Cerere de modificare a acţiunii formulată la prima zi de înfăţişare. Trimitere spre rejudecare pentru judecata contestaţiei astfel cum a fost completată şi precizată.
Asupra recursului civil de faţă reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 3 iunie 2009 sub nr. 13182/245/2009, contestatoarea T. V. a formulat, în contradictoriu cu intimata T. S. V., contestaţie la împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 306/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc B. G., solicitând totodată şi suspendarea executării silite până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la executare.
La prima zi de înfăţişare, contestatoare a precizat că îşi modifică acţiunea, arătând că înţelege să se judece în contradictoriu cu M. Ş. C., depunând în acest sens un înscris (filele 56- 67), solicitând (1) anularea titlului executoriu act de adjudecare 710/23.04.2009, toate actele de executare săvârşite în dosarul de executare 306/2009 şi executarea silită însăşi, (2) întoarcerea executării silite săvârşite în dosar 306/2009 prin restabilirea situaţiei anterioare executării silite în sensul restituirii imobilului situat în Iaşi, et. 6, ap. 32, jud. Iaşi, (3) radierea din cartea funciară a imobilului situat în Iaşi, Piaţa Unirii nr. 6, sc. b, et.6, ap. 32, jud. Iaşi a menţiunilor privind actul de adjudecare 701/23.04.2009 şi existenţa executării silite, (4) notarea prezentei contestaţii şi a interdicţiei de vânzare a imobilului situat în Iaşi, Piaţa Unirii nr. 6, sc. b, et.6, ap. 32, jud. Iaşi în cartea funciară.
Prin sentinţa civilă nr. 11750/25.11.2009 pronunţată de către Judecătoria Iaşi a fost anulată cererea de suspendare a executării silite, formulată de către contestatoarea T. V. în contradictoriu cu intimatul M. Ş. C.
A fost admisă excepţia tardivităţii capătului de cerere privitor la anularea actului de adjudecare nr. 710 din 23 aprilie 2009 efectuat în dosarul de executare silită nr. 710/2008 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Z. C. şi Z. C. C.
A fost respins capătul de cerere privitor la anularea actului de adjudecare nr. 710 din 23 aprilie 2009 efectuat în dosarul de executare silită nr. 710/2008 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Z. C. şi Z. C. C.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a intimatului în ceea ce priveşte capetele de cerere privitoare la anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor şi cel privitor la anularea popririi.
Au fost respinse capetele de cerere privitoare la anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor şi cel privitor la anularea popririi, ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepţia tardivităţii completării acţiunii.
A fost admisă excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive.
A fost respinsă acţiunea promovată de către contestatoarea T. V., în contradictoriu cu intimatul M. Ş. C..
A fost obligată contestatoarea să plătească intimatului 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia netimbrării cererii de suspendare a executării silite, s-a reţinut că potrivit art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererea de suspendare a executării silite se timbrează cu taxă judiciară de timbru de 10 lei.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995, timbrul judiciar care trebuia aplicat acestei cereri era de 0,3 lei.
De asemenea, conform art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, dacă taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar nu au fost plătite în cuantumul legal, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit sancţionându-se cu anularea cererii.
Întrucât la termenul de judecată din 25 noiembrie 2009, în condiţii de procedură completă, la dosarul cauzei nu exista dovada achitării taxei judiciare de timbru de 10 şi a timbrului judiciar de 0,3 lei nici după ce instanţa a atras atenţia avocatului care a reprezentat partea asupra necesităţii timbrajului, prima instanţa, a admis excepţia netimbrării cererii de suspendare a executării silite, invocată din oficiu şi, a anulat cererea de suspendare a executării silite, formulată de către contestatoarea T. V. în contradictoriu cu intimatul M. Ş. C. (neputându-se lua act de renunţarea la o cerere decât dacă aceasta a fost legal timbrată).
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii capătului de cerere privitor la anularea actului de adjudecare nr. 710 din 23 aprilie 2009 efectuat în dosarul de executare silită nr. 710/2008 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Z. C. şi Z. C. C., prima instanţa a admis-o, raportat la prevederile art. 401 din Codul de procedură civilă; acest text consacră regula potrivit căreia contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă.
