Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de administrativ, la data de 21 aprilie 2003, creditoarea A.P.A.P.S. Bucureşti a solicitat majorarea creanţei cu care a fost înscrisă în tabloul creditorilor. în motivare, creditoarea arată că urmare a unui control efectuat de D.G.F.P. – C.F.S. la debitoarea falită, s-a constatat că suma totală datorată de aceasta recurentei este de 1.672.911.500 lei, întrucât la creanţa de 53.000.000 lei cu care a fost înscrisă în tabloul creditorilor se adaugă majorări de întârziere conform O.G. nr. 13/1995. în dovedirea cererii, creditoarea a depus acte la dosar. Prin întâmpinarea depusă la dosar, lichidatorul judiciar, în calitate de reprezentant al debitoarei, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, întrucât majorarea creanţei după data deschiderii procedurii nu este posibilă.
Prin sentinţa nr. 116/10.06.2003 Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin judecător sindic, a respins ca nefondată cererea. Pentru a se pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut că art. 37 din Legea nr. 64/1995 interzice, după data deschiderii procedurii, majorarea unei creanţe negarantate, aşa încât cererea creditoarei este nefondată.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs creditoarea. în motivare, recurenta arată că sentinţa este nelegală, întrucât cererea sa de majorare a creanţei este justificată, având ca temei procesul-verbal nr. 16 din 24.10.2002 întocmit de organele abilitate din cadrul Direcţiei Controlului Fiscal Botoşani, din care rezultă majorările de întârziere aferente creanţei de 53.000.000 lei, ce reprezintă credite fără dobândă acordate în baza convenţiilor încheiate cu fostul F.P.S., suma totală fiind de 1.672.911.500 lei, creanţă ce se încadrează în prevederile art. 108 pct. 4 din Legea nr. 64/1995, republicată. Ca urmare, arată recurenta, în mod eronat judecătorul sindic a aplicat în cauză prevederile legale incidente.
Examinând recursul declarat în cauză, ale cărui motive pot fi încadrate în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că este nefondat, în cauză, creditoarea A.P.A.P.S. (fostul F.P.S.) Bucureşti a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei falite S.C. „S.A.” S.R.L. Leorda cu suma de 1.604.240.000 lei, conform declaraţiei de creanţă înregistrată sub nr. 7388 din 3.11.1999, sumă cu care a şi fost înscrisă în tabloul creditorilor afişat de altfel la grefa tribunalului. Creditoarea A.P.A.P.S. Bucureşti a formulat, în luna octombrie 2001, obiecţiuni la planul de distribuire întocmit de lichidatori, conform art. 107 din Legea nr. 64/1995, solicitând a-i fi distribuită, proporţional cu celelalte creanţe ale statului, cu o cotă-parte.
Prin sentinţa nr. 5/17.01.2002 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, judecătorul sindic a admis obiecţiunile creditoarei, dispunând înscrierea în tabloul creditorilor cu suma de 67.240.000 lei (din care 53.000.000 lei reprezintă credite restante conform O.G. nr. 13/1995 şi 14.240.000 lei reprezintă majorări de întârziere şi penalităţi), ca fiind creanţă privilegiată, lichidatorul judiciar virând de altfel suma de 53.000.000 lei în contul acestei creditoare.
Ulterior, urmare cererii trimise la D.G.F.P. – C.F.S. Botoşani, organele de control din cadrul acestei instituţii au încheiat procesul-verbal nr. 16/24.10.2003, prin care au fost calculate majorări şi penalităţi de întârziere aferente creanţei iniţiale de 53.000.000 lei, în sumă totală de 133.108.400 lei de la suma iniţială de 14.240.000 lei cu care creditoarea a fost înscrisă pe tabloul creditorilor, sumă necontestată de altfel.
Or, criticile recurentei sunt nefondate, tocmai datorită prohibiţiei legale statuate prin art. 37 din Legea nr. 64/1995 incidenţă în cauză, potrivit căreia: „nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor negarantate sau părţilor negarantate din creanţele garantate, de la data deschiderii procedurii”.
Aşadar, cum în cauză creanţa recurentei face parte din categoria celor sus menţionate, în mod corect judecătorul sindic a dat eficienţă acestui text legal, constatând că de la data deschiderii procedurii debitoarei falite orice majorare a creanţei iniţiale pretinsă de recurentă nu este legală. în acest context, cum sentinţa atacată apare ca fiind legală, criticile recurentei nefiind pertinente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul a fost respins ca nefondat.
Curtea de Apel Suceava, decizia nr. 817 din 4 decembrie 2003
