Art. 129 alin.6 din Codul de procedură civilă
Ca atare, depăşindu-se limitele învestirii instanţei în raport de principiul disponibilităţii şi de prevederile art.129 alin.6 din anterior, aplicabil în cauză faţă de data sesizării instanţei, se impune admiterea recursului, cu consecinţa modificării sentinţei în sensul analizării exclusiv a cererii de suspendare a executării actelor administrative.
În acest context, recursul formulat de reclamant justifică cerinţa interesului, soluţia de respingere a acţiunii în fond fiind defavorabilă reclamantului.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia nr. 3314/R-CONT/ 04 Septembrie 2014)
Prin acţiunea înregistrată la data de 10.09.2012, reclamantul C.M. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Argeş, solicitând anularea dispoziţiei nr. ***/*** emisă de acesta, precum şi a deciziei de imputare nr. ***/***. Totodată, a solicitat suspendarea executării actelor administrative menţionate, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
Prin sentinţa civilă nr. 4515/1 noiembrie 2013, Tribunalul Argeş a respins acţiunea şi cererea de suspendare formulate de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin decizia contestată, reclamantului i s-a comunicat că a fost retrogradat din funcţia de ofiţer I, modificându-se dispoziţia prin care a fost numit ofiţer principal I, precum şi faptul că urmează să restituie sumele încasate necuvenit cu titlu de salariu.
Din înscrisurile depuse la dosar, prima instanţă a reţinut că reclamantul a beneficiat de o promovare într-o funcţie prevăzută cu grad profesional cu 4 trepte mai mare decât gradul profesional deţinut, fiind încălcate în acest sens disp.art.22 alin.4 din Legea 360/2002, în sensul că a ocupat funcţia de ofiţer principal II şi nu pe cea de ofiţer principal I.
A reţinut tribunalul că, în urma acestei situaţii, prin actele administrative contestate, s-a revenit în parte la dispoziţia de promovare, în sensul încadrării în dispoziţiile art.22 alin.4 din Legea 360/2002, conform cărora poliţiştii se încadrează în funcţie de execuţie prevăzute în ştatele de funcţionare, cu grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult 3 trepte faţă de cele pe care le au. Conform art.24 alin.1 din OG 121/1998, răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse instituţiilor publice prevăzute la art.2 din acelaşi act normativ, poate fi stabilită numai în cazul în care acestea au fost constatate în cel mult 3 ani de la data producerii lor. Obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, se poate face numai în cazurile în care paguba a fost constatată în cel mult un an de la data primirii sumelor nedatorate.
În privinţa perioadei ce a depăşit un an de la data încasării de către reclamant a drepturilor de natură salarială, din procesul verbal de cercetare administrativă tribunalul a reţinut că sumele încasate în această perioadă au fost scăzute din cuantumul sumei imputate.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul C. M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare se arată că instanţa a soluţionat şi acţiunea pe fond, deşi nu a fost învestită cu o asemenea cerere, acţiunea în anulare a aceleiaşi dispoziţii fiind înregistrată separat, constituind obiectul dosarului nr. 21832/109/2012 al Tribunalului Argeş.
Într-o altă critică se susţine că instanţa nu a motivat respingerea cererii de suspendare a dispoziţiei emisă de şeful I.P.J. Argeş, referindu-se exclusiv la fondul cauzei.
Se arată că s-au solicitat relaţii de la intimată pentru consultarea H.G. nr.0154/3.03.2010 şi OMAI nr. I/0520/7.04.2010, urmând ca instanţa să analizeze dacă prin cele două reglementări se anulează deciziile de promovare emise anterior şi dacă se pierd drepturile obţinute în urma promovării.
Tribunalul sau instituţiile abilitate nu au eliberat autorizarea în vederea analizării înscrisurilor secrete, instanţa constatând că se află în imposibilitate de a administra proba.
Se susţine că sunt îndeplinite cerinţele art.14 din Legea nr.554/2004 în vederea suspendării executării dispoziţiei nr.***/*** şi a deciziei de imputare nr. ***/*** emisă de IPJ Argeş.