Din înscrisurile depuse de însăşi contestatoare la dosarul cauzei la filele 23 şi 27, prima instanţa a reţinut că contestatoarea a luat cunoştinţă cel mai târziu în data de 14 mai 2009 de actul de adjudecare nr. 710 din 23 aprilie 2009 efectuat în dosarul de executare silită nr. 710/2008 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Z. C. şi Z. C. C; din cuprinsul somaţiei din 12 mai 2009 rezultă clar că actul de adjudecare fusese ataşat în fotocopie somaţiei comunicate contestatoarei. Prin urmare, termenul de la care începe să curgă dreptul contestatoarei de a promova o contestaţie la executare împotriva acestui titlu este 14 mai 2009, împlinindu-se în 1 iunie 2009. Cum acţiunea a fost introdusă în 3 iunie 2009, rezultă că excepţia tardivităţii este întemeiată si prima instanţa a respins capătul de cerere privitor la anularea actului de adjudecare nr. 710 din 23 aprilie 2009 efectuat în dosarul de executare silită nr. 710/2008 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Z. C. şi Z. C. C., ca fiind tardiv formulat.
Excepţia lipsei calităţii procesual pasive a intimatului în ceea ce priveşte capetele de cerere privitoare la anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor şi cel privitor la anularea popririi, invocată prin întâmpinare de către intimat, este, de asemenea, întemeiată. În acest sens, prima instanţa a reţinut că practica şi doctrina sunt unanime în a aprecia calitatea procesuală ca presupunând existenţa unei identităţi între părţile din procesul civil şi persoanele implicate în raportul juridic dedus judecăţii. Astfel, reclamanta trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiţiei, calitatea procesuală pasivă aparţine celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calităţii procesuale active şi a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanţa este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calităţi.
Prima instanţa a reţinut că prin prezenta acţiune contestatoarea a solicitat anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emis în 12 mai 2009 în dosarul de executare silită nr. 306/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc B. G. (fila 22). Cum din cuprinsul acestui proces verbal rezultă că cel căruia debitoarea T. V. datorează plata acestor cheltuieli nu este intimatul M. Ş. C., ci judecătoresc, înseamnă că intimatul nu are calitate procesuală pasivă în capătul de cerere privitor la anularea procesului verbal amintit.
Nici în capătul de cerere privitor la anularea măsurii popririi înfiinţate prin adresa din 12 mai 2009 în dosarul de executare al Biroului Executorului Judecătoresc B. G. intimatul M. Ş. C. nu are calitate procesuală pasivă, măsura popririi fiind luată în folosul creditorului executorului judecătoresc căruia i se datorau cheltuielile de executare.
Prin urmare, prima instanţa a respins capetele de cerere privitoare la anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor şi cel privitor la anularea popririi, ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii completării acţiunii,, atât în ceea ce priveşte introducerea în cauză a lui M. G., în calitate de pârâtă, cât şi în ceea ce priveşte motivele nou adăugate contestaţiei la executare după prima zi de înfăţişare, prima instanţa a apreciat-o ca fiind întemeiată dat fiind faptul că potrivit art. 132 din Codul de procedură civilă, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare instanţa ar putea da termen reclamantului pentru întregirea sau modificarea acţiunii. Cum în speţă prima zi de înfăţişare a coincis cu data de 31 iulie 2009, iar introducerea în cauză a lui M.G., în calitate de intimată, şi invocarea lipsei învestirii cu formulă a actului de adjudecare s-au situat după această dată, intimatul manifestându-şi expres dezacordul în ceea ce priveşte aceste completări de acţiune, rezultă că acestea s-au făcut tardiv, urmând a fi respinse ca atare.
Coparticiparea procesuală pasivă reprezintă aplicaţia pe plan procesual a pluralităţii subiectelor pasive a raportului juridic civil substanţial, art. 47 din statuând că mai multe persoane pot fi împreună pârâte dacă obiectul pricinii este o obligaţie comună sau dacă obligaţiile lor au aceeaşi cauză. Deşi coparticiparea procesual pasivă prezintă de regulă un caracter facultativ, aceasta dobândeşte caracter obligatoriu atunci când subiectele se găsesc într-un raport juridic unic şi indivizibil.
Cum contestatoarea a înţeles să se judece numai cu intimatul M. Ş. C., se impune a fi admisă şi excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive în ceea ce priveşte capetele de cerere privitoare la radierea din cartea funciară a imobilului situat în Iaşi, Piaţa Unirii nr. 6, sc. b, et.6, ap. 32, jud. Iaşi a menţiunilor privind actul de adjudecare 701/23.04.2009 şi existenţa executării silite şi la notarea prezentei contestaţii şi a interdicţiei de vânzare a imobilului situat în Iaşi, Piaţa Unirii nr. 6, sc. b, et.6, ap. 32, jud. Iaşi în cartea funciară. Aceasta deoarece imobilul a fost dobândit de către adjudecatarul M. Ş. C. care, căsătorit fiind la data adjudecării, nu a dobândit exclusiv imobilul în discuţie, ci împreună cu soţia sa, M. G., soţii având un drept de proprietate comună, devălmaşă, asupra imobilului.
