Proxenetism. Trafic de persoane. Prioritatea normei speciale în vigoare la data săvârşirii faptei. Greşita încadrare juridică a faptei. Neagravarea situaţiei în propria cale de atac.


Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1-3 Cod penal.

S-a reţinut în sarcina inculpatului că la propunerea altei persoane a acceptat în schimbul unor sume de bani să recruteze tinere pentru practicarea prostituţiei.

Astfel, în cursul lunii august 2002, inculpatul a racolat în Piatra neamţ, în mod repetat, 3 tinere minore în vârstă de 16 şi 17 ani pe care, sub diverse pretexte, fără a le relata adevărul, le-a transportat în municipiul Iaşi şi le-a vândut pentru diverse sume de bani altui bărbat care le-a obligat să practice prostituţia.

Judecătoria Iaşi, ca instanţă de fond, a reţinut aceeaşi situaţie de fapt şi a încadrat activitatea infracţională a inculpatului în infracţiune de proxenetism prevăzută de articolul 329 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal, încadrare juridică dată faptei şi prin actul de sesizare a instanţei.

Dispoziţiile art. 329 alin. 1-3, în redactarea prevăzută prin Legea 169/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 261 din 18,04,2002 – în vigoare la data săvârşirii faptei, cât şi la conţinutul acestei infracţiuni în redactarea anterioară săvârşirii faptei, prevăd ca o condiţie pentru existenţa infracţiunii de proxenetism, ca victima să cunoască că va practica prostituţia fie cu acordul ei, fie prin constrângere.

Raportat datei săvârşirii faptei – august 2002 – instanţa de fond a procedat la o greşită în cadrare juridică a faptei, pronunţând o hotărâre nelegală.

După cum s-a reţinut, inculpatul a recrutat cele trei minore şi le-a transportat la Iaşi sub alte pretexte unde le-a vândut în scopul practicării prostituţiei, împotriva voinţei lor, obţinând pentru sine beneficii materiale.

Această activitate ilicită a inculpatului realizează conţinutul infracţiunii de trafic de persoane prevăzut de art. 13 alin. 1 şi 3 din Legea 678/2001 privind prevenirea traficului de persoane, cu referire la art. 14 din aceeaşi lege.

Dispoziţiile menţionate incriminează fapta de a recruta, transporta şi transfera persoane cu vârsta între 15-18 ani în scopul exploatării, prin fraudă ori înşelăciune (art. 13 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 678/2001) şi obţinerea de beneficii materiale (art. 14 din aceeaşi lege).

Conform textelor incriminatorii pedeapsa prevăzută este de la 7 la 18 ani închisoare şi poate fi majorată cu 3 ani.

Aceste dispoziţii incriminatorii, cărora se circumscriu faptele inculpatului, erau în vigoare la data săvârşirii faptei şi aplicarea lor are prioritate, constituind o normă cu caracter special în materie faţă de dispoziţiile art. 329 Cod penal care constituie normă generală.

Cum instanţele de control judiciar, respectiv cea de apel şi de recurs, au fost investite numai cu calea de atac a inculpatului, această nelegalitate nu a putut fi înlăturată deoarece s-ar fi creat inculpatului o situaţie mai grea în propria cale de atac, situaţie neadmisă de dispoziţiile articolului 372 Cod procedură penală.

Decizia penală nr. 64/ 27.01. 2004