclamanta arată că, în mod greşit, instanţa a considerat că maşina este de provenienţă extracomunitară şi astfel nu ar fi incidente dispoziţiile art.110 TFUE.
Recurenta susţine că autoturismul nou achiziţionat, pe care l-a înmatriculat pentru prima dată în România, este marca Hyundai, însă este conceput sub Divizia Hyundai Europa, fiind conceput în Germania, iar faptul că este produs în Turcia nu înseamnă că produsul este extracomunitar.
Mai arată recurenta că este greşită diferenţierea făcută de instanţa de fond între autoturismele noi şi autoturismele second-hand, întrucât calculul şi criteriile de stabilire a taxelor sunt aceleaşi şi pentru autoturismele noi, astfel încât considerentele reţinute în Cauza Tatu împotriva României, în interpretarea art.110 TFUE, sunt pe deplin aplicabile şi prezentei cauze.
Prin decizia nr.557/R-CONT din 29 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal – a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că argumentele invocate de către recurentă cu privire la dispoziţiile Tratatului Comunităţii Europene în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare, sunt lipsite de pertinenţă, în măsura în care, în speţă, este vorba despre un autoturism nou, iar nu unul de ocazie.
Din decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule rezultă, aşa cum se susţine de către recurenta însăşi, că în cursul anului 2010 a achiziţionat un autoturism nou, marca Hyundai, pe care l-a înmatriculat pentru prima dată în România.
Autoturismul nu a fost înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, astfel că jurisprudenţa C.E.J. în cauza Tatu împotriva României nu este aplicabilă.
Curtea Europeană de Justiţie a reţinut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 încalcă dispoziţiile art.110 din TFUE, în condiţiile în care discriminează autovehiculele introduse în ţară faţă de cele aflate deja pe piaţa naţională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Art.110 TFUE nu permite statelor membre să instituie taxe, aplicate autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie provenite din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.
Prin urmare, ceea ce a determinat soluţia pronunţată de CJUE în Cauza Tatu nu este cuantumul taxei de poluare în sine, ci caracterul discriminatoriu al acesteia între vehiculele de ocazie provenite din alte state membre şi cele având aceeaşi vechime şi uzură, de pe piaţa naţională.
Discriminarea constatată de curte nu e determinată de criteriile folosite de legiuitorul român pentru stabilirea taxei pe poluare, instanţa europeană reţinând că acestea sunt conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie, astfel că independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei şi de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Prin urmare, în discuţie fiind un autoturism nou, supus taxei pe poluare, potrivit O.U.G. nr.50/2008, în raport de criterii găsite conforme dreptului european de Curtea de Justiţie de la Luxemburg în aceiaşi jurisprudenţă menţionată, temeiul reţinut în jurisprudenţa instanţelor interne, respectiv interpretarea dată de Curte în cauza Tatu împotriva României, nu este aplicabil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