Susţinerea avocatului contestatoarei cu privire la obligaţia instanţei de a o introduce în cauză pe soţia contestatorului, M. G., este nu doar vădit nefondată, dar şi extrem de surprinzătoare, atâta vreme cât vine de la un presupus specialist al dreptului, ce este prezumat a cunoaşte principiile fundamentale ale procesului civil, între care şi principiul disponibilităţii. În actuala legislaţie, instanţa nu are în nici dreptul de a introduce părţi într-un proces civil, şi, cu atât mai mult, nu are obligaţia de modifica cadrul procesual sub aspectul părţilor, rolul activ reglementat de legiuitor nefundamentând o asemenea iniţiativă.
Pe fondul cauzei, prima instanţa a reţinut că deşi contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită săvârşite în dosarul de executare nr. 306/2009, nu a probat nici un motiv de nulitate cu privire la acestea, deşi avea sarcina probei conform art. 1169 din Codul civil. Neimpunându-se anularea actelor de executare, nu se justifică nici întoarcerea executării silite.
Raportat la cele anterior menţionate, prima instanţa a respins contestaţia la executare ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termen T. V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare s-au arătat următoarele:
Afirmă instanţa că recurenta ar fi reziliat în data de 30 octombrie 2009 contractul de asistenţă juridică cu avocatul M., nemulţumită de prestaţia acestuia. În fapt contractul a fost reziliat cu două zile înaintea termenului, dovada fiind ambele înscrisuri depuse atât de recurentă cât şi de avocat. Precizăm că avocatul este A., iar rezilierea nu a fost determinată de prestaţia avocatului ci de atitudinea instanţei faţă de avocatul M., atitudine care devenise făţiş ostilă. Cu bună credinţă recurenta şi avocatul substituent s-au prezentat la termen spre a comunica instanţei rezilierea şi spre a efectua actele de procedură cuvenite termenului. În loc de a lua dosarul la ordine, instanţa a aşteptat inexplicabil avocatul părţii adverse până la sfârşitul şedinţei de judecată, fără existenţa vreunei cereri în acest sens. Când dosarul a fost luat, luând la cunoştinţă despre reziliere, instanţa a evacuat din sală imperios avocatul substituent, nedându-i acestuia posibilitatea să-şi ducă la capăt mandatul avocaţial, Tentativa de a rămâne la procedură a fost sortită eşecului, avocatul fiind evacuat aproape cu forţa din sală, iar recurenta rămânând fără apărător. Au rămas nedepuse cereri, înscrisuri.
Odată cu rezilierea recurenta solicită legal pentru prima oară în 25.11.2009 termen pentru a angaja un avocat care să continue depusă de fostul apărător. Cererea este temeinic motivată, confirmată de vechiul avocat. La această cerere instanţa răspunde că judecătorul poate acorda o singură dată termen de angajare apărător. Însă având în vedere ca timp de 4 luni recurenta a beneficiat de asistenţă, respinge cererea. Arătăm din nou că etapa procesuală atinsă era prima zi de înfăţişare când părţile pot pune concluzii scrise, etapa probelor.
În speţă se constată că dreptul la apărare al recurentei a fost încălcat de către instanţă sub mai multe aspecte, fapt care atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă. Pentru a putea pune concluzii pertinente pe fondul cauzei, părţii trebuie să-i fie asigurate toate mijloacele legale pentru a putea cunoaşte actele aflate la dosarul cauzei, pentru a putea fi asistată şi reprezentată de avocat, o persoană specializată care are pregătire necesară pentru a consilia partea în alegerea celor mai avantajoase soluţii pentru obţinerea succesului în proces.
Fără garantarea, în fapt, a dreptului la apărare partea nu poate participa în mod util şi pertinent la soluţionarea în fapt a pricinii, cu şanse reale de a obţine cele mai mari beneficii posibile pentru ea, deoarece nu cunoaşte mecanismele procedurii civile. Aspectul este sesizabil iar omisiunea recurentei de a solicita termen de depunere concluzii scrise, coroborat evident cu omisiunea vădită şi intenţionată a instanţei de a-i pune în vedere că are acest drept.
Instanţa susţine că din culpa avocatului, care în cererea de chemare în judecată s-a mulţumit să enumere doar mijloacele de probă fără să indice teza probatorie ori numele, a respins cererea de încuviinţare probatoriu. S-ar fi impus în consecinţă ca în contestaţia introductivă recurenta prin avocat să îndeplinească aceste cerinţe. Afirmaţia este inexactă.
