Prin sentinţa penală nr. 202/27 februarie 2003, Judecătoria Răducăneni a condamnat 3 inculpaţi pentru infracţiunile silvice de tăiere ilegală de arbori prevăzută de art. 97 alin. 1 şi 4 lit. a din Legea 26/1996 şi sustragerea de arbori, prevăzută de art. 98 alin. 4 din Legea 26/1996.
A reţinut instanţa că cei trei inculpaţi, în ziua de 28 februarie 2002, au tăiat de pe un teren cu vegetaţie forestieră 46 arbori de esenţă salcâm, pe care i-a fasonat şi însuşit.
La data săvârşirii faptelor, terenul cu vegetaţie forestieră se afla la dispoziţia Comisiei comunale de fond funciar.
Volumul masei lemnoase sustrase a fost de 4,783 mc şi în valoare de 4 575 300 lei, iar preţul unui metru cub masă lemnoasă/picior era la cea dată de 151 000 lei.
Inculpaţii s-au apărat constant că au săvârşit faptele deoarece aveau convingerea că terenul de pe care au tăiat arborii aparţine unui din inculpaţi, depunând şi acte din care rezultă că autorul inculpaţilor pretins proprietar era înregistrat în registrul agricol cu o suprafaţă de pădure în acea zonă.
Apărările inculpaţilor au fost înlăturate ca fiind relevante pentru existenţa celor două infracţiuni, deoarece inculpatul pretins proprietar nu a fost pus în posesie la data săvârşirii faptei.
Sentinţa a fost apelată de unul din inculpaţi, iar apelul a fost extins din oficiu şi cu privire la aceilalţi doi inculpaţi, iar prin decizia penală nr. 1050/2 octombrie 2003, Tribunalul Iaşi a dispus achitarea celor trei inculpaţi în temeiul art. 11 punctul 2 lit. a cu art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru ambele infracţiuni. A motivat instanţa de apel că greşit instanţa de fond a înlăturat apărările inculpaţilor, apărări confirmate şi de înscrisurile puse la dosar.
Atât timp cât inculpaţii au acţionat având reprezentarea că terenul din care au tăiat arborii aparţine unui din inculpaţi, nu se poate reţine vinovăţia lor sub forma intenţiei, nefiind astfel realizată cerinţa laturii subiective pentru nici una din cele două infracţiuni.
În recursul parchetului care a vizat mai multe motive de nelegalitate, hotărârile au fost casate prin prisma cazului de recurs prevăzut de art. 385 indice 9 alin. 1 punctul 17 indice 1 Cod procedură penală, vizând greşita aplicare a legii, pentru un singur motiv, constând în nelegala achitare pentru infracţiunea silvică de tăiere ilegală de arbori prevăzută de art. 97 alin. 1 lit. a din Legea 26/1996.
Dispoziţiile art. 97 din legea 26/96 incriminează tăierea fără drept de arbori din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă.
În conformitate cu art. 6 alin. 1 lit. a din Legea 26/1996, terenurile cu vegetaţie forestieră situate pe terenuri din afara fondului forestier naţional, ca şi terenul din speţă, este supus prevederilor Codului silvic, fiind orientate din punct de vedere juridic cu terenuri ce fac parte din fondul forestier naţional.
În aceste condiţii, arborii situaţi pe terenul cu vegetaţie forestieră, indiferent de natura dreptului de proprietate, nu pot fi tăiaţi decât cu aprobarea organelor silvice.
Cum inculpaţii au tăiat 46 arbori de pe un teren cu vegetaţie forestieră fără aprobarea organelor de drept, fapta lor se circumscrie condiţiilor de incriminare prevăzute de art. 97 alineatul 1 şi 4 litera a din Legea 26/1996, fiind realizată şi cerinţa cu privire la valoarea pagubei.
Pentru cele precedente, s-a dispus condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea de tăiere ilegală de arbori.
Decizia penală nr. 545/ 1.07.2004.
