Art.72 – Legea nr.188/1999
Art.15, art.17 – OG nr.6/2007
Art.13 al.1, art.23 – OG nr.10/2008
Art.13 – Legea nr.138/1999
Art.1 – Legea nr.193/2006
Art.21 – Cod fiscal
Art.1, art.8, art.10, art.24, art.27 – Legea nr.130/1996
Art.4 – Legea nr.273/2006 privind finantele publice locale
Art.41 al.5 – Constitutia României
Prin actiunea înregistrată la data de 27.01.2010 Curtii de Apel Constanta – Sectia comercială, maritimă si fluvială precum si pentru cauze de administrativ si fiscal sub nr.112/36/2010, reclamantii Consiliul Judetean Constanta si Presedintele Consiliului Judetean Constanta, în contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi Constanta si Curtea de Conturi a României, cu raportare la prevederile Legii nr.554/2004 au formulat contestatie împotriva Deciziei nr.36/25.11.2009 si a procesului verbal FN/26.10.2009 emise de Camera de Conturi Constanta, apreciate ca fiind nelegale.
În motivarea cererii reclamantii au arătat că la nivelul Consiliului Judetean Constanta a fost efectuat un control de către reprezentatii Camerei de Conturi Constanta în urma căruia au fost constatate o serie de abateri în cadrul activitătii, aspecte cuprinse în procesul-verbal FN/26.10.2009 si în baza căruia a fost emisă Decizia nr.36/25.1.2009, act administrativ împotriva căruia, a fost formulată contestatie, nesolutionată până la momentul sesizării instantei.
S-a sustinut că reprezentantii organului de control au nesocotit faptul că drepturile salariale privind personalul din administratia publică locală, aferente anului 2008, au fost acordate în baza contractului colectiv de muncă aprobat prin HCJ Constanta nr.281/2007, modificat prin HCJ Constanta nr.43/2008 si în raport cu toate prevederile legale în materie.
Au relevat că încheierea acestui contract colectiv de muncă s-a făcut în urma negocierii purtate între reprezentantii părtilor semnatare, conform prevederilor art.72 din Legea nr.188/1999 si art.20 si urm din C.muncii si ale art.12 din Legea nr.130/1996, fondurile aferente drepturilor stabilite pentru angajati fiind aprobate de către Consiliul Judetean Constanta.
Reclamantii au invocat faptul că instantele de judecată sunt singurele în măsură a aprecia asupra legalitătii drepturilor de natură salarială cuprinse în urma negocierilor purtate, în cadrul contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul institutiei publice, pârâtele nefiind în măsură a face aprecieri cu privire la nulitatea clauzelor contractuale, Legea nr.130/1996 permitând purtarea de negocieri între angajator si organizatiile salariatilor si pentru alte drepturi de natură socială decât cele pentru care în mod expres s-a stabilit aplicabilitatea la categoria de salariati reprezentanti de către sindicat.
In drept au fost invocate disp. Legii nr.554/2004, Legii nr.94/1992, Legii nr.500/2002, Legii nr.273/2006, HG nr.1155/2008, OUG nr.223/2008, Legii 130/1996, Legii 188/199, Legea nr.53/2003.
Reclamantii, la termenul de judecată din data de 15.02.2010, si-au precizat actiunea, solicitând si anularea Încheierii nr.VI.25/04.02.2010 emisă de Curtea de Conturi a României precum si suspendarea, cu raportare la prevederile art.15 din Legea nr.554/2004 a executării actelor administrative contestate, până la solutionarea cauzei.
Reclamantii, la termenul de judecată din data de 15.03.2010, si-au reprecizat actiunea, solicitând si anularea partială a procesului verbal FN/26.10.2009-pct.2 emis de Camera de Conturi Constanta, anularea partială a Deciziei nr.36/25.11.2009-pct.2 si anularea partială a Încheierii nr.VI.25/04.02.2010-pct.1 emisă de Curtea de Conturi a României precum si suspendarea, cu raportare la prevederile art.15 din L.nr.554/2004 a executării actelor administrative contestate, până la solutionarea cauzei.
În fata Curtii de Apel Constanta a fost formulată si depusă din partea Sindicatului din Administratia Publică Locală Constanta cerere de interventie în interes alăturat reclamantilor prin care s-a solicitat admiterea în principiu a cererii si anularea Deciziei nr.36/27.11.2009 precum si suspendarea executării actului contestat.
Prin Sentinta civilă nr.106/CA/17.03.2010 Curtea de Apel Constanta a declinat cauza în favoarea Tribunalului Constanta – Sectia contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia de contencios administrativ si fiscala la data de 05.05.2010 sub nr.112/36/2010.
Tribunalul Constanta, la termenul de judecată din data de 08.06.2010, cu raportare la prevederile art.52 C.proc.civilă, a încuviintat în principiu cererea de interventie formulată de Sindicatul din Administratia Publică Locala Constanta.