Cerinţele unei cereri investitoare sunt enumerate la art. 112 Cod procedură civilă. Probele s-au solicitat legal, în forma prevăzută de textul de lege, care nu impune în acest stadiu teza probatorie. S-a solicitat de asemenea interogatoriul, iar în cererea completatoare s-a indicat faptul existenţei unor înscrisuri aflate la terţi şi partea adversă, înscrisuri pe care dorea să le administreze.
Nu există o manieră defectuoasă de solicitare a probatoriului. Onus probandi revine, potrivit art. 1169 Cod civil, celui care face afirmaţia în faţa instanţei de judecată.
Despre proba cu interogatoriul solicitat de recurentă nu cunoaşte opinia instanţei despre motivele respingerii acestui mijloc de probaţiune. În virtutea rolului activ magistratul trebuia să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. De aceea nici o acţiune nu poate fi respinsă ca nedovedită, deşi în speţă pendinte s-ar impune acest lucru, respingerea acţiunii ca nedovedită din pricina limitării dreptului la probaţiune.
Motivarea simplistă în respingerea probatoriului valorează nemotivare, simpla afirmaţie a calificării ca neutile nereprezentând motivare în fapt şi în drept.
În fapt termenul de probe a fost simulacru în condiţiile în care intimatei i s-a încuviinţat proba cu înscrisuri, probă care nu a fost administrată niciodată, recurenta neprimind înscrisuri şi necunoscând dacă acestea au fost depuse. Nu cunoaşte deoarece nu a avut acces la dosar dacă s-au depus înscrisuri, însă cu siguranţă ele nu s-au comunicat recurentei.
Neacordarea unui termen pentru concluzii scrise, lipsa de semnificaţie juridică a rezilierii contractului de asistenţă, comunicarea viciată a hotărârii.
Comunicarea hotărârii s-a săvârşit la domiciliul procedural ales la sediul cabinetului de avocat, deşi contractul de asistenţă era reziliat. Ignorarea totală a semnificaţiei juridice a acestei rezilieri a dus la ignorarea de către instanţă a chestiunii privitoare la domiciliul recurentei şi a locului unde să i se comunice hotărârea, deşi în declaraţia de reziliere recurenta precizează că a fost evacuată din imobilul ei; de asemenea avocatul recurentei confirmă rezilierea.
În lipsa unui avocat al recurentei, instanţa evoca excepţiile şi se pun concluzii pe aceste excepţii de către avocatul intimatului. Fără a se pronunţa pe aceste excepţii, fără a uni excepţiile cu fondul, instanţa dă cuvântul la probe pe fond, apoi iese pe fond.
Recurenta fără studii juridice pune concluzii pe fondul cauzei. Fără nici o reţinere instanţa primeşte aceste concluzii, ba chiar adaugă la ele. Excepţiile invocate nu puteau fi unite cu fondul, impunându-se pronunţarea pe ele, deoarece după cum se observă în dispozitiv, fac de prisos cercetarea fondului. Cu toate acestea instanţa se pronunţă la acelaşi termen şi pe excepţii şi pe fond, respingând pentru a fi sigură contestaţia şi pe excepţii şi pe fond, evitând astfel casarea cu trimitere. În fapt contestaţia este respinsă pe excepţii, o altă soluţie procesuală nefiind posibilă. Lipseşte de asemenea pronunţarea pe cererea de întrunire a pricinilor.
Nelegalitatea admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului privitor la capetele de anulare a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare şi anulare a popririi.
Coparticiparea necesară, obligatorie se constituie într-o excepţie de la regula caracterului facultativ al coparticipării. Pricina pendinte este o acţiune unde această coparticipare funcţionează, respectiv contestaţie la executare. Creditorul şi debitorul au calitate procesuală pasivă şi activă în contestaţia la executare, chiar dacă executorul judecătoresc încheie toate actele de executare.
În mod nelegal instanţa de fond a conferit posibila calitate procesuală pasivă executorului judecătoresc. Singurul temei legal al unei contestaţii adresate în contradictoriu cu executorul judecătoresc a cererii este indicat de art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă, care priveşte refuzul de începere executare sau refuzul de îndeplinire act.
După cum se observă în petitul contestaţiei pendinte, ne aflăm deci în ipoteza unei contestaţii care se judeca după procedura comună a contestaţiei la executare.
