Dosar nr. 2463/324/2009
Sentinţa civilă nr. 49/11.01.2010
Plângere contravenţională –administrarea unor noi probe pentru infirmarea
faptelor
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci la data de
30.06.2009 sub nr. 2463/324/2009, petentul GR a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să
dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria AP nr. 0000000 întocmit la data de 28.06.2009 de
intimatul I J P şi exonerarea de sancţiunile aplicate.
În motivarea plângerii contravenţionale, petentul a arătat că la data de 28.06.2009, în jurul
orelor 17.10, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca « Dacia », cu numărul de înmatriculare GL-00-
000, din direcţia Tecuci – Matca, în zona denumită « jumătate de cale », în dreptul livezii, a semnalizat şi s-a
angajat în depăşirea unui autoturism ce se deplasa în aceeaşi direcţie. Petentul consideră că sancţiunea nu
a fost corect aplicată deoarece, în procesul-verbal atacat, s-a reţinut că locul efectuării depăşirii ar fi str. C –
V din T şi nu DJ 251.
Plângerea contravenţională nu a fost întemeiată în drept.
Potrivit prevederilor art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art.15 lit.
i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art.1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar,
plângerea contravenţională formulată de petent este scutită de plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului
judiciar.
În dovedirea plângerii contravenţionale, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri
respectiv cu ordinul e serviciu al agentului constatator şi cu doi martori, mijloace de probă ce au fost admise
de instanţă, ca fiind pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei, în temeiul art. 167 alin. 1 C.proc.civ..
Au fost audiaţi martorii C D şi D C (filele 38), iar în ceea ce priveşte ordinul de serviciu a fost primită adresa
nr. 53170/14.11.2009 (fila 58).
În temeiul art.129 alin.5 C.p.c., instanţa a dispus comunicarea raportului agentului constatator
(depus la fila51) şi citarea martorului asistent N L, dar constatându-se o imposibilitate de administrare a
acestei probe, s-a trecut la judecarea cauzei.
Intimatul, deşi legal citat nu a formulat întâmpinare la plângerea contravenţională formulata de
către petent şi nu s-a prezentat în faţa instanţei prin reprezentant, pentru a invoca excepţii şi pentru a arăta
dovezile şi mijloacele sale de apărare.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine
următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AP nr. 0489963
întocmit la data de 28.06.2009 de intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Galaţi, s-a reţinut în sarcina
petentului că la aceeaşi dată, în jurul orei 17.10, conducând autoturismul marca „Dacia”, cu numărul de
înmatriculare GL-00-000, pe str. C – V din T, a efectuat o manevră de depăşire neregulamentară a
autoturismului cu număr de înmatriculare GL-00-AAA, în timp ce din sens opus venea alt autovehicul,
obligându-l pe acesta să frâneze.
Prin acest proces-verbal, fapta reţinută în sarcina petentului de către agentul constatator a
fost încadrată juridic ca reprezentând contravenţia prevăzută de dispoziţiile art.100 alin.3 lit.e din O.U.G.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, constând în nerespectarea regulilor privind depăşirea. Prin
urmare, s-a dispus în temeiul art. 98 alin.4 lit. b din acelaşi act normativ, aplicarea unei amenzi
contravenţionale în cuantum de 240 lei (patru puncte-amendă) şi sancţiunea contravenţională
complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, fiind reţinut
permisul de conducere, sancţiune ce se încadrează în limitele prevăzute de lege.
Dându-i-se dreptul să facă obiecţiuni, petentul a declarat că „a considerat că a avut timp”(să
efectueze depăşirea).
Instanţa reţine că, pentru a putea fi sancţionată o faptă contravenţională, se impun a fi
îndeplinite două tipuri de cerinţe: extrinseci – constând în constatarea de către o persoană abilitată în acest
sens – agentul constatator – a faptei, cu respectarea condiţiilor de formă expres prevăzute de O.G. nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, ce au menirea de a proba dincolo de orice îndoiala existenta
faptei, vinovăţia contravenientului şi legalitatea actului realizat în acest sens, precum şi intrinseci, constând
în încălcarea cu vinovăţie a unei norme de drept, faptă care va atrage după sine o sancţiune prevăzută de
lege.