La termenul de judecată din data de 01.07.2010, tribunalul a respins ca nefondată solicitarea precizată formulată de către reclamanti, privind suspendarea executării actelor administrative contestate.
Prin Sentinta civilă nr.1333/26.10.2010, Tribunalul Constanta a respins actiunea precizată promovată de reclamanti si cererea de interventie în interesul alăturat reclamantilor promovată de Sindicatul Tomis al Lucrătorilor din Administratia Publica Locală.
Pentru a pronunta această hotărâre tribunalul a retinut că, reclamantul Consiliul Judetean Constanta a fost supus unui financiar efectuat de către Camera de Conturi Constanta, asupra contului de executie pe anul 2008, control în urma căruia a fost emisă Decizia nr.36/25.11.2009 în cuprinsul căreia, la pct.2, s-a constatat că la nivelul Consiliului Judetean Constanta au fost acordate în anul 2008, o serie de sporuri si drepturi salariale, respectiv: sporul de confidentialitate în cuantum de 15% din salariul de baza; sporul de stabilitate în cuantum de 15% din salariul de bază; indemnizatia de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de baza; spor de reprezentare pentru acoperirea si a unei părti si cheltuielile cu îmbrăcăminte, în cuantum de 20% din salariul de baza; prima de vacantă pentru personalul contractual; alocatie de sărbători; transport la si de la locul de muncă; norma de hrană.
In referire la cele constatate s-a apreciat caracterul nelegal al acestor sporuri, fiind dispusă în sarcina ordonatorului principal de credite măsura stabilirii întinderii prejudiciului si recuperarea acestuia.
A mai retinut că împotriva acestei decizii a fost formulată contestatie, respinsă prin Încheierea nr.VI.25/04.02.2010 emisă de Curtea de Conturi a României.
S-a retinut, că pentru anul 2008 salarizarea personalului bugetar s-a efectuat în baza OG nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgentă a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr.II si III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupă functii de demnitate publică, precum si unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, acest act normativ constituind sediul juridic al sporurilor si drepturilor salariale de care poate beneficia personalul bugetar, aflat în legătura directă si cu OG nr.6/2007.
1. În ce priveste sporul de confidentialitate în cuantum de 15% din salariul de bază acordat personalului de la nivelul Consiliului Judetean Constanta, în raport de dispozitiile art.13 din OG nr.6/2007 care prevede că sporul de confidentialitate în cuantum de până la 15% din salariul de bază beneficiază doar personalul contractual din aparatul de lucru al Guvernului si personalul contractual din institutiile si autoritătile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor si din analiza OG nr.6/2007 si OG nr.10/2008 se constată că angajatii Consiliului Judetean Constanta nu se înscriu în categoria angajatilor ce au dreptul de a beneficia pentru activitatea prestată de acordarea sporului de confidentialitate, deoarece pe de o parte consiliul judetean nu intră în categoria aparatului de lucru al Guvernului iar pe de altă parte prin niciun act normativ specific nu s-a prevăzut acordarea acestui spor către angajatii din primării.
Pentru aceste considerente s-a retinut că în mod nelegal angajatii – functionari publici si personalul contractual – Consiliului Judetean Constanta au beneficiat prin Contractul/Acordul colectiv de muncă înregistrat la DMPS Constanta, pentru anul 2008, de acordare unui spor de confidentialitate în cuantum de 15% din salariul de bază.
2. În ce priveste sporul de stabilitate în cuantum de 15% din salariul de baza acordat personalului de la nivelul Consiliului Judetean Constanta, din analizarea prevederilor OG nr.6/2007 si OG nr.10/2008 s-a retinut că un asemenea drept salarial nu este prevăzut de actele normative, considerente pentru care angajatii Consiliului Judetean Constanta nu puteau beneficia pentru activitatea prestată de acordarea acestui spor, astfel că în mod nelegal angajatii – functionari public si personal contractual – Consiliului Judetean Constanta au beneficiat prin Contractul/Acordul colectiv de muncă înregistrat la DMPS Constanta, pentru anul 2008, de acordare unui spor de stabilitate în cuantum de 15% din salariul de bază.
3. În ce priveste indemnizatia de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază acordată personalului de la nivelul Consiliului Judetean Constanta, potrivit prevederilor art.13 din L.nr.138/1999, de indemnizatia de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, beneficiază functionarilor publici si personalului contractual care îsi desfăsoară activitatea în cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si în institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care îsi desfăsoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si înainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne.
