1. Constatarea nulitatii clauzelor din contractul individual de munca privind formarea profesionala. Distinctie fata de rezolutiune. Dovada cheltuielilor
Nerespectarea de catre angajator a numarului de ore pentru pregatirea practica nu poate conduce la nulitatea anexei si a actului aditional din 2006, pentru ca, pe de o parte, aceste împrejurari sunt ulterioare încheierii celor doua acte juridice, iar nulitatea este o cauza de ineficacitate a actului juridic ce trebuie sa preexiste sau sa fie concomitenta cu încheierea actului juridic respectiv, iar, pe de alta parte, sanctiunea care intervine în cazul nerespectarii obligatiilor asumate de una dintre partile actului juridic este rezolutiunea sau rezilierea conventiei.
Recurentul nu a solicitat rezilierea contractului individual de munca pentru nerespectarea obligatiilor asumate de angajator cu privire la conditiile desfasurarii perfectiunii profesionale.
Nicio dispozitie legala nu obliga angajatorul sa justifice în fata salariatului costurile pregatirii sau perfectionarii profesionale. Salariatul, avea posibilitatea de a nu accepta conditiile propuse de angajator si sa nu semneze actul aditional. Prin semnarea lor, si-a manifestat acordul cu privire la obligatiile ce îi reveneau, acest acord nemaiputând fi retras prin invocarea nulitatii celor doua acte juridice în scopul de a se sustrage platii despagubirilor catre fostul angajator.
Decizia civila nr.4481/R din 17.06.2009
Prin recursul înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale la data de 28.04.2009, recurentul DC a criticat sentinta civila nr.6366/15.10.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a sustinut, în esenta, ca clauzele inserate în anexa nr.3 si actul aditional din 2008 la contractul individual de munca sunt lovite de nulitate, fiind încheiate cu scopul fraudarii legii. Recurentul a mai sustinut ca cele doua procese-verbale din 01.03.2004 si 10.01.2006 au fost întocmite pro causa, ulterior încheierii celor doua acte aditionale pentru a le crea acestora o aparenta de legalitate, nefiind respectate dispozitiile art.1182 Cod civil pentru a fi opozabile recurentului si prevederile art.17 alin.4 din Legea nr.53/2003.
Recurentul a mai aratat ca nu a efectuat integral pregatirea practica, iar clauzele contractului colectiv de munca unic la nivelul ramurii transporturilor pe anii 2002-2004 prevazute de art.85 lit.e nu au fost respectate.
În drept, recurentul si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod pr.civila.
Asupra recursului, Curtea retine urmatoarele:
Reclamantul-recurent a sesizat Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a cu o cerere având ca obiect constatarea nulitatii partiale a clauzelor prevazute în contractul individual de munca, înregistrat la 18.03.2004, inserate în anexa 3 a acestui contract si a celor înscrise în actul aditional din 2006 referitor la formarea profesionala.
Anexa nr.3 cuprinde prevederi referitoare la formarea profesionala pentru pilotarea tipurilor de aeronave SAAB 340 si obligatia reclamantului ca timp de 5 ani sa nu determine din culpa sau proprie initiativa încetarea raporturilor de munca, în caz contrar urmând a plati angajatorului o despagubire în cuantum de 18.000 dolari SUA.
Aceasta anexa la contractul individual de munca a fost semnata la data de18.03.2004.
În anul 2006 a fost întocmit si semnat de parti un act aditional la contractul individual de munca referitor la conditiile în care urma sa se desfasoare pregatirea pentru pilotarea aeronavelor tip FOKKER – 100. Actul aditional a prevazut obligatia pentru reclamant de a-si continua activitatea ca salariat al intimatei timp de 5 ani, în caz contrar urmând sa plateasca despagubiri în cuantum de 30.000 Euro.
Instanta de fond a respins aceste pretentii, admitând în parte doar capetele cererii completatoare referitoare la plata orelor suplimentare pentru intervalul cuprins între 09.08.2004 – 20.06.2007.
În motivarea capetelor de cerere având ca obiect nulitatea clauzelor, Tribunalul Bucuresti a aratat ca au fost respectate elementele esentiale pentru încheierea contractelor, respectiv capacitatea de a contracta, consimtamântul valabil al partii care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita.
