Art.3, art.4, art.5, art.9, art.14 – OG nr.50/2008 pentru institutirea taxei de
poluare pentru autovehicule
Art.148 – Constitutie
Prin actiunea adresată Tribunalului Constanta – Sectia administrativ si înregistrată sub nr.467/118/15.01.2010 reclamanta C.N. a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Deciziei nr.134/06.11.2009 emisă de pârâta D.G.F.P Constanta – A.F.P. EFORIE, cu consecinta restituirii sumei de 2.179 lei, reprezentând taxa pe poluare încasată nelegal de către organul fiscal, cu obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumei calculate de la data plătii 12.10.2009 si până la efectiva restituire.
Motivând actiunea, reclamanta învederează în esentă că, a achitat suma de 2.179 lei, stabilită prin Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr.36805 emisă de AFP oras Eforie la 08.10.2009, decizie pe care a contestat-o în căile administrative, dar contestatia i-a fost respinsă prin Decizia nr.134/06.11.2009 a DGFP Constanta.
Consideră reclamanta solutia ca fiind nelegală, întrucât, în conformitate cu dispozitiile legii contemporane, nu datorează taxa de poluare, deoarece autoturismul pe care l-a achizitionat se încadrează în categoria autovehiculelor Euro 4 – second-hand, împrejurare urmare căreia, solicită anularea actelor administrativ fiscale cu obligarea pârâtei AFP Eforie la restituirea taxei prelevate ilegal, cu dobânzile legale aferente de la data plătii – 12.10.2009 si până la efectiva restituire.
La cererea introductivă de instantă au fost anexate, în copie, înscrisuri: decizia nr.134/6.11.2009 a DGFP Constanta, decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr.36805/8.10.2009 si chitanta de plata a taxei pe poluare.
Prin întâmpinare, pârâta D.G.F.P Constanta si-a exprimat pozitia procesuală , solicitând respingerea ca neîntemeiată a contestatiei formulate de reclamanta C.N., cu motivatia în esentă că, reclamanta a depus la AFP Eforie cererea nr.26805/6.10.2009, prin care a solicitat, în conformitate cu prevederile legale în materie, calcularea taxei pe poluare pentru înmatricularea unui autoturism marca Volkswagen Touran, categoria M1, an fabricatie 2006, iar decizia de calcul emisă de organul fiscal a procedat corect la calculul taxei.
A sustinut pârâta că, a fost corect prelevată taxa pe poluare, că nu s-au verificat – în raport de disp.art.9 din OUG nr.50/2008, sustinerile reclamantei potrivit cu care, nu datorează această taxă, întrucât este beneficiară a prevederilor Legii nr.189/2000 privind aprobarea OG.105/1999 pentru modificarea si completarea D-lL.118/1990.
Pârâta AFP Eforie nu a depus întâmpinare, nu a formulat cereri sau probe în apărare.
Prin Sentinta civilă nr.1286/CA/15.10.2010, pronuntată de Tribunalul Constanta, s-a admis actiunea formulată de reclamanta C.N , dispunându-se anularea Deciziei nr.134 din 06.11.2009 emisă de DGFP Constanta precum si a Deciziei nr.36805 din 08.10.2009 emisă de AFP Eforie, cu consecinta obligării pârâtei AFP Eforie la restituirea către reclamantă a sumei de 2.179 lei prelevată nelegal cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, precum si la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculate de la data plătii – 12.10.2009 si până la efectiva restituire, luându-se act de renuntarea la judecată în cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunta această hotărâre, instanta de fond a retinut în esentă, următoarele:
Potrivit art.1 alin.(1) din Legea nr.554/2004 „ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Demersul prealabil administrativ initiat de reclamantă prin cererea adresată AFP Eforie, a avut ca obiect solicitarea de restituire a taxei pe poluare, prelevată în temeiul OUG.50/2008, iar nu contestarea elementelor de calcul ale taxei.
În fata autoritătilor administrative reclamanta a înteles să solicite restituirea pe motiv că, beneficiază de prevederile D-Lg.118/1990, în vreme ce prin cererea adresată instantei critică si legalitatea acestei taxe, despre care pretinde că, nu este conformă cu dispozitiile legii contemporane.
Retine instanta de fond că, analiza cererii reclamantei se impune a fi efectuată, chiar dacă aceasta nu a indicat temeiul de drept, căci cererea este motivată în fapt si îngăduie instantei să dea calificarea legală.
Într-adevăr, taxa pe poluare achitată de reclamantă nu este conformă „cu dispozitiile legii contemporane”, fiind consacrată în legislatia internă cu nesocotirea reglementărilor comunitare, apreciază instanta de fond, deoarece:
Prin art.11 alin.(1) si (2) din Constitutia României, revizuită în 2003 se dispune că „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai si cu bună credintă obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Potrivit disp.art.148 alin.(2) din Constitutia României, „legislatia comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne”, iar conform alin.(4) al aceluiasi articol –„jurisdictiile interne trebuie să garanteze îndeplinirea acestor exigente”.