Din acest punct de vedere, s-a constatat că angajatii Consiliului Judetean Constanta nu se înscriu în categoria persoanelor ce au dreptul de a beneficia pentru activitatea prestată de acordarea sporului/indemnizatiei de dispozitiv, deoarece pe de o parte nu există o prestatie specifică acestui spor iar pe de altă parte consiliul judetean nu intră în categoria entitătilor al căror personal beneficiază de acest spor/indemnizatie si nici nu cuprinde în componenta sa structuri ce au apartinut Ministerului de Interne, astfel că în mod nelegal angajatii – functionari publici si personal contractual – Consiliul Judetean Constanta au beneficiat prin Contractul/Acordul colectiv de muncă înregistrat la DMPS Constanta, pentru anul 2008, de acordare unei indemnizatii de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
4. În ce priveste sporul de reprezentare pentru acoperirea si a unei părti si cheltuielile cu îmbrăcăminte, în cuantum de 20% din salariul de baza acordat personalului de la nivelul Consiliului Judetean Constanta, din analizarea prevederilor OG nr.6/2007 si OG nr.10/2008 tribunalul a retinut că un asemenea drept salarial nu este prevăzut de actele normative, considerente pentru care angajatii Consiliului Judetean Constanta nu puteau beneficia pentru activitatea prestată de acordarea acestui spor, astfel încât în mod nelegal angajatii – functionari public si personal contractual – Consiliului Judetean Constanta au beneficiat prin Contractul/Acordul colectiv de muncă înregistrat la DMPS Constanta, pentru anul 2008, de acordare unui spor de reprezentare pentru acoperirea si a unei părti si cheltuielile cu îmbrăcăminte, în cuantum de 20% din salariul de bază.
5. În ce priveste prima de concediu acordată personalului contractual de la nivelul Consiliului Judetean Constanta, din analizarea prevederilor OG 6/2007 si OG 10/2008 s-a apreciat că un asemenea drept salarial – prima de concediu pentru personalul contractual, nu este prevăzut de actele normative, putând fi acordată doar functionarilor publici.
Având în vedere dispozitiile art.40 alin.2 din lit.c din Codul Muncii, conform cărora angajatorii au obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile care decurg din lege si din contractul de muncă aplicabil, prima instantă a constatat că angajatii contractuali din cadrul Consiliului Judetean Constanta nu se înscriu în categoria persoanelor ce au dreptul de a beneficia pentru activitatea prestată de acordarea indemnizatiei de concediu (prima de vacantă), deoarece acestia nu au calitatea de functionari publici, instituita primei de vacanta fiind specifică doar functionarilor publici, considerente pentru care s-a retinut că în mod nelegal angajatii – personal contractual – Consiliului Judetean Constanta au beneficiat prin Contractul/Acordul colectiv de muncă înregistrat la DMPS Constanta, pentru anul 2008, de acordare primei de vacantă.
6. În ce priveste decontarea transportului la si de la locul de muncă acordat personalului de la nivelul Consiliului Judetean Constanta, din analizarea prevederilor OG nr.6/2007 si OG nr.10/2008, s-a constatat că un asemenea drept salarial nu este prevăzut de actele normative, considerente pentru care angajatii Consiliului Judetean Constanta nu puteau beneficia pentru activitatea prestată de decontarea cheltuielilor de transport la si de la locul de muncă, astfel că, în mod nelegal, angajatii – functionari publici si personal contractual – Consiliului Judetean Constanta au beneficiat prin Contractul/Acordul colectiv de muncă înregistrat la DMPS Constanta, pentru anul 2008, de decontarea cheltuielilor de transport la si de la locul de muncă.
7. În ce priveste norma de hrană acordată personalului de la nivelul Consiliului Judetean Constanta, în cuantum de 12 lei/zilnic, din analizarea prevederilor OG nr.6/2007 si OG nr.10/2008, s-a constatat că un asemenea drept salarial nu este prevăzut de actele normative, fapt pentru care angajatii Consiliului Judetean Constanta nu puteau beneficia pentru activitatea prestată de acordarea acestui drept salarial.
Sub aspect normativ, acordarea tichetelor de masă nu constituie o obligatie legală pentru angajator, legiuitorul prevăzând că se pot acorda tichetele de masa, iar nu că se vor acorda – sintagmă ce ar fi conferit un caracter obligatoriu. Pe baza criteriilor definite de Legea nr.142/1998 se stabilesc clauze concrete privind tichetele de masă, în functie de resursele financiare, prin contractele colective de muncă. Aceste clauze din contractele colective de muncă trebuie să prevadă atât numărul salariatilor din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetelor de masă, în limita celei prevăzute de lege, numărul de zile lucrătoare din luna pentru care se distribuie tichete de masă salariatilor, cât si criterii de selectie pentru stabilirea salariatilor care primesc astfel de tichete.
Analizând însă dreptul salarial acordat angajatilor din cadrul Consiliului Judetean Constanta – normă de hrană intr-un cuantum lunar de 12 lei/zi, s-a constatat ca această facilitate salariala nu este identica cu alocatia individuală de hrană prevăzută de L.nr.142/1998, deoarece nu este materializată prin tichetele de masa instituite de actul normativ.
