Decizia civilă nr. 383 din 10 aprilie 2009
Prin acţiunea introductivă, reclamanta a solicitat iniţial a se constata aprobarea tacită a cererii sale înregistrată sub nr. 35769/21.09.2006 şi pe cale de consecinţă să se oblige pârâta la eliberarea autorizaţiei de construire pentru imobilul din Bacău, str. M, nr….
Ulterior reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că obiectul cauzei nu este „acţiune în constatare”, ci obligarea pârâtei să-i elibereze autorizaţia de construire solicitată prin adresa nr. 35769/21.09.2006.
În motivarea cererii s-a arătat că a construit în Bacău, str. M., nr…, un imobil spaţiu comercial, compus din parter plus etaj, pentru care a obţinut un certificat de urbanism pentru o construcţie de 6,1 înălţime, parter şi etaj, dar din motive financiare a înţeles să construiască doar parterul, eliberându-i-se autorizaţia de construcţie doar pentru parter, respectiv un spaţiu comercial cu înălţimea de 5,1 m.
Însă în timpul construirii imobilului, a obţinut un credit de la bancă, motiv pentru care a solicitat pârâtei modificarea autorizaţiei de construire în sensul revenirii la înălţimea de 6,1 m-parter + etaj, depunând în acest sens cererea înregistrată sub nr. 35769/21.09.2006, însoţită de toate documentele necesare: proiect modificat, etc.
În susţinerea acţiunii au fost depuse înscrisuri.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1-7 din Legea nr. 50/1991, art. 50 alin.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.50//1991 aprobată prin O.M.C nr. 1436/2005, Legea nr.554/2004, O.U.G nr.27/2003, Legea nr. 544/2001.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Municipiului Bacău, lipsa de interes a reclamantei, inadmisibilitatea acţiunii pe temeiul de drept invocat, solicitând pe fond respingerea acţiunii ca nefondate.
De asemeni, faţă de precizările la acţiune, pârâta a invocat tardivitatea modificării cererii de chemare în judecată, faţă de dispoziţiile art. 132 Cod procedură civilă.
La termenul din data de 28.05.2008, instanţa a invocat din oficiu excepţia tardivitatea acţiunii, faţă de dispoziţiile art.11 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 374 din 02 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5904/110/2007 s-a respins excepţia tardivităţii modificării acţiunii.
S-a respins, ca rămasă fără obiect, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Municipiului Bacău ca rămasă fără obiect.
S-a respins excepţia lipsei de interes, a inadmisibilităţii acţiunii, ca nefondată şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC “d” şi a fost obligată pârâta să elibereze reclamantei autorizaţia de construire pentru imobilul din Bacău, str. M., nr…, corp A, în sensul creşterii cotei de înălţime a corpului A (spaţiul comercial) de la 5,1 m la 6,1 m.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 810,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut următoarele:
În baza art.137 Cod procedură civilă, instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de fond şi de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea pe fond a cauzei.
În ce priveşte excepţia tardivităţii modificării acţiunii, instanţa a respins-o având în vedere dispoziţiile art. 132 (2) pct.4 Cod procedură civilă în baza cărora reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea autorizaţiei de construire în baza cererii sale înregistrată sub nr. 35769/21.09.2006 şi nu a se constata aprobarea tacită a respectivei cereri.
Ca urmare, instanţa a apreciat că substanţa cererii de chemare în judecată ca şi apărările pârâtei, rămân neschimbate, astfel că precizarea acţiunii în baza art. 132 (2) pct.4 Cod procedură civilă, putea fi formulată în tot cursul judecăţii, până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, fără ca prin acesta să fie nevoie de consimţământul pârâtului, spre deosebire de norma înscrisă în art. 132 alin.1 Cod procedură civilă.
Referitor la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Municipiului Bacău, instanţa a respins-o ca rămasă fără obiect, având în vedere solicitarea reclamantei în acest sens faţă de precizarea reclamantei că înţelege să se judece cu Autoritatea Administrativ teritorială a Municipiului Bacău reprezentată de Primarul Municipiului Bacău.
Instanţa a respins excepţia lipsei de interes a reclamantei, având în vedere că acesta a justificat interesul său în promovarea prezentei acţiuni, în sensul obţinerii autorizaţiei de construire pentru imobilul din str. M, nr…, Bacău şi ca urmare interesul reclamantei îndeplineşte cerinţele legale, respectiv este legitim, personal, năsut şi actual.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere temeiul de drept invocat, respectiv OUG nr. 27/2003, instanţa a respins-o având în vedere faptul că reclamanta şi-a precizat obiectul acţiunii, în sensul celor menţionate anterior.