Poziţia executorului judecătoresc în contestaţia la executare a fost clarificată şi de marea jurisprudenţă, decizia 162/03 a lămurind încă o dată acest aspect.
Pe cale de consecinţă, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a fost nelegal admisă.
Calificarea eronată a excepţiei nulităţii executării silite datorată neinvestirii actului de adjudecare, ca apărare de fond în contestaţia la executare, nepunerea în discuţie a acestei chestiuni, nemotivarea ei.
Afirmă instanţa că excepţia nulităţii invocată, este o apărare de fond. Evită cu grijă instanţa să precizeze că vehiculul procesual ales de ei pentru afirmarea nulităţii este excepţia, iar nu contestaţia. Acest raţionament neexplicabil duce la transformarea fără nici o motivare a excepţiei invocate legal în apărare de fond. Ei vor dovedi că excepţia invocată nu este de procedură, de asemenea nu este invocată având în vedere dosarul contestaţiei, ci dosarul de executare silită, iar excepţia trebuia admisă.
În calificarea excepţiei invocate de ei, arată că a invocat excepţia în dosarul de executare silită 306/2009, rol B., care este obiectul contestaţiei la executare, iar nu în procedura de judecată a dosarului 13182/245/2009. Prin excepţia invocată nu a vizat un aspect al procesului civil pendinte, ci al dosarului de executare silită ataşat dosarului civil. Într-o procedură comună reclamantul nu invocă excepţii în dovedirea dreptului său, având la dispoziţie acţiunea civilă. Pârâtul tinde la întârzierea judecării prin excepţiile invocate. În procedurile speciale însă cum este contestaţia la executare unde obiectul cererii este critica unor acte de executare exterioare procesului civil, contestatorul debitor poate invoca toate excepţiile care tind să întârzie sau să anuleze actele de executare şi executarea silită însăşi.
Pe cale de consecinţă în mod nelegal, instanţa a calificat excepţia de fond ce apăsa şi vizează actele executare silită ca o completare având în vedere actele procedurale din dosarul civil ce soluţionează contestaţia. Excepţia este de fond şi dirimanta impunându-se a fi admisă. Instanţa nu a pus în discuţie această calificare procesuală, de asemenea nu a motivat-o în nici un chip.
În ciclul procesual civil, instanţa este obligată să dea cuvântul părţilor asupra oricărei cereri şi să-şi întemeieze hotărârea numai pe acele elemente care au format obiectul dezbaterilor contradictorii. În cazul în care din oficiu instanţa invocă existenţa pendinte a unei chestiuni de drept ori de fapt, este obligată să pună această chestiune în discuţia contradictorie a părţilor, care au dreptul să-şi formuleze apărările cuvenite. La termenul din 25.11.2009 instanţa califică pe plano excepţia nulităţii executării silite invocată de recurenta debitoare, ca fiind apărare de fond şi completare la contestaţie. Instanţa însă nu a pus în discuţia părţilor calificarea excepţiei nulităţii executării silite ca apărare de fond astfel că, încălcându-se principiul contradictorialităţii şi al garantării respectării dreptului la apărare, hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, situaţie care atrage aplicarea art. 312 alin. (5) Cod procedură civilă, coroborat cu motivul de recurs încadrat în prevederile art. 304 pct. 5.
Excepţia netimbrării unui capăt de cerere la care s-a renunţat este nelegal admisă, lipsa punerii în vedere a timbrajului, lipsa punerii în discuţie a acestuia.
Necitarea soţiei intimatului, codevălmaşă imobilului, admiterea excepţiei lipsei coparticipării procesual pasive în lipsa culpei contestatoarei.
A aflat ulterior formulării contestaţiei că M. Ş. este căsătorit. Bunurile dobândite de soţi în timpul căsătoriei sunt comune. Actul de adjudecare indică în mod eronat doar pe M. Ş. ca singur proprietar, fără măcar a conţine sintagma căsătorit. Se impunea nominalizarea celuilalt codevălmaş respectiv M. G., ori indicarea stării civile de căsătorit în actul de adjudecare. De asemenea se impunea a indica sursa – izvorul sumei de bani plătite, sunt sume proprii sau comune.
A informat instanţa despre aceasta şi a precizat instanţei că doreşte să se judece şi cu soţia intimatului. Instanţa face aplicaţia art. 132 apreciind că sunt în culpă, respectiv văzând actul de adjudecare trebuia să cunoască că este legal şi necesar să se judece şi cu soţia intimatului, deşi actul de adjudecare nu permite o deducţie a existenţei vreunei devălmaşii, iar codevălmăşie nu este presupusă dată, ea trebuie să rezulte din redactarea actului de proprietate.