Pentru aceste considerente, în mod nelegal angajatii – functionari publici si personal contractual – Consiliului Judetean Constanta au beneficiat prin Contractul/Acordul colectiv de muncă înregistrat la DMPS Constanta, pentru anul 2008, de acordare a normei de hrană în cuantum de 12 lei/zi.
Din economia textelor art.12 din L.nr.130/1996 si art.25 din HG nr.833/2007 s-a constatat că pârâtele în mod legal au apreciat că ordonatorul principal de credite a efectuat plăti de natură salarială în afara cadrului legal instituit prin OG nr.6/2007 si OG nr.10/2008, ce constituie legislatia de strictă aplicare pentru anului 2008 în ce priveste salarizarea personalului bugetar.
Este real ca în raport cu prevederile art.12 din L.nr.130/1966 ca la nivelul institutiilor bugetare se pot purta negocieri pentru încheierea contractelor colective de munca, însă în ce priveste drepturile salariale, aceste negocieri neputând excede legislatiei salariale existente în materie.
Din acest punct de vedere, tribunalul a retinut că pârâtele în mod temeinic au constatat că la nivelul Consiliului Judetean Constanta s-au efectuat pentru anul 2008 plăti salariale în afara cadrului legal, clauzele contractului colectiv de muncă invocat de către reclamanti neputând produce efecte decât între părtile semnatare, Curtea de conturi, ca organ de control, urmărind modul de formare, de administrare si de întrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, în conformitate cu principiile legalitătii, regularitătii, economicitătii, eficientei si eficacitătii, în raport cu legislatia în materie si nu în raport cu actele juridice încheiate între angajator si salariatii reprezentati prin sindicat.
Tribunalul a retinut si dispozitiile art.14 alin.3 din Legea nr.273/2006, privind finantele publice locale, ce prevăd în mod imperativ că: ”Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) si nici nu poate fi angajată si efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială”.
Pe de alta parte, în conditiile în care clauzele de natură salarială din cadrul contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul Consiliului Judetean Constanta nu au fost anulate, aceste urmează a produce efecte juridice între părtile semnatare, insă în raport cu exercitiul bugetar, nu pot constitui ”baza legală” în sensul definit de L.nr.273/2006.
De altfel, îndeplinirea măsurilor dispuse prin Decizia nr.36/2009 – pct.2 reprezintă o obligatie legală ce revine ordonatorului principal de credite – Presedintele Consiliului Judetean Constanta – al entitătii audiate iar neconformarea angajează răspunderea, în conditiile art.62 lit.”b” din L.nr.94/1992, acesta fiind chemat a răspunde pentru prejudiciul cauzat institutiei publice, prin plătile efectuate în afara cadrului legal.
În raport cu cele analizate, s-a constatat că în mod nelegal la nivelul Consiliului Judetean Constanta s-au efectuat, pentru anul 2008, plăti nelegale aferente acordării sporului de confidentialitate în cuantum de 15% din salariul de baza, sporului de stabilitate în cuantum de 15% din salariul de bază, indemnizatiei de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de baza, sporului de reprezentare pentru acoperirea si a unei părti si cheltuielile cu îmbrăcăminte, în cuantum de 20% din salariul de bază, primei de vacantă pentru personalul contractual, alocatiei de sărbători, decontărilor cheltuielilor de transport la si de la locul de muncă si a normei de hrană, considerente pentru care instanta a constatat că pârâtele în mod temeinic au retinut caracterul nelegal al acordării acestor sporuri si a drepturi salariale speciale.
Pentru aceste considerente, cu raportare la prevederile art.1, art.2 si art.18 din L.nr.554/2004 republicată, tribunalul a constatat că actiunea precizată promovată de reclamanti este nefondată.
În raport de această solutie, a dispus si respingerea cererii de interventie în interesul alăturat reclamantilor promovata de Sindicatul Lucrătorilor din Administratia Publică Locală Constanta.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantii Presedintele Consiliului Judetean Constanta, Consiliul Judetean Constanta precum si intervenientul în interes alăturat reclamantilor – Sindicatul din Administratia Publică Locală Constanta care au criticat-o ca nelegală si netemeinică, invocând disp. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
a. Toate sumele retinute de Curtea de Conturi ca fiind nelegal plătite au fost acordate în anul 2008 în conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă aprobat prin Hotărârea Consiliului Judetean Constanta, act normativ ce a fost supus controlului legalitătii întrucât a fost contestat de Prefectul Judetului Constanta în cadrul tutelei administrative, în acest sens pronuntându-se si Tribunalul Constanta în dosarul nr.20/CA/2006, respingând actiunea ca inadmisibilă în raport de natura actului juridic supus controlului;
b. Actul administrativ supus cenzurii contenciosului administrativ, respectiv hotărârea prin care s-a aprobat contractul colectiv de muncă, a fost adoptat conform atributiilor si a competentei reglementate prin Legea nr.215/2001, autoritatea locală luând act de conventia părtilor (angajator si reprezentantul salariatilor), întemeiată pe dispozitiile salariale ce vizează raporturile de serviciu si de muncă (Legea nr.130/1996, Legea nr.188/1999, Legea nr.53/2003).