Asa fiind, apreciază instanta de fond că, instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG.50/2008 cu modificările si completările ulterioare si clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, reprezentând – în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilită prin art.214 alin.(1)-(3) din codul fiscal, diferenta fiind reprezentată de denumirea, modificată din taxă înmatriculare în taxă de mediu/poluare, situatie care este incompatibilă cu prevederile art.90 din TCE (actualmente art.110 din TUE).
Această concluzie se desprinde cu evidentă din interpretarea teleologică a actul normativ, astfel în expunerea de motive care însoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG.50/2008, este mentionat în mod expres că, dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecintă ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achizitionate datorită pretului foarte mic.
Asadar, s-a urmărit ca taxa de poluare, al cărui scop este, în principiu corect –„poluatorul plăteste”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Art.90 paragraf I din Tratatul de instituire a Comunitătii Europene (actualmente art.110 din TUE) prevede că „ Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor nationale similare”.
Scopul general al art.90 este acela de a asigura libera circulatie a mărfurilor, această dispozitie comunitară se referă la impozitele si taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparatie cu produsele interne.
Este nelegală apreciază instanta de fond, prevalarea taxei în temeiul OUG.50/2008, act normativ care nu respectă exigentele de compatibilitate cu art.90 din TCE, câtă vreme pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Emiterea unui act administrativ – în spetă actele administrativ fiscale contestate în fata instantei de contencios, emise după ce a fost calificată cererea reclamantei de restituire a taxei ca o contestatie împotriva deciziei de calcul – cu încălcarea legii, reprezintă un abuz de drept, adică un exces de putere, în acceptiunea art.2 lit.”n” din Legea nr.554/2004.
Excesul de putere se configurează, după cum a statuat doctrina de specialitate, atunci când legea permite administratiei să adopte o solutie din mai multe posibile, dreptul de apreciere trebuind să fie însă o dimensiune a legalitătii.
Apreciază instanta de fond că, încălcarea legii si implicit, excesul de putere survine nu doar în situatia în care este nesocotită o normă internă, ci si în ipoteza în care se încalcă o dispozitie comunitară.
Aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderării României la Uniunea Europeană, aplicarea prioritară a dreptului comunitar, nu este opozabilă numai autoritătilor judecătoresti ci si Guvernului însusi si organelor componente ale acestuia, cum sunt bunăoară autoritătile administrativ fiscale.
Cu această motivare, iar nu sub aspectul invocat de reclamantă, instanta de fond a apreciat că, sunt nelegale actele emise de autoritătile administrativ fiscale, respectiv Decizia nr. 134 emisă de D.G.F.P Constanta la 06.11.2009 si Decizia nr. 36805 emisă de AFP Eforie la 08.10.2009.
Linia jurisprudentială a instantelor de contencios administrativ este conturată în sensul că, OUG 50/2008 este contrară art.90/2008, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, în spetă Germania.
Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tări membre ale UE, atâta timp cât, norma fiscală natională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c.Amministrazione delle finanze dello Stato).
În considerarea celor ce preced, dând eficientă principiului aplicării directe a reglementării comunitare, instanta de fond a anulat Decizia nr.134/06.11.2009 si Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 36805/08.10.2009 si a obligat pârâta AFP EFORIE să restituie reclamantei suma de 2.179 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, precum si achitarea dobânzii legale aferente sumei, începând cu data plătii si până la efectiva restituire, luându-se act de renuntarea la judecată în cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de proces.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DGFP CONSTANtA, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu următoarea motivatie, în esentă:
-în mod gresit instanta de fond a anulat obligatia fiscală, atât timp cât ea este prevăzută de OG nr.50/2008, care stabileste în continutul prevederilor sale, măsuri ce corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de Instituire a Comunitătii Europene;
-din cuprinsul art.3 al.1 din OG nr.90/2008 rezultă că taxa de poluare se aplică la înmatricularea în România a tuturor categoriilor M1-M3 si N1-N3, indiferent dacă ele provin dintr-un stat membru al Uniunii sau de pe piata internă, fiind excluse din sfera de aplicare a acesteia autovehiculele prevăzute la al.2, însă pe baza unor criterii ce privesc destinatia lor si provenienta;
-se solicită a se constata că, nu este incidentă încălcarea art.90 paragraf 1 T.C.E deoarece taxa aplicată produsului provenit din alte tări membre si cea aplicată produsului national similar, este calculată după aceeasi formulă de calcul, având în vedere criterii obiective.
Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma sustinerilor părtilor si văzând si disp.art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii recursului, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esentă:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate, cât si în practica judiciară internă si cea a CJCE că, art.90 din Tratatului de Instituire a Uniunii Europene produce efecte directe si ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdictiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
În cauza de fată, Tribunalul a retinut aplicabilitatea prioritară si directă a disp.art.90 din Tratat potrivit cu care „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură si mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor nationale similare”.