În ce priveşte tardivitatea acţiunii faţă de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, invocată din oficiu de către instanţă, această excepţie a fost respinsă având în vedere dispoziţiile art.11 alin.1 lit. b din Legea nr. 554/2004 conform căruia termenul de introducere a acţiunii prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins, este de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluţionarea cererii.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta a obţinut certificatul de urbanism nr. 1139/07.12.2004, pentru edificarea unui imobil în Bacău, str. M., nr… A+B cu un regim de înălţime maxim admis de P+1, iar prin Autorizaţia de construire nr. 630/28.12.2005 pârâta a autorizat extindere şi modernizare construcţie existentă cu destinaţia spaţiu comercial şi alimentaţie publică cu regim de înălţime Sp+P, parţial P, structură de rezistenţă metalică şi cadre b. a, tâmplărie AL, cu geam termopan, acoperiş tip terasă cu învelitoare din membrană bituminoasă, Sd=382,64 mp.
Ulterior reclamanta a solicitat prin adresa nr.35769/21.09.2006 modificarea parţială a Autorizaţiei de construire nr. 630/28.12.2005, în sensul creşterii cotei de înălţime a Corpului A (spaţiul comercial) de la 5,1 m la 6,1 m, depunând în acest sens întreaga documentaţie.
Prin adresa nr. 35769/27.09.2006 pârâta răspunde reclamantei în sensul că în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1430/2005 al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 republicată, art. 62 alin.1 „în situaţia în care, înainte de începerea sau pe parcursul executării lucrărilor de construcţii, devine necesară modificarea soluţiilor tehnice din proiectul autorizat, beneficiarul, investitorul, administratorul, managerul de proiect, are obligaţia de a nu începe, ori de a opri lucrările după caz şi de a solicita emiterea unei noi autorizaţii de construire corespunzător modificărilor aduse proiectului, materializate prin documentaţii – piese scrise şi desenate, cu condiţia ca proiectul astfel modificat să se încadreze în prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate.
Documentaţia vizată spre neschimbare va conţine proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii – PAC – în întregul său „incluzând modificările supuse autorizării”.
Prin adresa nr.1456/12.01.2007 reclamanta a formulat plângere prealabilă la care i se răspunde prin adresa nr. 1456/05.02.2007 în care se menţionează că reclamanta are obligaţia de a solicita eliberarea unei noi Autorizaţii de construire şi nu modificarea Autorizaţiei de construire existentă.
Ca urmare, reclamanta prin adresa nr. 9178/01.03.2007 a solicitat eliberarea unui noi Autorizaţii de construire în concordanţă cu modificările aduse proiectului iniţial şi depuse la Primărie înainte de începerea lucrărilor prin adresa nr. 35769/21.09.2006 la care primeşte răspunsul înregistrat sub nr. 9178/26.03.2007 în care se menţionează că solicitarea nu poate fi analizată datorită litigiilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
În acelaşi sens reclamanta a revenit cu adresa nr.13602/28.03.2007 la care primeşte răspunsul înregistrat cu nr. 13602/24.04.2007.
Instanţa a reţinut faptul că reclamanta a depus la dosarul cauzei întreaga documentaţie care a stat la baza solicitării sale, întocmită de SC P. SRL Iaşi în iulie 2006, şi depusă şi la sediul pârâtei care cuprinde; memoriu general, memoriu de rezistenţă, devize, evaluarea încărcărilor, planşe, referat privind verificarea de calitate.
Ca urmare, instanţa a apreciat că documentaţia depusă de către reclamantă încă din data de 21.09.2006, se încadrează în dispoziţiile art. 56 alin.3 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1430/26.08.2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor în construcţii, pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru imobilul situat în Bacău, str. Mărăşeşti, nr.80, în sensul creşterii cotei de înălţime a Corpului A de la 5,1 m la 6,1 m.
Împotriva sentinţei 374 din 02 iulie 2008 a declarat recurs Primarul municipiului Bacău criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate. Motivând recursul se arată că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile Legii 50/1001 dându-le o interpretare greşită şi neluând în calcul toate apărările.
Astfel, se arată că intimata a solicitat şi obţinut certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire nr. 630/28 decembrie 2005 pentru extindere şi modernizare construcţie existentă cu destinaţie spaţiu comercial cu regim de înălţime Sp + P, parţial P, că în urma controlului efectuat de inspectorii din cadrul Primăriei la data de 10 noiembrie 2006 s-a constatat că nu se respectă prevederile Autorizaţiei de construire privind cotele de înălţime în sensul că în autorizaţie se prevedeau 4,5 metri iar pe teren s-au identificat 6,5 metri şi că în loc de o construcţie cu parter reclamanta a edificat o clădire cu parte şi etaj. Nici distanţa faţă de stradă nu a fost respectată în autorizaţie, fiind prevăzut 4,5 metri iar în realitate sunt doar 3,5 metri. se mai arată că certificatul de urbanism nu poate produce efecte juridice asupra condiţiilor din autorizaţia de construire şi că recurenta, la cererea 35769/21 septembrie 2006 a comunicat răspuns în sensul că sunt incidente dispoziţiile art. 62 din Ordinul 1430/2005,impunându-se solicitarea de către reclamanta – intimată de a i se elibera o nouă autorizaţie de construire.
