La data de 28 septembrie 2011, lichidatorul judiciar a întocmit planul de distribuire IV, în urma valorificării activului „moară”, pentru suma de 225.421 lei (fără TVA).
Împotriva acestui plan, la data de 10 octombrie 2011, a formulat contestaţie creditorul Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, motivat de faptul că lichidatorul judiciar nu a respectat procedura prevăzută de art. 122 din Legea nr. 85/2006, nu a prezentat planul de distribuire comitetului creditorilor, ca etapă premergătoare înregistrării la grefa tribunalului; Totodată a precizat faptul că, în mod nefondat a fost distribuită creditorului SC „S.C.” S.R.L. suma de 211.896 lei, în condiţiile în care în tabelul definitiv consolidat rectificat creditorul BCR SA era înscris cu o creanţă în cuantum de 173.820,94 lei.
Lichidatorul judiciar, prin raportul de activitate, a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, motivat de faptul că la efectuarea distribuirii se ţine cont de rangul ipotecii, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1778 Cod civil, ignorarea rangului de prioritate ducând la prejudicierea creditorului care a avut diligenţa să-şi înscrie primul ipoteca în Cartea Funciară.
Prin sentinţa nr. 927/01.11.2011, judecătorul sindic al Tribunalului Suceava – Secţia Comercială, de Administrativ şi Fiscal, a admis, în parte, contestaţia formulată de creditorul Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, a dispus rectificarea planului de distribuire IV din 28 septembrie 2011 în sensul că sumele distribuite creditorului SC „S.C.” S.R.L. sunt în cuantum de 173.820,94 lei; efectuarea plăţilor, fiind fixat un nou termen pentru continuarea procedurii.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, prin judecătorul sindic a reţinut – în esenţă – următoarele :
Prin raportul asupra fondurilor şi planul de distribuire din 28 septembrie 2011,. lichidatorul judiciar a propus distribuirea preţului de 225.421 lei din care 52.913 lei creanţe salariale, 211.896 lei către creditorul SC „S.C.” SRL, 13.525 lei cheltuieli de lichidare.
Deşi creditorul Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava a precizat că are la rândul său calitatea de creditor garantat, repartizarea trebuind să fie proporţională, potrivit extrasului de Carte Funciară, a constatat că ipoteca Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Suceava are rangul 3 de preferinţă, fiind înscrisă în anul 2008, faţă de cele două ipoteci ale BCR SA, cedate către SC „S.C.” S.R.L., care au fost înscrise în anii 2005, respectiv 2006.
Cum sumele obţinute nu sunt suficiente pentru acoperirea tuturor creanţelor, repartizare conform art. 121 raportat la art. 1778 Cod civil, creditorul cu ipotecă de rang prioritar are dreptul la despăgubire integrală din preţul obţinut şi numai ceea ce rămâne urmează a fi achitat creditorului ipotecar de rang subsidiar, instanţa de fond a reţinut faptul că susţinerea creditorului Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava de distribuire proporţională este nefondată.
Cu privire la depăşirea sumelor din tabelul definitiv al creanţelor, prima instanţă a reţinut că în tabelul definitiv, creditorul SC „S.C.” SRL apare înscris cu suma de 173.820,94 lei. Chiar dacă art. 121 din prevede ca distribuirea să se efectueze şi asupra dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor pe lângă capital, la dosar nu există astfel de precizări. Or, în lipsa lor şi a rectificării tabelului definitiv, distribuirile urmează să se efectueze în limitele prevăzute în tabelul definitiv al creanţelor, astfel că judecătorul sindic a admis contestaţia sub acest aspect şi a dispus rectificarea distribuirii către SC „S.C.” SRL, în limita sumei de 173.820,94 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au promovat recurs creditoarele Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava şi S.C. „S.C.” SRL Bucureşti.
Recurenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava – a invocat disp. art. 304 pct. 5 şi pct. 9 Cod procedură civilă, art. 3041 Cod procedură civilă, criticând hotărârea instanţei de fond – sub următoarele aspecte :
– deşi, conform art. 122 alin. 1, la fiecare 3 luni, de la data începerii lichidării, lichidatorului îi revenea obligaţia de a prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi un plan de distribuire între creditori, în cauză această obligaţie nu a fost îndeplinită. Astfel, lichidatorul nu a prezentat planul de distribuire comitetului creditorilor, ca etapă premergătoare înregistrat la grefa tribunalului.
Acest aspect a fost invocat în cadrul contestaţiei formulate dar nu a fost sancţionat de judecătorul sindic.
– suma obţinută din valorificarea activului a fost distribuită creditorilor S.C. „S.C.” S.A. – beneficiarul creanţei cesionate de Banca Comercială Română S.A., cu motivarea că activul era grevat de ipotecă în favoarea băncii dar nesocotindu-se că asupra aceluiaşi imobil, creditorul fiscal instituise sechestru (proces verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 9542/1/18.02.2009) ori acesta constituie ipotecă legală – conform art. 154 alin. 6 din O.G. nr. 92/2003.
