Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele;
Prin sentinţa civilă nr. 8721/15.10.2008, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanţii G.C., V.I.M., G.B.M.M. şi C.Ş.G. în contradictoriu cu intimaţii S.C. A S.A. Bucureşti, S.C. ICSIM S.A. Bucureşti şi S.C. L C S.A. Bucureşti.
A dispus radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâţilor S.C. A S.A. Bucureşti asupra terenului în suprafaţă de 30.856,69 mp, înscris în c.f. nr. 40784 BIS Bucureşti, nr. cadastral 7143, S.C. ICSIM S.A. Bucureşti asupra terenului în suprafaţă de 29.026,26 mp, înscris în c.f. nr. 47280 Bucureşti, nr. cadastral 5972/1, S.C. LC S.A. Bucureşti asupra terenului în suprafaţă de 4.824,09 mp, înscris în c.f. nr. 1837 Bucureşti nr. cadastral 1308 şi intabularea dreptului de proprietate asupra acestor imobile pe numele reclamanţilor în calitate de coproprietari, în cote indivize de câte 1/3 G.C., 1/6 V.I.M., 1/6 G.B.M.M. şi 1/3 C.Ş.G. pentru fiecare din imobile.
A obligat pe pârâţi la plata sumei de 6.957,84 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa civilă nr. 327/2001 a Tribunalului Bucureşti, devenită irevocabilă, a fost admisă acţiunea în revendicare formulată de autorii reclamanţilor împotriva mai multor persoane juridice, printre care şi pârâţii din cauză, fiind obligaţi la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a unui teren în suprafaţă totală de 131.995,99 mp, suprafaţa imobilelor deţinute de pârâţi fiind evidenţiată în cărţile funciare descrise în dispozitivul mai sus explicitat.
Cum reclamanţii au urmat procedura de executare, fiind puşi în posesie prin procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de 21.11.2007 de BEJ B C, şi întrucât cererile de intabulare a dreptului de proprietate în cărţile funciare a fost respinsă de O.C.P.I. Sector 2 Bucureşti, judecătoria a apreciat că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 34 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare. Astfel, s-a apreciat că, din moment ce prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit dreptul de proprietate al reclamanţilor, persoana înscrisă ca titular al dreptului real nu mai are această calitate, fiind temei de rectificare a cărţii funciare – potrivit art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, dacă înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului -, după cum, pe de altă parte, dobândind imobilele cu titlu gratuit de la Statul Român, pârâţii nu au dobândit de la adevăratul proprietar, astfel încât titlurile în baza cărora s-a făcut înscrierea nu au fost valabile, ipoteză de rectificare înscrisă în art. 34 pct. 1 din legea specială.
Împotriva hotărârii au declarat apel pârâţii S.C. A S.A. Bucureşti, S.C. Laboratorul Central S.A. Bucureşti şi S.C. ICSIM S.A. Bucureşti, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, ca instanţă de apel, la data de 16.12.2008.
Prin încheierea nr. 8669/26.10.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a dispus strămutarea judecării apelurilor de la Tribunalul Bucureşti la Tribunalul Braşov.
Prin decizia civilă nr. 279/Ap/15.12.2009, Tribunalul Braşov a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei în soluţionarea cauzei, admiţând pe cale de consecinţă apelurile exercitate împotriva hotărârii primei instanţe, pe care a anulat-o, reţinând cauza spre judecare în competenţa tribunalului ca primă instanţă.
Argumentul pe care instanţa de apel şi-a întemeiat această decizie, l-a constituit valoarea obiectului litigiului, de peste 500.000 lei – de natură a atrage aplicarea prevederilor art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă – reţinând că acţiunea de faţă, în rectificare de carte funciar, este o acţiune reală, în realizare, prin care reclamanţii urmăresc în contradictoriu cu pârâţii radierea dreptului de proprietate al acestora din urmă şi înscrierea dreptului lor de proprietate asupra terenurilor în litigiu.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanţii G.C., V.I.M., G.B.M.M. şi C.Ş.G., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei tribunalului pentru judecarea apelurilor.
În dezvoltarea criticilor căii de atac – întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă – se învederează că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, statuând că acţiunea în rectificare de carte funciară este evaluabilă în bani, atrăgând competenţa de soluţionare în primă instanţă a tribunalului. Învederează pe această cale recurenţii, în esenţa celor cuprinse în cererea de recurs, că dreptul lor de proprietate asupra imobilelor a fost recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă, operaţiunea de rectificare a înscrierilor de carte funciară fiind făcută în scopul opozabilităţii înscrierii drepturilor faţă de terţi. În măsura în care acţiunea în rectificare este introdusă pe cale principală, cum este cazul de speţă, susţin recurenţii că aceasta nu dobândeşte caracterul unei acţiuni evaluabile în bani, care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 1, art. 2 Cod procedură civilă, referitoare la competenţa materială a instanţelor de judecată.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, curtea apreciază recursul ca fiind fondat.
Prin obiectul acţiunii introductive de instanţă la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, reclamanţii au solicitat radierea dreptului de proprietate al pârâţilor asupra imobilelor terenuri revendicate prin efectul sentinţei civile nr. 327/2001 a Tribunalului Bucureşti, irevocabilă, şi înscrierea dreptului lor de proprietate asupra acestor imobile.