Apreciază recurenta că în mod nelegal s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 56 al. 3 din Ordinul 1430/2005.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului arătând că adresa nr. 35769/27 septembrie 2006 nu oferă un răspuns cererii reclamantei înregistrată la 21.09.2006, şi la data primirii răspunsului lucrările erau deja terminate, ceea ce făcea inaplicabile dispoziţiile art. 62 al. l. Se mai arată că sunt incidente dispoziţiile art. 56 al. 3 din Ordinul 1430/2005 şi că recurenta a refuzat să-i emită o nouă autorizaţie.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, din perspectiva dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, această instanţă apreciază că este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Sub un prim aspect se impun (faţă de faptul că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt eronată în raport de înscrisurile depuse în cauză) câteva precizări asupra împrejurărilor de fapt care au determinat promovarea acţiunii.
Se reţine că la data de 28 decembrie 2005 reclamantei – intimate i s-a eliberat (conform cererii sale şi a documentaţiei aferente) autorizaţia de construire nr. 630/28 decembrie 2005 pentru extindere şi modernizare construcţie existentă cu destinaţie spaţii comerciale şi alimentaţie publică cu regim de înălţime Sp + P, parţial P. Cota de înălţime înserată în documentaţia prevăzută pentru eliberarea autorizaţiei a fost de 5,1 metri. Reclamanta nu a înţeles să edifice construcţia în parametri pentru care a solicitat autorizaţie iar la data de 21.09.2006, prin cererea înregistrată la Primăria Bacău sub nr. 35769/21 septembrie 2006 a solicitat aprobarea modificării parţiale a autorizaţiei 630/2005 în sensul creşterii cotei de înălţime de la 5,1 metri la 6,1 metri, argumentând cererea pe împrejurarea că la data solicitării autorizaţiei nu dispunea de fondurile necesare pentru realizarea regimului de înălţime.
Soluţionând în termen legal cererea reclamantei, recurenta, prin adresa 35769/27 septembrie 2006 îi comunică că în conformitate cu art. 62 al. l din Ordinul 1430/2005 are obligaţia de a solicita emiterea unei noi autorizaţii corespunzător modificărilor aduse proiectului, cererea urmând a fi însoţită de documentaţie corespunzătoare.
Reclamanta nu se conformează adresei primite ci dimpotrivă continuă lucrările aşa încât la data de 20 noiembrie 2006, prin procesul – verbal seria A nr. 000054 s-a constatat edificarea construcţiei, fără respectarea regimului de înălţime prevăzut în autorizaţia 630/2005.
Această instanţă reţine că prin acţiunea aşa cum a fost precizată (de altfel şi prin concluziile scrise depuse la instanţa de fond) reclamanta invocă refuzul de soluţionare a cererii depusă la 21 septembrie 2006, aspect infirmat de adresa răspuns nr. 35769/27 septembrie 2006 din care rezultă că recurenta, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare nu avea temei a da curs cererii de modificare, impunându-se solicitarea eliberării unei noi autorizaţii. Din analiza art. 62 din Ordinul 1430/2005 instanţa reţine că într-adevăr în situaţia în care se modifică regimul de înălţime (art. 62 al. 2 lit. c) ne aflăm în cazul schimbării soluţiei tehnice din proiect.
Împrejurarea că ulterior reclamanta a finalizat construcţia nu schimbă natura cererii din 21 septembrie 2006, dată la care chiar reclamanta aducea la cunoştinţă autorităţii publice împrejurarea că intenţionează să modifice regimul de înălţime.
Documentaţia depusă la 21 septembrie 2006 reţinută de instanţa de fond este documentaţia aferentă cererii de modificare a autorizaţiei şi nicidecum documentaţia pentru eliberarea unei noi autorizaţii în accepţiunea art. 62 din Ordinul 1430/2005.
Este adevărat că ulterior, în martie 2007, reclamanta solicită eliberarea unei noi autorizaţii şi că recurenta nu a dat curs acestei cereri, comunicându-i că se află litigii pe rol.
Instanţa reţine că modalitatea în care a răspuns recurenta cererilor ulterioare îndreptăţea reclamanta la formularea unei acţiuni în obligarea primăriei de a soluţiona pe fond cererea de eliberare a autorizaţiei, însă faptul că cererea nu a fost soluţionată în fond nu poate determina substituirea instanţei în atribuţiile autorităţii publice competente în eliberarea autorizaţiei de construire.