În aceste condiţii, judecătorul sindic trebuia să dispună ca distribuirea sumei să se facă proporţional, în raport de ponderea creanţelor înscrise în tabelul definitiv consolidat, în acelaşi rang de prioritate.
Prin recursul, întemeiat pe disp. art. 3041 Cod procedură civilă, recurenta S.C. „S.C.” S.R.L. a invocat următoarele :
La data de 28.09.2011, lichidatorul a depus, la dosar, planul de distribuire IV din data de 28.09.2011, urmare a valorificării activului „Moară” pentru suma de 225.421 lei, fără TVA.
Planul de distribuire a fost contestat de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, pe motiv că nu a fost prezentat creditorilor, conform procedurii prevăzută de art. 122 din Legea nr. 85/2006 şi că, în mod incorect, a fost distribuită suma de 211.896 lei către creditorul „S.C.” odată ce acesta figura în tabelul definitiv consolidat cu o creanţă în cuantum de 183.820,94 lei.
Judecătorul sindic a admis, în parte, contestaţia şi a dispus rectificarea planului de distribuire IV în sensul distribuirii către S.C. „S.C.” SRL doar a sumei de 183.820,94 lei.
A învederat recurenta că, în temeiul art. 121 din Legea nr. 85/2006, distribuirea se efectuează, pe lângă capital şi asupra dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor ori, la momentul verificării activului „moară” – 24.02.2011, cuantumul total al creanţei era de 271.283,94 lei, faţă de 183.820,94 lei, suma înscrisă în tabelul definitiv consolidat. În acest sens, a menţionat adresa nr. 818/29.06.2011- emisă de lichidator – conform art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 şi răspunsul la adresă – emisă sub nr. 66/08.09.2011 – cu confirmare de primire din 13.09.2011.
Ignorând aceste dispoziţii şi fără a dispune citarea creditoarea S.C. „S.C.” S.R.L., judecătorul sindic a dispus rectificarea planului de distribuire IV până la concurenţa sumei de 183.820,94 lei, reţinând că nu au fost depuse precizări referitoare la cuantumul total al creanţei iar tabelul definitiv consolidat nu a fost rectificat.
Referitor la susţinerile creditoarei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, s-a solicitat înlăturarea acestora motivat de rangul prioritar al ipotecilor instituite de BCR (înscrise în C.F. în anul 2005 şi respectiv, 2006) faţă de sechestrul creditorului fiscal – cu valoare x de ipotecă de rang 3 – înscris în 2008.
Prin decizia nr.1344/22.03.2012, Curtea de Apel Suceava – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis recursurile, a casat sentinţa recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleiaşi instanţe, reţinând următoarele:
În cadrul lichidării patrimoniului debitoarei S.C. „A” S.A., la data de 24.02.2011, în urma licitaţiei organizate, a fost vândut activul „Moară” – compus din teren în suprafaţă de 1045 m.p. – construcţii şi utilaje specifice, preţul încasat fiind de 232566 lei (cu TVA) – f. 419, 422 – 426 dosar fond.
În urma vânzării imobilului, conform art.122 din Legea nr. 85/2006, lichidatorului îi revenea obligaţia de a întocmi un raport asupra fondurilor obţinute din lichidarea şi încasarea de creanţe şi un plan de distribuire între creditori şi de a le prezenta comitetului creditorilor. Verificând actele întocmite de lichidator se reţine că această etapă obligatorie nu a fost îndeplinită.
A precizat în rapoartele din 12.05.2011 şi 01.09.2011 că nu a fost în măsură să întocmească planul de distribuire pentru suma încasată deoarece creditoarea S.C. „S.C.” S.R.L. nu a comunicat accesoriile la creanţa garantată – conform art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Planul de distribuire a fost depus şi afişat la Tribunal – în data de 28.09.2011, la aceeaşi dată fiind notificaţi creditorii dar aceasta constituie o etapă subsecventă prezentării comitetului creditorilor.
Aşadar, reportând dispoziţiile legale enunţate la probatoriul administrat, susţinerile recurentei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava privind nerespectarea procedurii prevăzută de art. 122 din Legea nr. 85/2006, apar ca susţinute, fiind de subliniat că lichidatorul nu avea obligaţia doar de a notifica planul fiecărui creditor dar şi de a-l prezenta anterior comitetului creditorilor anterior.
De asemenea, din considerentele sentinţei recurate, nu rezultă că judecătorul sindic ar fi analizat respectarea de către lichidator a dispoziţiilor imperative mai sus expuse.
