Instanta a retinut ca reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 120839 /02.02.2001 emis pe numele paratului pentru suprafaţa de 50 ha pe raza comunei Ruginoasa, în sensul înscrierii şi reclamantei pe acest titlu şi obligarea celor două comisii de fond funciar la emiterea unui nou titlu de proprietate în care reclamanta să figureze în calitatea de comoştenitor alături de pârât.
Reclamanta a sustinut ca are calitatea de moştenitor faţă de bunicul său alături de pârât cu cote egale respectiv ? si că în baza Legii 1/2000 la data de 01.03.2000 pârâtul a formulat la Comisia locală de fond funciar Ruginoasa cerere de reconstituire a dreptului de proprietate fără a face vorbire în cerere că nu este singurul moştenitor al tatălui, respectiv bunicului.
Instanta de fond a retinut ca din documentatia depusa la dosarul cauzei, referitoare la titlul de proprietate în cauza, inclusiv din cererea de reconstituire inregistrata sub nr. 755/2000, nu reiese în nici un fel faptul ca la momentul anului 2000 petenta ar fi formulat cerere de reconstituire in calitate de mostenitoare a defunctului sau bunic.
Cerere de reconstituire, la momentul anului 2000 a formulat doar pârâtul, nefiind obligaţia acestuia de a face menţiuni cu privire la existenţa sau nu şi a altor mostenitori, tocmai pentru ca se are în vedere că cererea se formulează în nume propriu, de fiecare persoană îndreptăţită, astfel cum prevede şi disp. art. 11 din Regulament.
Reclamanta formuleaza cerere de reconstituire, pentru prima data, la 24.11.2005, in baza Legii nr.247/2005, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate în calitatea sa de mostenitoare dupa defunctul sau bunic.
Recursul declarat de reclamanta a fost respins de catre Tribunalul Iasi, care a retinut :
Prin cererea formulată în termen legal în baza Legii 1/2000, înregistrată la Primăria comunei Ruginoasa sub nr. 755 din 1.03.2000, intimatul – pârât a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după terenurile cu destinaţie agricolă ce au aparţinut bunicului M.T. care a decedat în anul 1951.
Deoarece tatăl intimatului a decedat în anul 1983, acesta era îndreptăţit să solicite reconstituirea dreptului de proprietate potrivit vocaţie succesorale dovedită cu acte de stare civilă.
Susţinerile recurentei că intimatul a formulat cerere de reconstituire după tată şi nu după bunic sunt nefondate deoarece din cuprinsul cererii respectiv actele de stare civilă rezultă atât îndreptăţire cât şi calitatea persoanei beneficiare a dreptului.
Moştenitorii pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate indiferent dacă au la moştenire, în mod personal, prin reprezentare legală a predecedatului, sau în cazul moştenirii prin retransmisie, deoarece legea nu distinge în nici un caz.
În raport de aceste aspecte coroborate cu faptul că fostul proprietar a decedat în anul 1951, tatăl părţilor T. V. a decedat în anul 1983, anterior intrării în vigoare a legii precum şi cu dispoziţiile art. 13 din lege, este-evident că pârâtul a fost îndreptăţit să solicite şi să obţină reconstituirea dreptului de proprietate indiferent de modul cum a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate (după bunic sau după tată) situaţie în care nu pot fi incidente cele două motive de constatare a nulităţii absolute a titlului atacat.
Intr-adevăr legislaţia fondului funciar are un caracter reparatoriu însă acest principiu se aplică şi trebuie obligatoriu coroborat cu principiul neretroactivităţii legii civile şi a stabilităţii circuitului civil.
În mod corect instanţa de fond a făcut trimitere şi a reţinut în motivare că în speţa de faţă sunt aplicabile dispoziţiile art. II coroborat cu art. IV din Legea nr. 169/1997 prin care s-a instituit o aplicare concretă a principiului neretroactivităţii legii civile noi, urmărindu-se asigurarea stabilităţii circuitului civil.
Astfel dispoziţiile art. III din acelaşi act normativ nu pot aduce atingere în nici un fel titlurilor eliberate cu respectarea prevederii Legii fondului funciar nr. 18/1991 la data întocmirii lor.
Raportat la legalitatea emiterii titlului pe numele intimatului, legalitate care a fost constatată de instanţa de fond, orice altă cerere de reconstituire formulată ulterior chiar şi pentru aceeaşi suprafaţă nu constituie o cauză de nulitate absolută.
Deşi invocă recurenta existenţa unui mandat tacit în faţa instanţei de fond nu s-a administrat nici o probă care să facă dovada că intimatul a formulat cerere de reconstituire şi pentru recurentă.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin 1 din H.G 890/2005,…stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptăţită, personal sau prin mandatar.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate poate fi formulată prin intermediul unui mandatar, indiferent că este comoştenitor sau altă persoană, însă în ce priveşte forma mandatului, acesta trebuie să fie mandat scris, nu neapărat autentic.
Prin excepţie, este posibilă şi existenţa unui mandat tacit, în cazul soţilor , sau când un comoştenitor îndreptăţit a fost trecut în cerere de către un altul, fără ca primul să fi dat mandat expres, chiar verbal, dacă acesta acceptă consecinţele juridice ce decurg din formularea cererii respective. În nici un caz în speţa de faţă nu a fost vorba despre aşa ceva, numele recurentei nefiind menţionat în cererea de reconstituire, care este evident că a vizat doar persoana intimatului şi nu un alt comoştenitor.
Invocă recurenta în susţinerea cererii aspectul că s-a constatat calitatea de moştenitor, că are formulată o cerere de reconstituire şi că reconstituirea dreptului de proprietate pe numele fratelui este un act de administrare efectuat de unul dintre moştenitori, act ce profită şi celuilalt, menit să conserve dreptul legal sens în care s-a pronunţat şi Curtea de Apel Iaşi prin Decizia 281 din 13.06.2007.
Din examinarea deciziei invocate rezultă că recurenta a selectat doar fragmente.
Formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către un singur moştenitor, în nume propriu şi în condiţiile în care legislaţia nu îl obligă să precizeze şi celelalte persoane îndreptăţite, nu poate fi asimilată cu un act de conservare a patrimoniului în sensul dorit de recurentă şi anume temei de fapt şi de drept determinant pentru constatarea nulităţii titlului de proprietate criticat.