Astfel, în materia urbanismului şi autorizării construcţiilor în cadrul primăriilor există comisii de specialitate alcătuite din specialişti competenţi a-şi expune părerea, a efectua expertize cu privire la calitatea, rezistenţa şi alte criterii pe care trebuie să le îndeplinească o construcţie.
Hotărârea instanţei de fond de obligare la eliberarea autorizaţiei în sensul creşterii cotei de înălţime de la 5,1 metri la 6,1 metri este dată cu depăşirea competenţelor puterii judecătoreşti, instanţa neputându-se substitui autorităţii competente şi a dispune asupra unor condiţii strict tehnice. Procedând la stabilirea cotei de înălţime, instanţa exercită practic atribuţiile comisiei de urbanism. Este adevărat că persoanele vătămate se pot adresa instanţei de administrativ în situaţia în care autorităţile prin exces, abuz de putere refuză îndeplinirea eliberării unui act administrativ, instanţa putând obliga la analizarea cererilor, eliberarea unor acte, însă în cauza pendinte în discuţie sunt chestiuni strict tehnice ce nu cad în sarcina instanţei.
În fapt, reclamanta a construit fără a respecta autorizaţia de construire, modificând regimul de înălţime, construcţia fiind finalizată. Legiuitorul a creat prin art. 56 din Ordinul 1430/2005 norme de excepţie aplicabile situaţiilor când se construieşte fără autorizaţie, norme aplicabile şi atunci când nu se respectă autorizaţia.
Interpretarea dată de instanţa de fond acestui text este contrară scopului avut în vedere la emiterea Ordinului 1430/2005. Astfel, interpretarea instanţei de fond duce la concluzia că persoanele care construiesc fără respectarea condiţiilor impuse de autorizaţia de construire pot modifica regimul de înălţime aprobat iniţial iar ulterior pot pune, în temeiul art. 56, autoritatea în faţa faptului împlinit, fiind obligată a emite autorizaţie în condiţiile în care constructorul a înţeles să edifice imobilul. Or, această interpretare este contrară chiar principiilor ce guvernează materia autorizării executării construcţiilor. Consecinţele pe care le poate avea realizarea unei construcţii asupra siguranţei cetăţenilor, asupra încadrării în zonă asupra interesului general fac ca interpretarea dispoziţiilor legale incidente în materia construcţiilor să fie restrictivă.
În mod greşit instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 56 al, 3 din ordinul 1430/2005.
Intrarea în legalitate, potrivit acestui text se face cu îndeplinirea unor condiţii. Astfel, potrivit al. 2 al art. 56 în vederea realizării prevederilor al. 1 autoritatea competentă să emite autorizaţia de construire are obligaţia de a analiza modul în care construcţia corespunde reglementărilor din documentaţiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament urmând după caz să dispună menţinerea sau desfiinţarea Aliniatul 3 prevede că în situaţia în care construcţia realizată fără autorizaţie întruneşte condiţiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent autoritatea competentă poate proceda la emiterea unei autorizaţii în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor care se impun numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerinţa de calitate “rezistenţa mecanică şi stabilitate” privind starea structurii şi rezistenţa în stadiul fizic în care se află construcţia precum şi pentru cerinţa esenţială de calitate “securitate la incendiu”.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că cererea pentru eliberarea autorizaţiei (depusă în martie 2007) a fost însoţită de expertiza tehnică cu privire la cerinţele la care face referire art. 56 al. 3, nu se poate reţine un refuz, cu abuz de putere de a soluţiona cererea reclamantei.
Documentaţia depusă în septembrie 2006 a însoţit cererea de modificare şi nu cererea de eliberare a autorizaţiei. Pentru intrarea în legalitate art. 56 al. 3 prevede în mod imperativ întocmirea expertizei în condiţiile mai sus arătate.
Împrejurarea reţinută de instanţa de fond în sensul că documentaţia din 21 septembrie 2006 se încadrează în dispoziţiile art. 56 al. 3 este eronată.
Astfel, documentaţia vizând modificarea autorizaţiei cuprinde studiul asupra modului în care se va construi. Ori, art. 56 reglementează situaţia în care construcţia a fost deja realizată şi condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească sub aspectul calităţii atât în ce priveşte rezistenţa şi stabilitatea cât şi securitatea la incendiu. La data de 21 septembrie 2006 când s-a depus cererea de modificare şi documentaţia reţinută de instanţa de fond, clădirea nu era construită, documentaţia depusă fiind întocmită în vederea construirii – extinderii, modernizării.
Concluzionând că pentru a fi incidente dispoziţiile art. 56 al. 3 este necesară expertizarea construcţiei executate din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor la care face referire textul, instanţa apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 304 pct. 4, a admis recursul, în baza art. 312 Cod procedură civilă.