c. Acordul/CCM la nivel de unitate are un caracter perfect legal, reprezentând actul de vointa al părtilor, care nu încalcă prevederile legale în materie, cum gresit se sustine în decizia contestata;
d. Prin Contractul colectiv de muncă s-au negociat clauze referitoare la drepturi ce pot fi acordate potrivit reglementarilor legale în vigoare, în contextul în care nu există nicio normă juridică care să interzică în mod expres vreunul dintre drepturile acordate de Consiliul Judetean Constanta, existând cel mult norme supletive care permit părtilor să aprecieze asupra oportunitătii acordării unor drepturi salariale, relevante fiind în acest sens inclusiv sustinerile instantei de fond la analizarea situatiei legale a acordării normei de hrană, în contextul în care chiar dispozitiile legale invocate au caracter supletiv, având mai putină importantă denumirea acesteia, respectiv normă de hrană ci nu alocatie individuală de hrană, scopul măsurii fiind acelasi; în plus, conform dispozitiilor art.30 din Legea nr.130/1996 executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părti, în cauză nefiind incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau încetare a efectelor contractului colectiv de muncă, iar anularea acestuia nu a fost solicitată nici pe cale de actiune, nici pe cale de exceptie, astfel că paradoxal actiunile salariatilor întemeiate în fapt si în drept pe prevederile contractului colectiv de muncă sunt admise, în timp ce Curtea de Conturi impută recuperarea sumelor respective;
e. Este obligatorie pentru părti respectarea contractului colectiv de muncă, nefiind incidente nici dispozitiile art.24 din Legea nr.130/1996: Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art.8 sunt lovite de nulitate; nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanta judecătorească competentă, la cererea părtii interesate.
f. Nu au fost încălcate prevederile art.8 si art.12 din Legea nr.130/1996 întrucât prin acest document nu s-au stabilit alte valori ale drepturilor salariale deja reglementate prin lege.
Astfel, prin CCM nivelul legal al salariilor de bază ale functionarilor publici si ale personalului contractual nu au fost negociate, acestea fiind la nivelul reglementarilor legale în vigoare, respectiv la nivelul reglementat prin OG nr.6/2007 si OG nr.10/2008 pentru anul 2008.
g. Salariile nu au fost negociate prin Contractul colectiv de muncă.
h. Potrivit dispozitiilor art.236 din Codul Muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea părtilor.
i. Potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996: Contracte colective de muncă se pot încheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.
j. Interpretând per a contrario dispozitiile legale mentionate, rezulta că prin contractele colective de muncă pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare si cuantum nu sunt stabilite sau interzise în mod expres prin dispozitii legale imperative.
k. În acest context, în care prevederile legale specifice salarizării sectorului bugetar instituie numai o serie de drepturi cu caracter minimal, fără a consacra interdictii exprese privind instituirea unor drepturi sau întinderea acestora, rezultă că stabilirea si acordarea unor drepturi bănesti speciale s-a făcut în conformitate cu principiul liberei negocieri, ca o expresie a principiilor stipulate de Conventia OIM nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective, prin care părtile stabilesc liber conditiile de muncă si de angajare, astfel că interpretarea instantei de fond constituie o restrângere a acestor drepturi acordate salariatilor, dar si angajatorului.
l. Sporurile aferente salariilor de bază au fost negociate în temeiul art.72 coroborat cu art.117 din Legea privind Statutul functionarilor publici si ale art.20 si urmat si art.39 si următ. din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii.
m. Au fost respectate prevederile art. 1 si art.8 din Legea nr.130/1996 întrucât toate drepturile si sporurile negociate se încadrează în limitele si conditiile prevăzute de statutul functionarilor publici si ale codului muncii.
n. S-au respectat si prevederile art.25 din HG nr.833/2007 întrucât toate drepturile negociate se încadrează, din punct de vedere al reglementarii si posibilitătii de acordare, în continutul legii Statutului functionarilor publici si ale Codului muncii.
o. Prevederile art.3 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel national pe anul 2007-2010 au fost respectate întrucât salariile de bază nu au fost negociate, iar pentru celelalte sporuri legislatia în materie, respectiv Statutul functionarilor publici si Codul muncii, prevede posibilitatea acordării lor. Limitele acestora nu au fost stabilite cu încălcarea prevederilor legale în vigoare. Prevederile Contractului Colectiv de Muncă unic la nivel national pentru anii 2007-2010 este subsecvent Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivelul Municipiului Mangalia si se aplică în ipoteza în care nu exista contract colectiv de muncă la nivel de institutie publică. Are prioritate Contractul Colectiv de Muncă de la nivelul unitătii potrivit Legii nr.168/1999 modificată si completată.