Fără culpă, dimpotrivă ei fiind cei care au remarcat lipsa oricărei menţiuni ce ar indica codevălmăşia, sunt în situaţia de a li se respinge contestaţia tocmai datorită erorii ce au identificat-o. Suportă sancţiunea art. 132 în condiţiile în care aparenţa actului nu indică devălmăşia.
Mai arată că în condiţiile în care instanţa a tot cerut precizări ale contestaţiei, prorogând termenul procedural al primei zi de înfăţişare, chiar o veritabilă completare a contestaţiei ar fi fost admisibilă în stadiul în care au formulat ei cererea.
Nelegala admitere a excepţiei tardivităţii anulării actului de adjudecare.
Actul de adjudecare nu este act de executare, nefiind un proces verbal încheiat de executorul judecătoresc, ci un veritabil act de proprietate. Legea stipulează ca pentru toate actele de executare, executorul încheie procese verbale. Nu există în executarea silită documentul numit proces verbal de adjudecare, ci doar act de adjudecare.
Actul de adjudecare este act translativ de proprietate şi constituie titlu executoriu. Jurisprudenţa a numit actul de adjudecare contract judiciar, respectiv un act jurisdicţional – execuţional, care transmite proprietatea.
Chiar admiţând raţionamentul instanţei privitor la termenul de 15 zile, acest termen curge de la luarea la cunoştinţă a debitorului de actul de executare efectuat.
Termenul de 15 zile nu poate curge în nici o circumstanţă de la data întocmirii unui act, ori de la date presupuse, ci de la data luării la cunoştinţă de act, care este 18.05.2009. Revin şi arată din nou că actul de adjudecare nu se comunică debitorului. Nici un termen nu începe să curgă până când debitorul nu ia la cunoştinţă despre executarea efectuată. Iar debitorul nu a cunoscut actul de adjudecare, dovada fiind completarea cererii şi excepţia invocată.
Solicită instanţei de control, în cazul admiterii recursului, să dezlege cu caracter obligatoriu pentru fond chestiunile privitoare la citarea soţiei intimatului în judecarea casării cu trimitere; calificarea excepţiei nulităţii, tardivitate, excepţia de lipsa coparticipare procesuală pasivă. Aceste clarificări sunt necesare pentru buna administrare a justiţiei, în cazul admiterii recursului.
Cu ocazia judecării recursului s-a administrat proba cu înscrisuri care au fost depuse la dosar.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză tribunalul reţine următoarele:
In ceea ce priveste motivul de recurs referitor la incalcarea dreptului la aparare a recurentei- contestatoare tribunalul retine ca nu este intemeiat.
Potrivit art. 156 c. pr. civ. ,,instanta va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare temeinic motivata”. In cauza de fata contestatoarea a solicitat la termenul din data de 25.11.2009 amanarea cauzei pentru a-si angaja aparator motivat de faptul ca a reziliat contractul de asistenta juridica cu avocatul care a reprezentat-o pana la acel termen de judecata. In conditiile in care intre termenul de judecata din data 25.11.2009 si termenul de judecata anterior la care a avut loc imprejurarea invederata de contestatoare care a determinat-o sa rezilieze contractul, a trecut o perioada de aproximativ o luna in care contestatoarea avea posibilitatea de a-si angaja aparator in mod corect prima instanta a apreciat ca in lipsa unor alte probe care sa dovedeasca motivele temeinice pentru care contestatoarea a fost in imposibilitatea de a-si angaja aparator nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 156 c. pr. civ. pentru a se putea dispune amanarea cauzei.
Sustinerile contestatoarei potrivit carora prima instanta trebuia sa-i puna in vedere ca are posibilitatea de a solicita amanarea pronuntarii pentru depunerea de concluzii scrise nu sunt intemeiate. Potrivit art. 156 alin. 2,, cand instanta refuza amanarea judecatii pentru aceste motiv , va amana la cererea partii pronuntarea in vederea depunerii de concluzii scrise”. Deci pentru a se dispune amanarea pronuntarii in vederea depunerii de concluzii scrise este necesara o cerere expresa din partea partii. In lipsa unei asemenea cereri judecatorul nu poate consilia partea ca are dreptul de a formula o astfel de cerere deoarece in primul rand judecatorului ii este interzis sa acorde consultanta juridica partilor iar in al doilea rand partile au obligatia de a cunoaste dispozitiile legale deoarece nimeni nu poate invoca necunoasterea legii.