Judecătorul national, ca prim judecător comunitar, are competenta atunci când dă efect disp.art.90 din Tratat, să aplice procedurile nationale de asa manieră ca drepturile prevăzute în acesta, să fie deplin si efectiv protejate.
Pe de altă parte, obligatia de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdictiilor, ci si Guvernului însusi si organelor componente ale acestora, cum sunt bunăoară autoritătile fiscale.
Tribunalul, ca instantă de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozitiile constitutionale interne si normele Tratatului de asa manieră încât, să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială, discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
În această manieră, instanta de fond si-a îndeplinit misiunea trasată atât de Tratat, cât si de Legea de ratificare a acestuia, precum si de Curtea de Justitie în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M (1) – M(3) si N(1) – N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărtii de identitate a autovehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor omologate de acestea, aprobate prin art.3 din Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei nr.211/2003.
Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare – art.3 al.2 si art.9 al.1 – , obligatia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, potrivit art.4 lit.”a” din Ordonantă, fără ca textul să facă distinctie între autoturismele produse în România si cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi si cele second-hand.
Deoarece OUG nr.50 a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008 conform art.14 al.1, rezultă că, taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu si pentru cele aflate deja în circulatie, înmatriculate în tară, taxa calculându-se de Administratia Fiscală competentă, potrivit art.5 al.1 .
În atare conditii, cum scopul general al art.90 din Tratat este acela de a asigura libera circulatie a mărfurilor, în mod legal si temeinic instanta de fond a apreciat în sensul hotărârii pronuntate, atât timp cât, acest articol se referă la „impozitele si taxele interne”, care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparatie cu produsele interne.
Curtea retine că, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG nr.50/2008, în conditiile în care, reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
În conditiile date, Curtea constată că, într-adevăr, în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozitiile dreptului comunitar, care au prioritate fată de dreptul national, aceasta rezultând din două argumente esentiale:
-de la 01 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene, astfel că, în art.148 al.2 din Constitutie s-a prevăzut „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fată de dispozitiile contrare din legea internă, cu respectarea prevederilor Actului de aderare”, iar potrivit al.4 al aceluiasi text „Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderării si din prevederile al.2”.
-prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru si-a asumat obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale Comunitătii dinainte de aderare.
Analizând dispozitiile OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că, pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE, nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat în România, dar se percepe această taxă de poluare la un autoturism produs în tară sau într-un alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, ori în cauză nu s-a făcut o astfel de dovadă.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate în alt stat membru, astfel că, cumpărătorii sunt orientati din punct de vedere fiscal, să achizitioneze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
În atare conditii, retine Curtea că, OG nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunitătii Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un stat UE, precum si pentru cel din prezenta cauză, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, când produsele importate sunt din alte tări membre ale UE, atât timp cât, norma fiscală natională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentând astfel alegerea consumatorilor (CJE, Hotărârea din 07 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în spetă taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Mai trebuie remarcat si un alt tip de discriminare – între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismului anterior datei de 01 iulie 2008 si cele care înmatriculează autoturismele ulterior, si care, plătesc taxă de poluare, desi este evident că, poluează si autoturismele primei categorii de persoane, cele înmatriculate ulterior.
Discriminarea este realizată de legiuitor care, a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, desi din preambulul OG nr.50/2008, rezultă că, s-a urmărit asigurarea îmbunătătirii calitătii aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „Poluatorul plăteste”.
Constatând că stabilirea taxei s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, norme care, odată cu aderarea la Uniunea Europeană fac parte din dreptul intern si se aplică cu prioritate, instanta de fond era tinută să admită actiunea reclamantului, în modalitatea în care sus-a fost expus.
Cu alte cuvinte, aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderării României la Uniunea Europeană, aplicarea prioritară a dreptului comunitar, nu este opozabilă numai autoritătilor judecătoresti ci si Guvernului însusi si organelor componente ale acestuia, cum sunt bunăoară autoritătile administrativ fiscale.
Asa fiind, în mod legal si temeinic instanta de fond a apreciat că, actele emise de autoritătile administrativ fiscale, respectiv Decizia nr. 134 emisă de D.G.F.P Constanta la 06.11.2009 si Decizia nr. 36805 emisă de AFP Eforie la 08.10.2009 sunt nelegale, atât timp cât, într-adevăr, linia jurisprudentială a instantelor de contencios administrativ este conturată în sensul că, OUG 50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, în spetă Germania.
În considerarea celor ce preced, dând eficientă principiului aplicării directe a reglementării comunitare, în mod legal instanta de fond a dispus anularea Deciziei nr.134/06.11.2009 si a Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 36805/08.10.2009, obligând intimata pârâta AFP EFORIE la restituirea suma de 2.179 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, precum si achitarea dobânzii legale aferente sumei, începând cu data plătii si până la efectiva restituire.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii atacate, Curtea văzând si dispozitiile art.312 Cod pr.civilă, apreciază în sensul respingerii recursului, ca nefondat.