Sub aspectul condiţiilor de formă, instanţa apreciază că procesul-verbal menţionat este legal
întocmit, respectând dispoziţiile art.16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal de contravenţie, instanţa reţine că, fapta
imputată petentului a fost încadrată de agentul constatator în dispoziţiile art. 100 alin.3 lit.e din O.U.G.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, constând în nerespectarea regulilor privind depăşirea.
Conform art. 45 alin.(1) din O.U.G. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, depăşirea
este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe acelaşi sens
de circulaţie, prin schimbarea direcţiei de mers şi ieşirea de pe banda de circulaţie sau din şirul de vehicule
în care s-a aflat iniţial.
Potrivit art. 45 alin.3 din acelaşi act normativ, atunci când prin manevra de depăşire se trece
peste axa care separă sensurile de circulaţie, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens
opus nu se apropie un vehicul şi că dispun de spaţiu suficient pentru a reintra pe banda iniţială,
unde au obligaţia să revină după efectuarea manevrei de depăşire.
Conform art. 54 alin.1 din O.U.G. 195/2002, conducătorul de vehicul care execută o manevră de
schimbare a direcţiei de mers, de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea
rând, de trecere pe o altă bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează
să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că
o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.
Petentul a recunoscut prin plângerea contravenţională că a efectuat o manevră de depăşire pe
ruta Tecuci – Matca şi nu a contestat în niciun fel modalitatea în care s-a efectuat această manevră. De
altfel, dându-i-se dreptul să facă obiecţiuni în momentul întocmirii procesului-verbal de contravenţie, a
menţionat că „a considerat că a avut timp” (să efectueze depăşirea).
Apărările petentului s-au axat pe contestarea locului menţionat în procesul-verbal de
contravenţie ca fiind cel în care s-a săvârşit această manevră, respectiv pe str. Cuza-Vodă din Tecuci, în
loc de DJ 251 între Tecuci şi Matca.
Se reţine, mai întâi, că în modalitatea de săvârşire a contravenţiei reţinute în sarcina petentului,
stabilirea cu exactitate a locului, nu este o împrejurare esenţială în aprecierea gravităţii faptei. Agentul
constatator nu a avut în vedere elemente extrinseci conduitei petentului, ce ţin de locul săvârşirii faptei, cum
ar fi existenţa marcajului longitudinal continuu, a indicatoarelor de interdicţie a depăşirii sau a altor interdicţii
localizate. Pericolul social al faptei constă în efectuarea manevrei de depăşire în condiţii care periclitează
siguranţa traficului.
În al doilea rând, nerespectarea prevederilor art. 16 alin.1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor, care impun menţionarea locului săvârşirii faptei, în cuprinsul procesului-verbal de
contravenţie, sunt sancţionate cu nulitatea relativă virtuală, în condiţiile prevăzute de art.105 alin.2 C.p.c..,
iar petentul nu a dovedit existenţa unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-
verbal.
Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că declaraţiile martorilor CDl şi DC referitoare la
locul săvârşirii faptei reţinute în sarcina petentului, nu sunt relevante în soluţionarea cauzei (filele 31, 38).
Instanţa trebuie să stabilească dacă manevra de depăşire s-a efectuat în condiţiile în care din
sens opus venea un alt autovehicul, ce a fost obligat să frâneze pentru evitarea unui accident. Chiar dacă
martorii propuşi de petent, au declarat că în momentul efectuării depăşirii nu venea nici un vehicul din sens
opus, instanţa va înlătura aceste declaraţii având în vedere obiecţiunile petentului la întocmirea procesului-
verbal (arătate anterior).
În consecinţă, reţinându-se că menţiunile procesului-verbal de contravenţie cu privire la
existenţa faptei contravenţionale, săvârşirea faptei de către petent şi vinovăţia acestuia în comiterea
contravenţiei, nu au fost infirmate prin administrarea altor probe, se va respinge plângerea contravenţională
ca nefondată.