In ceea ce priveste motivul de recurs referitor la faptul ca nu s-a realizat comunicarea hotărârii in mod legal tribunalul retine ca intr-adevar hotararea a fost comunicata la sediul biroului de avocat F. A. cu care contestatoarea reziliase contractul de asistenta juridica dar acest fapt nu a fost de natura sa-i produca vreo vatamare contestatoarei atat timp cat a luat cunostinta de continutul hotărârii si a exercitat calea de atac a recursului în termenul legal.
Criticile recurentei referitoare la faptul ca exceptiile invocate nu puteau fi unite cu fondul cauzei si se impunea pronuntarea in primul rand pe exceptii nu sunt intemeiate.
Din verificarea dosarului tribunalul retine ca prima instanta a pus in discutie exceptiile invocate si la termenul din data de 02.10.2009 dar nu s-a pronuntat pe aceste exceptii deoarece a apreciat ca obiectul cererii de chemare in judecata nu este suficient de clar. In conditiile in care la termenul de judecata din data de 25.11.2009 la care s-au pus in discutie exceptiile invocate partile nu au avut de formulat si alte cereri si actiunea era in stare de judecata si pe fond in mod corect prima instanta a acordat cuvantul si pe fondul cauzei si s-a pronuntat prin sentinta atat cu privire la exceptiile invocate cat si cu privire la fondul cauzei. Procedand in acest mod prima instanta a scurtat termenul de solutionare a cauzei si nici nu a cauzat nicio vatamare partilor care au avut posibilitatea de a pune concluzii atat pe exceptii cat si pe fondul cauzei.
Sustinerile recurentei potrivit carora in mod gresit prima instanta a calificat exceptia nulitatii executarii silite datorate neinvestirii actului de adjudecare ca o aparare de fond in contestatia in anulare nu sunt intemeiate. Astfel exceptiile de fond sau de procedura, care potrivit art. 137 trebuie solutionate cu prioritate, reprezinta mijloace prin care se invoca neregularitati procedurale sau lipsuri privind exercitiul dreptului la actiune si prin invocare lor se urmăreşte intarzierea sau impiedicarea judecatii in fond. Or, exceptia nulitatii executarii silite nu se refera nici la neregularitati procedurale nici la lipsuri privind exercitiul dreptului la actiune nefiind deci o exceptie in sensul art. 137 c. pr. civ. care sa impuna punerea ei in discutia partilor si solutionarea cu prioritate. Asa cum in mod corect a retinut si prima instanta exceptia invocata reprezinta de fapt un motiv invocat in sustinerea cererii de admitere a contestatiei la executare.
Criticile referitoare la modul de solutionare a capatului de cerere referitor la suspendarea executarii nu sunt intemeiate.
Asa cum in mod corect a retinut prima instanta pentru a se putea lua act de solicitarea contestatoarei de renuntare la capatul de cerere referitor la suspendare era necesar ca acest capat de cerere sa fie legal timbrat. Astfel potrivit art. 20 din legea nr. 146/1997 taxele de timbru se platesc anticipat iar instanta nu se poate pronunta asupra niciunei cereri( deci nici asupra cererii de renuntare) atat timp cat taxele nu au fost achitate.
In ceea ce priveste criticile referitoarea la modul de solutionare a capatului de cerere referitor la anularea actului de adjudecare tribunalul retine ca sunt intemeiate.
Astfel actul de adjudecare obtinut ca rezultat final al procedurii de vanzare silita a imobilului urmarit este un act translativ de proprietate prin care se trece adjudecatarului dreptul de proprietate asupra bunului imobil care a format obiectul vanzarii prin licitatie publica. Actul de adjudecarea este un veritabil act de proprietate iar potrivit art. 517 c. pr. civ. se intocmeste in doua exemplare originale si anume unul pentru adjudecatar si al doilea pentru dosarul de executare si nu se comunica debitorului urmarit care va lua cunostinta de acest act prin intermediul actelor de executare efectuate in temeiul sau. Actul de adjudecare fiind un act juridic translativ de proprietate si nu un act de executare in sensul art. 401 c. pr. civ. nu-i este aplicabil termenul de 15 zile prevazut de art. 401 c. pr. civ. anularea lui putandu-se solicita in termenul de prescriptie de 3 ani daca este vorba despre o cauza de nulitate relativa si oricand atunci cand se invoca o cauza de nulitatea absoluta.
In aceste condiţii in mod gresit prima instanta a retinut ca actul de adjudecare este un act de executare si ca trebuia sa se solicite anularea lui in termen de 15 zile de la data la care contestatoarea a luat cunostinta de acest act.
