MATERIE: LITIGIU DE MUNCA
DESFACEREA DISCIPLINARA A CONTRACTULUI DE MUNCA
DEMISA DEPUSA ANTERIOR DE ANGAJAT.
CARACTERUL PRIORITAR AL DEMISIEI
Potrivit art.79 (1) Codul muncii, demisia este un act unilateral de vointa al salariatului si prin urmare nu necesita vreo aprobare din partea angajatorului.
O eventuala si ulterioara decizie de concediere putea fi emisa doar înlauntrul termenului de preaviz de 15 zile prevazut în cazul demisiei de art.79(4) Codul muncii.
(Decizia civila nr.448 din 24 aprilie 2007)
(dosar 588/35/2007)
Prin sentinta civila nr.51/LM/2007 din 19.01.2007 pronuntata de Tribunalul Bihor, în dosar nr.3292/111/2006, a fost respinsa contestatia formulata de contestatorul G.C.F. în contradictoriu cu intimata C.N. DE C. F. SA S.R.CF, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta în acest mod, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin decizia nr. 41/B/311/2006 emisa de S.R. CF , contestatorului i s-a desfacut disciplinar contractul individual de munca, începând cu data de 19.04.2006 în baza prevederilor art. 264 alin. 1 lit. “f” din Codul Muncii.
În sarcina contestatorului s-a retinut faptul ca a încalcat obligatiile de serviciu prevazute în Regulamentul de Ordine Interioara si a celor prevazute de fisa postului.
Potrivit art.264 alin.(1) lit. f din Codul Muncii, desfacerea disciplinara a contractului individual de este sanctiunea disciplinara pe care o poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul savârseste o abatere disciplinara.
Art. 263 alin. (1) din Codul Muncii stipuleaza ca angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, având dreptul de a aplica conform legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de câte ori constata ca acestia au savârsit o abatere disciplinara.
Abaterea disciplinara este o fapta în legatura cu munca si care consta într-o actiune sau inactiune savârsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a încalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.
Din definitia legala a abaterii disciplinare se pot desprinde conditiile esentiale ale raspunderii disciplinare, existenta unei fapte ilicite(actiune sau inactiune), calitatea de salariat a celui care a savârsit fapta, vinovatia celui care a savârsit fapta, rezultatul daunator si legatura de cauzalitate între fapta si rezultat.
Din întreg probatoriul administrat în cauza, instanta a apreciat ca sunt întrunite conditiile esentiale antrenarii raspunderii disciplinare a contestatorului.
Astfel, cu ocazia cercetarii disciplinare – nota de relatii(fila 11), realizata în conformitate cu prevederile art. 267 din Codul Muncii, instanta a retinut ca, contestatorului i s-a adus la cunostinta regulamentul de ordine interioara si atributiile de serviciu, si cunoaste prevederile contractului colectiv de munca.
De asemenea, contestatorul trimite trei cereri, înregistrate sub numerele 1123/01.03.2006 – cerere de acordare concediu de odihna(fila 36 la dosar), nr. 813/03.03.2006 – cerere de demisie(fila 37 la dosar), nr. 812/03.03.2006 – cerere aprobare concediu fara salariu(fila 38 la dosar), cereri care nu au fost aprobate de conducerea societatii.
Instanta, a retinut ca din data de 27.02.2006, contestatorul nu s-a mai prezentat la serviciu, absentând nemotivat, fapt ce reiese din fisa de prezenta(filele 41, 42, 43, 44 la dosar), stiind ca cererea de concediu fara salar nu i s-a aprobat.
Ba mai mult, nu a existat acordul conducerii unitatii cu privire la renuntarea la perioada de preaviz, nefiind incidente prevederile art. 78 alin. 7 din Codul Muncii.
Împotriva acestei sentinte, în termen a declarat recurs petentul G.C.F., solicitând modificarea în totalitate a hotarârii atacate, în sensul admiterii contestatiei formulate, fara cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului se arta ca instanta nu a analizat faptul ca la data emiterii deciziei de desfacere a contractului de munca 18.04.2006, expirase de mult termenul de preaviz, si prin urmare, contractul individual de munca încetase prin demisie.
De asemenea, apreciaza ca decizia este nelegala si prin prisma prevederilor art. 268 alin.1 Codul muncii, fiind emisa dupa 30 zile de la data luarii la cunostinta despre asa zisa abatere disciplinara, aspect care nu a fost analizat la instanta de fond.
În drept, invoca dispozitiile art.304/1 si 312 cod procedura civila.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, intimata C.N. de C. F.SA. – S. R.CF. Cluj a solicitat în principal respingerea recursului ca tardiv introdus, iar în al doilea rând ca neîntemeiat.
Se arata ca instanta de fond în mod corect a retinut ca petentul a încalcat cu vinovatie obligatiile de serviciu prevazute în Regulamentul de ordine interioara si în fisa postului, respectiv a lipsit nemotivat de la serviciu începând cu data de 27.02.2006 si pâna la desfacerea disciplinara a contractului de munca.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, Curtea apreciaza ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
Prin decizia nr.41/B/311 emisa în data de 18 aprilie 2006, intimata S.R.CF. a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al contestatorului G.C.F. începând cu 19.04.2006, în baza prevederilor art. 264 alin.1 lit.f Codul muncii, retinând în sarcina acestuia, încalcarea cu vinovatie a obligatiilor de serviciu prevazute în Regulamentul de Ordine Interioara si în fisa postului.
Anterior, prin cererea transmisa prin fax intimatei în data de 1 martie 2006, petentul a solicitat a i se aproba demisia.
Asa cum rezulta din actele de la dosar (întâmpinare, fila 21 dosar de fond), cererea de demisie nu i-a fost aprobata, cerându-i-se petentului sa se prezinte la serviciu pentru a-si clarifica situatia.
Referitor la acest din urma aspect trebuie precizat faptul ca demisia este un act unilateral de vointa al salariatului, prin urmare el nu necesita vreo aprobare din partea angajatorului.
În ceea ce priveste termenul de preaviz este de mentionat faptul ca pe de o parte angajatorul nu i-a comunicat nimic petentului în legatura cu acest aspect (daca renunta sau nu la acest termen), iar pe de alta parte chiar daca am accepta ideea ca se impune respectarea unui termen de preaviz de 15 zile, acesta ar fi expirat în 16 martie, iar în caz de nerespectare a acestuia o eventuala decizie de concediere putea fi emisa doar cu respectarea termenului de 30 zile de la luare la cunostinta de aceste abateri, ori în speta decizia a fost emisa cu depasirea termenului mai sus evocat, mai precis în data de 18.04.2006.
Având în vedere considerentele mai sus retinute, Curtea în temeiul art. 304 indice 1, coroborat cu art. 312 alin.1 coroborat cu art. 316 si 296 Cod procedura civila a admis recursul, a modificat decizia si a admis contestatia, dispunând anularea deciziei de desfacere a contractului de munca, urmând a se da eficienta cererii de demisie depusa de petent la 01 martie 2006, fara cheltuieli de judecata.