p. Interpretând prevederile art.12 din Legea nr.130/1996 per a contrario, rezulta că pot face obiectul negocierilor sindicale, în conditiile legii, si alte drepturi a căror acordare sau cuantum nu s-a stabilit expres prin alte dispozitii legale aplicabile categoriei de salariati înscrisi în sindicat.
q. De aceea, nu se poate sustine că acordarea lor, în urma negocierilor si plata acestora, este nelegală, atâta vreme cât chiar legiuitorul a acordat posibilitatea de a forma obiectul unor negocieri sau încheierea unor acorduri colective de muncă prin contracte colective de muncă încheiate la institutiile bugetare , a unor drepturi nereglementate sub aspectul acordării sau cuantumului, în mod expres, de vreo altă prevedere legală aplicabilă categoriei de salariati din institutia publică.
r. Acordarea acestor drepturi a fost reglementată si din punctul de vedere al sursei de plată prin cuprinderea în capitolele bugetare ale bugetului judetean pentru anul 2008.
s. Drepturile negociate si înscrise în Contractul colectiv de muncă aprobat prin HCJC nr.281/2007 modificat prin HCJC nr.43/2008 nu exced reglementarilor legale în vigoare întrucât nu sunt interzise de acestea, iar acordarea acestora s-a făcut cu respectarea si aplicarea întocmai a legii.
t. Instanta de fond si-a întemeiat convingerea pornind de la o premisă gresită, si anume faptul că dispozitiile O.G. nr.6/2007 si O.G. nr.20/2008, referitoare la drepturile salariale ale functionarilor publici si personalului contractual, ar prevede în mod expres si limitativ drepturile salariale de care pot beneficia atât functionarii publici, cât si membrii personalului contractual, desi niciuna dintre aceste reglementari nu consacră interdictia ca părtile sa poată stabili si alte drepturi bănesti, sau ca enumerarea drepturilor este limitativă, fiind aplicabil argumentul de interpretare logică – exceptia est strictissimae interpretationis.
Recursul declarat de B.B , B.V, C.G, D.E, D.D.E, L.M, R.I, S.A.M, S.S, T.G, T.E
Recurentii persoane fizice – membrii de sindicat, salariati ai Consiliului Judetean Constanta – au declarat recurs împotriva aceleiasi hotărâri, pe care o critică pentru nelegalitate si netemeinicie.
Precizează că sunt membrii ai Sindicatului Lucrătorilor din Administratia Publica Locală Constanta, intervenient în interes alăturat reclamantilor la instanta de fond, si în această calitate au înteles că atace sentinta instantei de fond.
În ceea ce priveste recursul declarat de BB, B.V, C.G, D.E, D.D.E, L.M, R.I, S.A.M, S.S, T.G, T.E , Curtea a invocat exceptia inadmisibilitătii acestuia motivat de faptul că, nu au avut calitatea de părti în proces în fata instantei de fond, hotărârea nefiind pronuntată si în contradictoriu cu aceste persoane.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia ca regulă, părtile solicită în conditiile si pentru motivele limitativ determinate de lege desfiintarea unei hotărâri judecătoresti .
Codul de procedură civilă contine prevederi sumare cu privire la subiectele recursului, fiind însă întrutotul aplicabile dispozitiile si regulile de drept comun privitoare la exercitarea actiunii civile, cu unele particularităti.
Hotărârea judecătorească produce efecte numai în privinta persoanelor care au luat parte la judecată , fată de terti aceasta fiind un „ res inter alios iudicata” deoarece nu le poate dăuna căci nu le este opozabilă .
Pornind de la această constatare se impune afirmarea principiului potrivit căruia subiecte ale recursului pot deveni numai părtile din proces. Cu toate acestea , în anumite conditii calea de atac poate fi exercitată si de alte persoane care pot justifica un interes, respectiv tertii introdusi în proces din initiativa uneia dintre părti sau cei care au intervenit în proces din proprie initiativă.
În această privintă o situatie particulară o are intervenientul în interesul uneia dintre părti , recursul său fiind conditionat de exercitarea căii de atac si de către partea în favoarea căreia s-a formulat cererea de interventie , astfel cum dispune în mod expres art.56 din Codul de procedură civilă.
În spetă, cererea de chemare în judecată a fost formulată de Consiliul Judetean Constanta si Presedintele Consiliului Judetean Constanta, în contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi Constanta si Curtea de Conturi a României.