Pentru aceste motive tribunalul va respinge exceptia de tardivitate a cererii vizând anularea actului de adjudecare nr. 710/23.04.2009.
In ceea ce priveste critica referitoare la gresita solutionare a capelelor de cerere referitoare la anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare si anularea popririi tribunalul retine ca sunt intemeiate.
Astfel in cauza de fata executarea s-a inceput la cererea adjudecatarului M. S. C. in temeiul titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare nr. 710/23.04.2009 formandu-se dosarul de executare nr. 306/2009 al BEJ B. G. In conditiile in care potrivit art. 371 ind. 7 c. pr. civ. cheltuielile de executare trebuie avansate de catre creditorul din initiativa caruia s-a inceput executarea silita si anume de M. S. C. in cazul de fata iar in final cheltuielile de executare vor trebui suportate de debitorul urmarit cei doi au calitate procesuala in cadrul contestatie la executare prin care se critica procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare si adresa de infiintare a popririi emise tocmai pentru executarea acestor cheltuieli de executare.
In mod gresit prima instanta a retinut ca atat timp cat cheltuielile de executare sunt datorate de catre contestatoare executorului si nu creditorului M. S. C. , acesta din urma nu are calitate procesuala pasiva deoarece raportul de drept procesual in cadrul unei contestatii la executare se stabileste intre creditor si debitorul urmarit indiferent de actul de executare care se contesta si nu fata de executorul judecatoresc caruia doctrina si practica nu i-au recunoscut calitatea procesuala pasiva decat in cadrul actiunilor care au ca obiect plangere impotriva refuzului executorului judecatoresc de a indeplini un act de executare.
Pentru aceste motive tribunalul va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a lui M. S. C. în capetele de cerere privind anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare şi anularea popririi.
In ceea ce priveste exceptia de tardivitate a cererii completatoare tribunalul retine ca in mod gresit prima instanta a admis acesta exceptie.
Potrivit art. 132 c. pr. civ. intregirea sau modificarea cererii de chemare in judecata poate fi facuta pana la prima zi de infatisare. Norma care reglementeaza acesta regula nu este de ordine publica astfel ca reclamantul isi poate modifica sau completa cererea de chemare in judecata si dupa prima zi de infatisare daca partea adversa nu se opune.
Potrivit art. 134 c. pr.civ ,, este socotita prima zi de infatisare aceea in care partile legal citate pot pune concluzii”.
In conditiile in care dupa prima modificare a a actiunii care a avut loc la primul termen de judecata din data de 12.06.2009 in cauza au fost acordate doua termene pentru ca contestatoarea sa-si precizeze actiunea, a avut loc o prorogare a primei zile de infatisare pentru ca atat timp cat obiectul actiunii nu era clar nu se poate afirma ca partile puteau pune concluzii .
Prin cererea depusa la registratura instantei si ajunsa la dosar la data de 31.07.2010 dar dupa terminarea sedintei contestatoarea si-a completat actiunea cu noi motive de contestatie si a solicitat totodata sa se judece in contradictoriu si cu M. G.
Deoarece pana la termenul din data de 21.08.2009 cand a fost pusa in discutia partilor cererea de modificare a actiunii, partile nu avusese posibilitatea de a pune concluzii deoarece obiectul actiunii nu era clar tribunalul retine ca prima zi de infatisare a fost la termenul din data de 21.08.2009 si ca modificare a fost facuta in termen.
Pentru aceste motive tribunalul va respinge exceptia de tardivitate a cererii modificatoare.
In conditiile in care prin cererea modificatoare contestatoarea a solicitat sa se judece in contradictoriu si cu sotia intimatului M. S. C. care a devenit in urma adjudecarii coproprietara cu privire la imobilul care a format obiectul executarii silite si asa cum s-a aratat anterior cererea modificatoare a fost facuta in termen legal tribunalul retine ca in mod gresit prima instanta a admis exceptia lipsei coparticiparii procesuale pasive obligatorii.
Deoarece prima instanta in mod gresit a respins ca tardiva cererea de modificare a actiunii si datorita acestui fapt nu a analizat cauza in raport cu cadrul procesual stabilit ca urmare a modificarii actiunii tribunalul retine ca prima instanta nu a solutionat cauza in fond sub toate aspectele motiv pentru care in baza art. 312 alin. 5 c. pr. civ. va casa in parte sentinta va mentine din sentinta atacata doar dispozitia referitoare la admiterea exceptiei netimbrarii cererii de suspendare si a anularii acestei cereri ca netimbrata si va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea contestaţiei la executare astfel cum a fost precizată şi completată.