Într-adevar aceste conditii au fost întrunite, împrejurarea ca elementele specifice pregatirii nu au fost respectate de catre angajator neputând conduce la constatarea nulitatii conventiei, ci la rezilierea acesteia, pretentie ce nu a fost formulata de catre reclamantul-recurent.
Recurentul sustine teoria cauzei ilicite, fiind evident nemultumit de perioada de 5 ani în care trebuia sa îsi continue activitatea ca salariat al intimatei sau, în caz contrar, sa plateasca despagubiri.
În acest sens este de remarcat faptul ca art.85 lit.e din Contractul colectiv de munca unic la nivelul ramurii transporturi pe anii 2002-2004 este eronat interpretat de recurent ca stabilind un termen maxim pentru angajatii care absolva un curs de perfectionare. Dimpotriva acest termen este cel minim, aceasta clauza neîmpiedicând partile, de comun acord, sa stabileasca o durata mai mare. O asemenea posibilitate trebuie recunoscuta angajatorului pentru ca acoperirea unor cursuri de perfectionare costisitoare poate cere un interval mai mare de 3 ani, în functie de complexitatea si costurile necesitate de parcurgerea etapelor cursurilor de perfectionare.
Nu exista niciun motiv pentru a se constata nulitatea celor doua acte aditionale la contractul individual de munca semnat de parti în anul 2004.
Frauda la lege invocata de recurent cu privire la modul de întocmire al celor doua procese-verbale nu reprezinta o sustinere întemeiata.
Recurentul afirma ca angajatorul nu a respectat termenul de 15 zile prevazut de art.17 din Legea nr.53/2003 la momentul redactarii celor doua procese-verbale. Ceea ce ignora recurentul sunt dispozitiile art.17 alin.2 din legea nr.53/2003 care enumera situatiile pe care angajatorul trebuie sa le aduca la cunostinta angajatului printre care nu se regasesc mentiuni referitoare la pregatirea profesionala. Prin urmare, angajatorul nu avea obligatia de a-l informa în scris pe recurentul-reclamant asupra intentiei de a încheia actul aditional din 2006. Cât priveste anexa nr.3, aceasta este parte integranta a contractului initial, ce priveste conditiile realizarii perfectionarii profesionale, împrejurare fata de care nu se impunea informarea prealabila.
Mai mult decât atât, interpretarea data de aparatorul recurentului dispozitiilor art.17 alin.4 din Legea nr.53/2003 nu are nicio legatura cu intentia legiuitorului expusa în articolul mentionat. Astfel, dispozitiile legale prevazute de art.17 alin.4 din Legea nr.53/2003 obliga angajatorul doar la încunostintarea scrisa a salariatului, urmând apoi ca într-un termen de 15 zile sa fie încheiat actul aditional la contract, ceea ce înseamna ca termenul de 15 zile este legat de data în care trebuia semnat actul aditional, nicidecum de momentul la care trebuie încunostintat salariatul înainte de semnarea actului aditional.
Prin urmare, încunostiintarea scrisa (de care, fata de obiectul celor doua conventii consemnate în anexa 3 si în actul aditional din 2006, nici nu era nevoie) a salariatului se putea face chiar si în ziua semnarii actului aditional, nicio prevedere legala neinterzicând acest lucru.
Recurentul sustine existenta fraudei la lege raportat la cele doua procese-verbale din01.03.2004, respectiv 10.01.2006, fata de nerespectarea dispozitiilor art.1182 Cod civil, trecând sub tacere faptul ca acest text de lege nu este aplicabil celor doua înscrisuri. Dispozitiile Codului civil referitoare la conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca un înscris sub semnatura privata pentru a avea data certa se regasesc în capitolul 9 al Codului civil, al carui titlu este “Despre probatiunea obligatiilor si a platii”.
Pe cale de consecinta, dispozitiile art.1182 Cod civil pot fi aplicabile doar înscrisurilor sub semnatura privata care contin o obligatie, dovada unei plati sau existenta unei creante, iar nu înscrisurilor sub semnatura privata care consemneaza existenta unei împrejurari, respectiv informarea angajatului cu privire la pregatirea profesionala.