Aşadar, drepturile de proprietate ale reclamanţilor, drepturi reale, patrimoniale, evaluabile în bani, au fost consfinţite prin efectul hotărârii judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat, în baza căreia se solicită în cauză efectuarea operaţiunilor de înscriere a acestor drepturi în mijlocul de evidenţă imobiliară al cărţii funciare. În consecinţă, obiectul cererii îl reprezintă înscrierea în cartea funciară, operaţiune specifică procedurilor de lucru în evidenţierea drepturilor, actelor şi faptelor juridice menţionate în cartea funciară, în categoria înscrierilor, recunoscute de Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, fiind recunoscute radierea şi intabularea. Acest obiect nu se confundă cu obiectul, în materialitatea sa – cum reţine tribunalul – identificat cu imobilul teren, evaluat firesc la o anumită valoare patrimonială, asupra căruia se solicită înscrierea drepturilor de proprietate ale reclamanţilor.
Fiind o acţiune în rectificarea înscrierilor de carte funciară, promovată pe cale principală, pe baza unei hotărâri judecătoreşti care a statuat asupra fondului dreptului care se solicită a fi înscris, competenţa materială de soluţionare în primă instanţă revine judecătoriei, fiind o situaţie distinctă celor în care rectificarea este cerută pe cale accesorie iar competenţa materială a instanţelor este atrasă de valoarea cererii principale.
Pe cale de consecinţă, apreciind că tribunalul a soluţionat în mod greşit procesul fără a intra în cercetarea fondului raportului dedus judecăţii, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul, a casa decizia atacată şi a trimite cauza tribunalului pentru judecarea apelului.
Opinie separată
În sensul respingerii recursului declarat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 279/Ap/15.12.2009 a Tribunalului Braşov şi menţinerii acestei decizii.
OPINIE SEPARATĂ
Judecătoria are plenitudinea de competenţă pentru judecata în primă instanţă, potrivit art.1 Cod procedură civilă, întrucât judecă toate procesele şi cererile, în afara celor care, prin excepţie sunt date în competenţa altor instanţe.
În cazul cererilor evaluabile în bani (cu excepţia celor expres prevăzute de lege : cereri de împărţeală judiciară, cereri în materie succesorală, în material fondului funciar, etc.) legiuitorul foloseşte criteriul valoric pentru delimitarea competenţei în primă instanţă a judecătoriei şi tribunalului, conform art.1, 2 Cod procedură civilă.
Rezultă astfel că, în privinţa litigiilor în materie civilă, evaluabile în bani (cu excepţia celor prevăzute la art. 2 alin.1 pct. 1 lit. b Cod procedură civil), competenţa de primă instanţă a judecătoriei este redusă numai la pricinile al căror obiect ar o valoare de până la 5 miliarde de lei (500.000 RON).
O cerere este evaluabilă în bani ori de câte ori prin intermediul acesteia, pe calea acţiunii în justiţie, se tinde a se proteja un drept patrimonial. Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiţie „transferă” caracterul să patrimonial ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanţial, dedus judecăţii intră un drept patrimonial, real sau de creanţă.
Este evident faptul că pe calea prezentei acţiuni în rectificarea înscrierilor de carte funciară se urmăreşte protejarea unui drept patrimonial, respectiv dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF 40784 Bis Bucureşti, sector 2, nr. cad. 7143, CF 47280 Bucureşti, sector 2 nr. ca.5927/1 şi CF 1837 Bucureşti sector 2, nr. cad. 1308 şi nicidecum a unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului, drepturi fără conţinut economic, personale, nepatrimoniale.
Pe de altă parte acţiunea în rectificarea de carte funciară nu se încadrează în rândul excepţiilor prevăzute de art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă.
Ca urmare, competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii de rectificare de carte funciară aparţine judecătoriei, când valoarea obiectului este până la 5 miliarde lei şi respectiv tribunalului, când valoarea obiectului cererii depăşeşte acest cuantum.
A stabili competenţa de soluţionare a cererii în rectificare de carte funciară, al cărei obiect depăşeşte 5 miliarde lei (500.000 RON), în favoarea judecătoriei, înseamnă fie a reţine caracterul nepatrimonial al cererii, ceea ce nu e posibil în contextul celor mai sus expuse, fie a crea o excepţie neprevăzută de Codul de procedură civilă, de la dispoziţiile art. 2 alin. 1 pct. 1 lit.b.
Clasificarea pe care Legea nr. 146/1997 o face în acţiuni evaluabile şi neevaluabile în bani are la bază raţiuni fiscale, nu are nimic în comun cu natura patrimonială sau nepatrimonială a dreptului dedus judecăţii şi deci cu caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al proceselor şi cererilor în materie civilă şi comercială la care se referă art. 2 din Codul procedură civilă pentru delimitarea competenţei materiale de primă instanţă.
Pentru aceste considerente, apreciez că decizia Tribunalului Braşov este legală şi la adăpost de orice critică, în raport cu dispoziţiile art. 1, 2 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă.
(Decizia civilă nr. 469/R/30.04.2010)