In cauză, a fost formulată o cerere de interventie în interesul reclamantilor de către Sindicatului din Administratia Publică Locală Constanta, care a formulat la rândul său recurs.
Pe cale de consecintă , neavând calitatea de părti în proces persoanele fizice, chiar dacă au calitatea de membrii de sindicat, nu poate avea calitatea de recurenti motiv pentru care în temeiul art.312 din recursul său urmează a fi respins ca inadmisibil.
Examinând recursurile prin prisma criticilor aduse hotărârii de către reclamanti si intervenientul accsoriu, si care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9 dar si potrivit dispozitiilor art.3041 din Codul de procedură civilă Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996 stipulează că un contract colectiv de muncă este conventia încheiată între patron sau organizatia patronală pe de o pare si salariati, reprezentati prin sindicate sau în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de muncă, salarizarea iar clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele si conditiile prevăzute de prezenta lege.
Potrivit art.12 alin.1 din acelasi act normativ, contractele colective de muncă se pot încheia si pentru salariatii institutiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare al drepturile ale căror acordare si cuantum cuprinse si în art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel national pentru anii 2007-2010.
Curtea retine că Legea nr.188/1999 permite încheierea de acorduri colective între institutiile publice si sindicatele reprezentative sau reprezentantii functionarilor publici. Aceste acorduri pot să cuprindă numai măsuri referitoare la: constituirea si folosirea fondurilor destinate îmbunătătirii conditiilor la locul de muncă, sănătatea si securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfectionarea profesională, alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protectia celor alesi în organele de conducere ale organizatiilor sindicale (art.72 alin. 1 din legea nr.188/1999).
La baza acordării drepturilor salariale apreciate ca nelegale de către organul de auditare au stat Contractul – Acordul colectiv de muncă al angajatilor din cadrul de specialitate al consiliului Judetean Constanta aprobat prin HCJ nr.281/2007, HCJ nr.43/2008 privind aprobarea actului aditional la contractul aprobat prin HCJ nr.281/2007 si înregistrat la DMPS Constanta sub nr.3259/07.02.2008, HCJ nr.149/2008.
Potrivit art.8 din Legea nr.130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc în limitele si în conditiile prevăzute de lege, iar clauzele negociate cu încălcarea dispozitiilor legale sunt lovite de nulitate absolută (art.24 alin.1), nulitate care se constată de instanta competentă, la cererea părtii interesate (art.24 alin.2 din Legea nr.130/1996).
Nulitatea clauzelor contractuale stipulate în acordurile si contractele colective de muncă se constată de instanta de judecată competentă, la cererea părtii interesate, ori câtă vreme actele juridice bilaterale nu au fost declarate nelegale potrivit art.24 din Legea nr. 130/1996 pârâta nu este îndrituită să facă abstractie de ele si să sustină cu temei că acordarea de către reclamanti în anul 2008 personalului propriu a drepturilor mentionate la pct.2 din decizia nr.36/25.11.2009 a fost făcută cu nesocotirea dispozitiilor legale în vigoare care reglementau salarizarea acestor categorii de personal.
Interpretând, per a contrario, dispozitiile legale mentionate, rezultă că prin contractele/acordurile colective de muncă pot fi negociate clauzele referitoare la drepturile a căror acordare si al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispozitii legale.
Folosind acelasi principiu în interpretarea prevederilor art. 3 alin. 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel national, precum si ale art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 potrivit cu care contractele colective de muncă nu pot contine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior se impune concluzia că se pot negocia clauze care să acorde salariatilor mai mult decât s-a prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
În acest sens, sunt si prevederile art.238 alin. 3 din Codul Muncii care se completează cu Legea nr.188/1999 ce statuează că, la încheierea contractului colectiv de muncă, dispozitiile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.
Prin semnarea acordului/contractului colectiv de de către ambele părti au fost însusite si prevederile prin care s-au prevăzut acordarea acestor drepturi, ca urmare fiind achitate persoanelor îndreptătite conform art.969 Cod civil.
În aceste conditii, acordarea drepturilor speciale nu este nelegală din moment ce nu există nici un text de lege care să o interzică, ci, dimpotrivă, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, în raporturile juridice dintre părtile sociale, a intervenit principiul liberei negocieri.
In acest sens a fost încheiata Conventia OIM nr.131/1970 si reglementat art.238, alin.3 din Codul muncii care permite ca prin contractele colective de munca sa se prevadă drepturi cu un caracter superior celor prevăzute de normele legale.
Prin urmare, o restrângere de orice natură cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozitiilor O.I.M.
În acest context, obligatiile decurgând din contractul colectiv de muncă nu puteau fi încălcate întrucât el a fost înregistrat, devenind opozabil si în acelasi timp obligatoriu pentru părtile contractante, potrivit art.243 din Codul Muncii si art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996, iar obligativitatea exercitării contractului colectiv de muncă derivă si din prevederile Conventiei O.I.M. nr.131/1970, fiind reglementată expres atragerea răspunderii părtilor care se fac vinovate de neîndeplinirea obligatiilor stabilite prin contractul colectiv de muncă.