Privitor la cel de al doilea motiv al recursului Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Suceava – privind nerespectarea dispoziţiilor art. 121 raportat la art. 124 din Legea ne. 85/2006, Curtea a reţinut următoarele :
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că imobilul era grevat de o garanţie reală – ipotecară în favoarea BCR – pentru o creanţă în valoare de 173.820,94 lei, la data întocmirii tabelului definitiv consolidat – f. 421 dosar fond.
Garanţiile imobiliare în favoarea BCR au fost înscrise în cartea funciară la data de 23.11.2005 şi respectiv, 17.11.2006 – conform extrasului de carte funciară – 14.01.2009.
Ulterior, având rang 1 şi 2 la data de 14.01.2009, creditoarea recurentă Direcţia Generală a Finanţelor Publice – A.F.P.O. Siret a notat sechestrul instituit asupra aceluiaşi imobil, pentru o datorie în sumă de 553.994 lei – care într-adevăr se constituie ca ipotecă legală (art. 154 alin. 6 din O.G. nr. 92/2003) – dar, în cauză, de rang 3 – subsecvent celor notate de B.C.R.
Potrivit art. 124 din Legea nr. 85/2006, sumele de distribuit între creditorii în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă, prin tabelul definitiv consolidat. Dar, este de reţinut, că proporţionalitatea nu se aplică între creditorii cu garanţii de prioritate diferit, rezultat din ordinea înscrierii dreptului de ipotecă în cartea funciară. Conform art. 1778 ( art. 2377 raportat la art. 2459 noul Cod civil – „Distribuirea sumelor realizate din vânzarea bunului ipotecat”), între creditori ipoteca legală/convenţională, nu are rang decât din ziua înscripţiei sale în registru.
Importanţa rangului ipotecii constă în faptul că între 2 creditori cu rang diferit, cel cu rang prioritar (care o înregistrase mai întâi) va avea dreptul să se despăgubească integral şi numai apoi, din ceea ce rămâne, urmează să se despăgubească creditorul ipotecar cu rang subsecvent.
Cum Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava – are calitatea de creditor garantat – ipotecă rang 3 – înscrisă ulterior ipotecii constituite în favoarea S.C. „S.C.” S.R.L. – succesor în drepturi al B.C.R., nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 124 din Legea nr. 85/2006, urmând a se îndestula din suma obţinută din vânzarea imobilului ipotecat doar după acest creditor, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Faţă de recursul promovat de creditoarea S.C. „S.C.” S.R.L., Curtea a reţinut următoarele :
Iniţial, în calitate de creditor ipotecar al debitoarei S.C. „A” S.A. a figurat Banca Comercială Română dar, prin contractul de cesiune de creanţă nr. 1336/22.10.2010, creanţa garantată cu ipotecă (rang 1 şi 2) asupra imobilului „Moară” a fost cedată către S.C. „S.C.” S.R.L. Bucureşti care, în baza contractului, s-a subrogat în drepturile creditorilor iar, la data de 06.01.2011, a solicitat introducerea şi citarea în cauză, indicând toate datele necesare citării.
Judecătorul sindic a luat act de cerere iar prin încheierea din 11.01.2011 a dispus introducerea în cauză şi citarea, în calitate de creditor, dând dispoziţie şi lichidatorului să modifice corespunzător tabelul creditorilor .
Într-adevăr, prin rapoartele întocmite, lichidatorul menţionează că a solicitat creditoarei S.C. „S.C.” S.R.L. să precizeze, conform art. 41 din Legea nr. 85/2006, de la creanţa din tabelul definitiv consolidat şi alte sume – ca accesorii la creanţă, în vederea întocmirii planului de distribuire a sumelor obţinute din valorificarea imobilului „Moară”, dar nu a primit nici un răspuns.
Din înscrisurile existente la dosar rezultă că a fost emisă de către lichidator adresă în acest sens ( nr. 127/01.03.2011), dar către BCR, iar nu către succesorul său în drepturi, conform contractului de cesiune de creanţă. Doar la data de 29.06.2011, lichidatorul a emis adresă către S.C. „S.C.” S.R.L., fiindu-i comunicat răspunsul la data de 13.09.2011 – primit la 13.09.2011. În consecinţă, la data înregistrării planului de distribuire la Tribunal ( 28.09.2011), lichidatorul avea cunoştinţă de întregirea sumei iniţiale.
Curtea a concluzionat că, în mod greşit, judecătorul sindic a reţinut o situaţie de fapt contrară. Mai mult, contestaţia la planul de distribuire şi rectificarea acestuia, în defavoarea creditoarei recurente S.C. „S.C.” S.R.L., s-a soluţionat la data de 01.11.2011, fără ca aceasta să fi fost citată – conform art. 7 din Legea nr. 85/2006, încălcându-i-se dreptul la apărare; încălcare sancţionată cu nulitate absolută, devenind incidente dispoziţiile art. 304 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis ambele recursuri, a casat sentinţa recurată, a trimis cauza spre rejudecare, pentru ca judecătorul sindic să aibă în vedere cele mai sus arătate.