Dispozitiile art.1182 Cod civil nu au nicio legatura cu cele doua procese-verbale criticate, de altfel, pentru prima oara în recursul reclamantului.
Semnarea actului aditional din 2006 nu poate conduce la nulitatea anexei nr.3 la contractul individual de munca semnat în anul 2004 pentru ca motivele de nulitate sunt prevazute de lege si au în vedere cauze intrinseci actului juridic pretins a fi nul. Astfel, asa cum si instanta de fond a aratat în considerentele sentintei recurate, cauzele nulitatii sunt: lipsa capacitatii de a contracta, lipsa consimtamântului, lipsa obiectului sau un obiect ilicit, lipsa cauzei sau o cauza ilicita.
Acestor motive de nulitate li se adauga frauda la lege si, ca o conditie extrinseca pentru anumite conventii sau acte juridice, nerespectarea formei autentice pe care trebuie sa o îmbrace actul juridic în cauza.
Pentru a fi nula anexa nr.3 a contractului, trebuie ca motivele de nulitate sa se regaseasca în conditiile intrinseci ale respectivei anexe, un act ulterior încheiat 2 ani mai târziu neputând conduce la nulitatea anexei. Nulitatea trebuie sa existe sau sa fie concomitenta cu momentul încheierii actului lovit de nulitate.
Sustinerea recurentului vadeste necunoasterea continutului si conditiilor sanctiunii nulitatii actului juridic. Nicio dispozitie legala nu împiedica angajatorul sa încheie cu salariatul sau mai multe întelegeri referitoare la conditiile în care urmeaza sa se desfasoare perfectionarea profesionala, recurentul neindicând de altfel vreun text de lege care sa interzica existenta mai multor acte juridice având acelasi continut referitor la drepturile si obligatiile partilor legate de desfasurarea perfectionarii profesionale.
Pretinsa nerespectare de catre angajator a numarului de ore pentru pregatirea practica nu poate conduce la nulitatea anexei si a actului aditional din 2006, pentru ca, pe de o parte, aceste împrejurari sunt ulterioare încheierii celor doua acte juridice, iar nulitatea este o cauza de ineficacitate a actului juridic ce trebuie sa preexiste sau sa fie concomitenta cu încheierea actului juridic respectiv, iar, pe de alta parte, sanctiunea care intervine în cazul nerespectarii obligatiilor asumate de una dintre partile actului juridic este rezolutiunea sau rezilierea conventiei. Rezilierea conventiei nu se confunda cu nulitatea, împrejurare pe care trebuia sa o cunoasca avocatul redactor al cererii de chemare în judecata si a cererii de recurs, aceste institutii juridice studiindu-se în cadrul ramurii de drept civil în primii doi ani de facultate.
Niciun moment recurentul nu a solicitat rezilierea contractului individual de munca pentru nerespectarea obligatiilor asumate de angajator cu privire la conditiile desfasurarii perfectiunii profesionale, desi aceasta era singura modalitate viabila, cât timp partile se mai aflau în raporturi juridice (pâna la momentul demisiei) de a se putea constata o cauza de ineficacitate a celor doua acte juridice.
Asa cum Curtea si instanta de fond au aratat nu exista motive de nulitate, nicio dispozitie legala neobligând angajatorul sa justifice în fata salariatului costurile pregatirii sau perfectionarii profesionale. Salariatul, respectiv recurentul-reclamant, avea posibilitatea de a nu accepta conditiile propuse de angajator si sa nu semneze anexa nr.3 si actul aditional din 2006. Prin semnarea lor, reclamantul-recurent si-a manifestat acordul cu privire la obligatiile ce îi reveneau, acest acord nemaiputând fi retras prin invocarea nulitatii celor doua acte juridice în scopul de a se sustrage platii despagubirilor catre fostul angajator.
Apreciind ca prin sentinta recurata Tribunalul Bucuresti a realizat o corecta analiza a probelor administrate în cauza, hotarârea instantei de fond continând temeiurile de fapt si de drept care au fundamentat solutia pronuntata, nesubzistând motivul de modificare prevazut de art.304 pct.9 Cod pr.civila, Curtea, în temeiul dispozitiilor art.312 Cod pr.civila, va respinge ca neîntemeiat recursul.