Nu trebuie omise, în acest context nici dispozitiile Conventiei O.I.M nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective care, prin art.5, impune ca negocierea colectivă să fie posibilă pentru toti cei vizati prin conventie (art.1), iar negocierea poate purta asupra fixării conditiilor de muncă si angajări si /sau reglementării relatiilor între cei ce angajează sau organizatiile lor si una sau mai multe organizatii ale lucrătorilor.
Invocarea de către tribunal a Deciziei nr.36/2009 pronuntată de Înalta Curte de Casatie si Justitie în cadrul recursului în interesul legii prin care au fost interpretate prevederilor art.13 din Legii nr.138/1999 nu poate fi retinută de Curte câtă vreme instantele au de examinat legalitatea unor operatiuni de plată din anul 2008.
Potrivit art. 4 din Legea nr.273/2006 privind finantele publice locale „prin aprobarea bugetelor prevăzute la art.1 alin.(2) se autorizează, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, după caz.
Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art.1 alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonantează si se efectuează plăti, reprezintă limite maxime, care nu pot fi depăsite.
Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Angajarea si utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovati, în conditiile legii, iar potrivit art.14, alin.3 din acelasi act normativ nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) si nici nu poate fi angajată si efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală.”
În spetă, reclamantul Presedintele Consiliului Judetean Constanta a facut dovada că a efectuat cheltuielile privind drepturile salariale catre personalul bugetar în baza contractului colectiv de munca, înregistrat la autoritatea publica competentă, act juridic care prin necontestarea sa a dobandit putere de lege pentru partile contractante si a caror respectare in conditiile nedeclarării nulitătii acestora este garantată de art. 41, alin.5 din Constitutia Romaniei.
Curtea constată că actele administrative emise de către autoritatea publica pârâtă prin care aceasta a stabilit că la nivelul Consiliului Judetean Constanta s-au efectuat, pentru anul 2008, plăti nelegale aferente acordării sporului de confidentialitate în cuantum de 15% din salariul de baza, sporului de stabilitate în cuantum de 15% din salariul de bază, indemnizatiei de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de baza, sporului de reprezentare pentru acoperirea si a unei părti si cheltuielile cu îmbrăcăminte, în cuantum de 20% din salariul de bază, primei de vacantă pentru personalul contractual, alocatiei de sărbători, decontărilor cheltuielilor de transport la si de la locul de muncă si a normei de hrană, nu au corespondentă în probele administrate de părti motiv pentru care hotărârea tribunalului este nelegală.
Si aceasta pentru că actele bilaterale prin care au fost stabilite drepturile salariale si sporurile acordate functionarilor publici si personalului contractual din Consiliul Judetean Constanta au fost cenzurate în mod nelegal de către Curtea de Conturi prin Decizia 36/2009, măsurile de la pct.2 fiind dispuse cu încălcarea principiului pacta sunt servanda si principiul liberei negocieri a contractului colectiv de muncă între partenerii sociali, fiind nesocotite dispozitiile Legii. 130/1996, ale Codului Muncii si ale Legii 188/1999.
Retinând considerentele expuse mai sus Curtea, în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă, va admite recursurile declarate de reclamanti si intervenientul accesoriu urmând a modifica în parte hotărârea recurată în sensul admiterii în parte a cererii principale si cererii de interventie accesorie.
Pe cale de consecintă se va dispune anularea Încheierii nr.VI -25/04.02.2010 a Curtii de Conturi în sensul admiterii contestatiei formulată de Consiliul Judetean Constanta si anularea în parte a Deciziei nr.36/25.11.2009 a Camerei de Conturi a Judetului Constanta în ceea ce priveste măsurile de la punctul 2 de stabilire si recuperare a prejudiciului pentru sporurile si drepturile acordate în anul 2008 personalului propriu în baza contractului/acordului colectiv de muncă încheiat la nivelul Consiliului Judetean Constanta.
Vor fi mentinute dispozitiile din hotărârea recurată referitoare la respingerea cererilor privind anularea procesului verbal FN din 26.10.2009 si suspendarea executării deciziei nr.36/25.11.2009.Şi aceasta pentru că procesul verbal FN din 26.10.2009 reprezintă o operatiune materială, iar nu un act administrativ ce poate fi anulat.
Cum actele administrative contestate au fost apreciate ca nelegale, văzând dispozitiile art.274 din Codul de procedură civilă potrivit cărora partea care cade în pretentii trebuie să suporte cheltuielile de judecată efectuate de partea adversă, cum intervenientul a făcut dovada lor, acestea fiind reale, necesare si rezonabile, este îndreptătit a obtine restituirea.