Se susţine că urmare a reţinerilor lunare, este pus în imposibilitate de a-şi întreţine familia şi de a achita creditele la bancă în condiţiile în care are un copil minor, rata fiind considerabilă.
La 1.02.2010, în urma susţinerii examenului a fost promovat în funcţia de ofiţer principal II, fiind emisă dispoziţia nr. ***/***, însă la 3.03.2010 a apărut H.G. nr.0154, secretă, în baza căreia a fost emis OMAI nr. I/0520/7.04.2010, secret, prin care s-au modificat gradele profesionale corespunzătoare funcţiilor valabile anterior.
Actele normative la care se referă intimata nu au putut fi verificate şi nu au fost aduse la cunoştinţa petentului, iar la data promovării efective nu existau.
Pe de altă parte, reclamantul nu are nicio culpă în provocarea pagubei reţinută de pârâţi, pentru perioada 1.02.2010-31.12.2010 fiind exonerat de la plata pagubei.
Sunt învederate prevederile art.2 din O.G. nr.121/1998, care se referă la vina militarilor în legătură cu îndeplinirea serviciilor sau a atribuţiilor de serviciu, condiţie care nu este îndeplinită în cauză.
Se învederează jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o speţă similară-decizia nr. 1658/20.03.2007.
IPJ Argeş a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, actele atacate fiind întocmite în conformitate cu legea, condiţiile punctului 7 din IMAI nr. 830/1999 fiind îndeplinite, prevederea invocată neraportându-se la existenţa vinovăţiei.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor invocate, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Prealabil, sub aspectul învestirii instanţei de judecată, se constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la 10.09.2012, reclamantul a solicitat suspendarea executării dispoziţiei nr. ***/*** şi a deciziei de imputare nr. ***/***, în contradictoriu cu IPJ Argeş.
Cererea de anulare a acestor acte administrative a constituit obiectul unui dosar distinct cu nr. 21832/109/2012.
În cauza de faţă, însă, tribunalul a analizat fondul litigiului dedus judecăţii, iar în dispozitivul sentinţei atacate, a respins cererea de anulare a actelor deduse judecăţii, precum şi cererea de suspendare, deşi nu a fost învestit cu primul capăt de cerere.
Ca atare, depăşindu-se limitele învestirii instanţei în raport de principiul disponibilităţii şi de prevederile art.129 alin.6 din Codul de procedură civilă anterior, aplicabil în cauză faţă de data sesizării instanţei, se impune admiterea recursului, cu consecinţa modificării sentinţei în sensul analizării exclusiv a cererii de suspendare a executării actelor administrative.
În acest context, recursul formulat de reclamant justifică cerinţa interesului, soluţia de respingere a acţiunii în fond fiind defavorabilă reclamantului.
În ce priveşte suspendarea executării celor două acte administrative atacate, Curtea constată că în cauză nu s-a dovedit concret executarea acestora, în condiţiile în care în cererea de chemare în judecată, reclamantul arată că dacă s-ar executa, s-ar produce un prejudiciu material, viitor şi previzibil, iar din întâmpinarea formulată de I.P.J. Argeş, rezultă că nu s-a procedat la reţinerea sumei, astfel cum se susţine în acţiune, instituţia urmând să pună în decizia de imputare, ulterior.
Pe de altă parte, Curtea constată că în dosarul nr. 21832/109/2012, prin decizia nr. 3193/1.09.2014, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul declarat de reclamantul C. M., împotriva sentinţei nr. 130/17.01.2014, pronunţată de Tribunalul Argeş – Secţia civilă, Complet specializat administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 21832/109/2012, a modificat sentinţa, a admis în parte acţiunea, în sensul anulării în parte a Dispoziţiei nr. ***/*** a Şefului I.P.J. – Argeş şi a Deciziei de imputare nr.***/*** a I.P.J. Argeş cu consecinţa exonerării reclamantului de la plata sumei de 1988 lei.
În contextul în care fondul pricinii a fost soluţionat definitiv şi irevocabil de către instanţele judecătoreşti, printr-o decizie favorabilă reclamantului, cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate, care nu au fost puse în executare, apare ca lipsită de obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Piteşti a admis recursul şi a modificat sentinţa, în sensul că a respins cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.
